Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬─┬──────────────────┐
│Petre Lăzăroiu │-│preşedinte │
│Aspazia Cojocaru │-│judecător │
│Acsinte Gaspar │-│judecător │
│Mircea Ştefan │-│judecător │
│Minea │-│judecător │
│Ion Predescu │-│judecător │
│Tudorel Toader │-│magistrat-asistent│
│Simina Gagu │ │ │
└─────────────────┴─┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Virgil-Ioan Ogrean în Dosarul nr. 7.650/102/2011 (număr în format vechi 10.464/2011) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului nr. 1.204D/2012 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale (concretizată în deciziile nr. 544 din 24 mai 2012 şi nr. 1.149 din 28 septembrie 2010 ), precum şi aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 10 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 7.650/102/2011 (număr în format vechi 10.464/2011), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional. Excepţia a fost ridicată de Virgil-Ioan Ogrean într-o cauză având ca obiect plata pensiei într-un anumit cuantum. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 17 din Legea nr. 329/2009 sunt neconstituţionale, deoarece creează inechitate şi nedreptate între pensionari. Astfel, dacă pensionarilor (indiferent de sistemul de pensii din care provin) care au dobândit dreptul la pensie într-un cuantum mai mic sau egal cu câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, li se permite în continuare cumulul pensiei cu veniturile realizate, celor care au o pensie cu un cuantum mai mare decât câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat nu li se mai permite acest cumul. Potrivit autorului excepţiei, crearea unei echităţi între pensionari presupune fie interzicerea cumulului pensiei cu veniturile salariale în toate situaţiile, fie permiterea în cazul tuturor pensionarilor a cumulului veniturilor salariale cu pensia până la limita câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale. Or, prin interzicerea totală a cumulului veniturilor salariale cu pensia până la limita câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat numai în cazul pensionarilor care au o pensie mai mare decât acest cuantum, se creează o mare inechitate între cetăţenii români, o discriminare între două categorii de pensionari şi privilegii doar pentru cei care au o pensie mai mică decât limita arătată mai sus. Totodată, este îngrădit dreptul fundamental la muncă. De asemenea, autorul excepţiei arată că, odată ce a fost stabilit dreptul la pensie, acesta reprezintă un "bun" asupra căruia există un drept de proprietate, conţinutul şi limitele acestuia fiind clar stabilite prin decizia de pensionare. Dacă s-a apreciat că în condiţiile crizei economice se impunea luarea unor măsuri de restricţionare a cheltuielilor bugetare, concretizate în restrângerea dreptului de a cumula pensia cu veniturile salariale până la un anumit nivel, de acel nivel trebuiau să beneficieze toţi pensionarii, nu numai cei cu pensii mici. În acest fel, se produce, practic, o expropriere, fără a exista o cauză de utilitate publică şi fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă Decizia din 20 martie 2012, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ionel Panfile împotriva României, prin care s-a statuat că regimul cumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilor bugetare, nu încalcă art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie. De asemenea, prin stabilirea unui prag al cuantumului pensiei se creează o discriminare între asiguraţi, însă această diferenţiere are o motivare obiectivă şi rezonabilă. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 17 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 9 noiembrie 2009, cu următorul cuprins: "(1) Beneficiarii dreptului la pensie aparţinând atât sistemului public de pensii, cât şi sistemelor neintegrate sistemului public care realizează venituri salariate sau, după caz, asimilate salariilor, potrivit legii, realizate din exercitarea unei activităţi pe bază de contract individual de muncă, raport de serviciu sau în baza actului de numire, potrivit legii, în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, indiferent de modul de finanţare şi subordonare, precum şi în cadrul regiilor autonome, societăţilor naţionale, companiilor naţionale şi societăţilor comerciale la care capitalul social este deţinut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială, pot cumula pensia netă cu veniturile astfel realizate, dacă nivelul acesteia nu depăşeşte nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile persoanelor care: a) la data intrării în vigoare a prezentului capitol sunt pensionari cumularzi; b) după data intrării în vigoare a prezentului capitol devin pensionari cumularzi." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile din Constituţie cuprinse în: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă şi art. 44 alin. (1) şi (3) privind dreptul de proprietate privată şi condiţiile exproprierii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 17 din Legea nr. 329/2009 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.149 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 26 octombrie 2010, Decizia nr. 297 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 20 iulie 2011, Decizia nr. 368 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, Decizia nr. 378 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 4 iulie 2011, Decizia nr. 544 din 24 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial alRomâniei, Partea I, nr. 402 din 15 iunie 2012). Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că nicio dispoziţie constituţională nu împiedică legiuitorul să suprime cumulul pensiei cu salariul, cu condiţia ca o asemenea măsură să se aplice în mod egal pentru toţi cetăţenii, iar eventualele diferenţe de tratament să aibă o raţiune licită. Curtea a constatat că nivelul pensiei nete până la care poate opera cumulul la nivelul salariului mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (devenit, în prezent, câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 din 11 februarie 2011) respectă condiţiile de obiectivitate (este expres prevăzut de lege, previzibil şi determinabil) şi rezonabilitate (nivelul salariului mediu brut pe economie constituie o opţiune justă şi echilibrată) impuse de principiul nediscriminării. Totodată, Curtea a reţinut că măsura adoptată este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectiv situaţia de criză economică în care se regăseşte statul, fiind rezultatul unui echilibru între scopul declarat al legii şi mijloacele folosite în realizarea lui, şi este aplicată în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Totodată, Curtea a reţinut că prestaţiile cu titlu de pensie pentru perioadele viitoare nu intră în sfera de incidenţă a dreptului de proprietate, acest drept putând fi invocat numai cu privire la perioadele pentru care pensia a fost în plată. De asemenea, Curtea a mai arătat că soluţia legislativă care instituie un anumit cuantum sau prag valoric, apreciat ca rezonabil, corespunde unei opţiuni exclusive a legiuitorului, nefiind deci o problemă de resortul contenciosului constituţional. De altfel, prin Decizia din 20 martie 2012, pronunţată în Cauza Ionel Panfile împotriva României (paragrafele 17-25), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că măsura interzicerii cumulului pensiei cu salariul este prevăzută de lege, urmăreşte un scop legitim, respectă justul echilibru între interesele generale ale comunităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale indivizilor, precum şi faptul că, în domeniul social, statul dispune de o marjă largă de apreciere. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Distinct de acestea, Curtea reţine că susţinerea autorului excepţiei în sensul de a se permite tuturor pensionarilor cumulul veniturilor salariale cu pensia până la limita câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale, vizează, în realitate, o modificare a prevederilor de lege criticate, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În acest sens, dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 stabilesc regula conform căreia "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorităţi şi instituţii publice, raţionalizarea cheltuielilor publice, susţinerea mediului de afaceri şi respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional, excepţie ridicată de Virgil-Ioan Ogrean în Dosarul nr. 7.650/102/2011 (număr în format vechi 10.464/2011) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012. PREŞEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Simina Gagu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
