Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.032 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 si 3 si ale art. 403 alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 758 din 27 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Jana Eugenia Neculai în Dosarul nr. 8.663/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 816 din 3 iunie 2010, pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 8.663/99/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã de Jana Eugenia Neculai într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţei civile, recurs prin care s-a solicitat, printre altele, suspendarea executãrii silite.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale, deoarece favorizeazã partea care a formulat cererea de suspendare a unei hotãrâri. Toate persoanele trebuie sã aibã parte de un proces echitabil, guvernat de norme cuprinse în legi, aşa cum ar trebui reglementatã şi cererea de suspendare provizorie a executãrii unei hotãrâri.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale apreciazã cã nu sunt încãlcate prevederile constituţionale menţionate de autorul excepţiei, dispoziţiile legale criticate fiind mijloace procesuale puse de legiuitor la dispoziţia pãrţilor tocmai pentru asigurarea echilibrului procesual.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 300 alin. 2 şi 3: "La cerere, instanţa sesizatã cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea executãrii hotãrârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care se referã alin. 1.
Suspendarea la cerere a executãrii hotãrârii poate fi acordatã numai dupã depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea pãrţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecatã, dacã este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplicã în mod corespunzãtor.";
- Art. 403 alin. 3 şi 4: "Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat.
În cazuri urgente, dacã s-a plãtit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fãrã citarea pãrţilor, suspendarea provizorie a executãrii pânã la soluţionarea cererii de suspendare de cãtre instanţã. Încheierea nu este supusã niciunei cãi de atac. Cauţiunea care trebuie depusã este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusã este deductibilã din cauţiunea stabilitã de instanţã, dacã este cazul."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) - Statul român şi în art. 16 alin. (1) - Egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt considerate a fi încãlcate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale ale art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, apreciind cã sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 47 din 27 ianuarie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 14 martie 2005, şi Decizia nr. 991 din 6 noiembrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 4 decembrie 2007, Curtea a stabilit cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, ci dau expresie principiului constituţional al egalitãţii de tratament, întrucât, oferind debitorului posibilitatea de a solicita şi a obţine suspendarea executãrii, o condiţioneazã de plata unei cauţiuni a cãrei finalitate este aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate creditorului, ca urmare a întârzierii executãrii solicitate cu rea-credinţã de debitor şi acordatã cu uşurinţã de instanţã; totodatã, normele în cauzã instituie obligaţia instanţei de a proceda la ascultarea pãrţilor, prilej cu care urmeazã sã stabileascã existenţa unor motive temeinice de naturã sã impunã şi sã justifice suspendarea; de asemenea, încheierea de suspendare este supusã cãii de atac a recursului, care permite pãrţii nemulţumite de soluţia adoptatã prin încheiere sã obţinã îndreptarea acesteia; în sfârşit, în ipoteza unor cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe cale de ordonanţã preşedinţialã pânã la soluţionarea de cãtre instanţã a cererii de suspendare.
De asemenea, Curtea a mai statuat cã, în mãsura în care dispoziţiile de lege criticate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã. Se observã, de altfel, cã dispoziţiile criticate nu conţin mãsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalitãţii în faţa legii, întrucât mãsura instituitã prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicitã, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei respective, soluţia pronunţatã prin deciziile amintite şi argumentele pe care aceasta s-a bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie şi cele ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acestea nu au legãturã cu soluţionarea cauzei, întrucât, în dosar, nu a fost solicitatã suspendarea provizorie a executãrii. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nr. 47/1992 "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia." În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã urmeazã sã fie respinsã ca fiind inadmisibilã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi 3 şi ale art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Jana Eugenia Neculai în Dosarul nr. 8.663/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncã şi asigurãri sociale.
II. Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
