Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.031 din 13 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 si art. 10 alin. (1) si (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele masuri pentru asigurarea respectarii drepturilor de proprietate intelectuala in cadrul operatiunilor de vamuire
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 10 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele mãsuri pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaţiunilor de vãmuire, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Yun Tan Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cu privire la cererea de amânare a judecãrii cauzei formulatã de Direcţia Regionalã pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa, întrucât nu i-a fost comunicatã motivarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea, având în vedere prevederile art. 19 alin. (4) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, respinge cererea de amânare a judecãţii formulatã de Direcţia Regionalã pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.
Cauza este în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând cã prevederile de lege criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale, acestea reprezentând o transpunere a legislaţiei comunitare în legislaţia naţionalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 611/212/2007, Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele mãsuri pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaţiunilor de vãmuire, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Yun Tan Impex" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect obligaţia de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã <>art. 9 din Legea nr. 344/2005 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8) întrucât Legea fundamentalã stabileşte cã se pot face confiscãri în condiţiile legii, dar numai pentru bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni sau contravenţii.
În ce priveşte art. 10 alin. (1) din legea criticatã, autorul excepţiei susţine cã acest text contravine atât art. 44, cât şi art. 45 din Constituţie, deoarece "o autoritate vamalã poate în mod arbitrar sã împiedice exercitarea accesului liber al unei persoane la o activitate economicã".
Se aratã cã prevederile art. 10 alin. (2) încalcã "în mod flagrant" art. 21 din Constituţie, întrucât, "întotdeauna în cazul unui litigiu, Constituţia prevede sau realizarea unor jurisdicţii speciale administrative care sunt facultative, sau accesul la o instanţã judecãtoreascã. Potrivit acestui text de lege autoritatea vamalã poate decide într-un conflict fãrã participarea pãrţilor şi fãrã asigurarea unor garanţii de apãrare". În acest fel, susţine autorul excepţiei, autoritatea vamalã, care este o autoritate administrativã, înfãptuieşte în nume propriu o activitate de justiţie, fapt care este în contradicţie şi cu art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.
Şi, în fine, autorul excepţiei mai aratã cã, în speţã, confiscarea mãrfii a fost fãcutã fãrã a exista probe şi ca atare aceastã mãsurã nu este justificatã.
Judecãtoria Constanţa - Secţia civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate sunt în concordanţã cu normele constituţionale invocate. Mai mult, aratã cã aprecierea constituţionalitãţii normei criticate se face în abstract, prin compararea textelor de lege între ele, prin interpretarea acestora, şi nu pe baza elementelor concrete ale speţei.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul aratã cã <>Legea nr. 344/2005 a preluat în conţinutul ei dispoziţiile Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383/2003 privind intervenţia autoritãţilor vamale în legãturã cu mãrfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectualã, precum şi luarea mãsurilor legate de aceste mãrfuri. De la 1 ianuarie 2007 regulamentele comunitare se aplicã direct în România, ca ţarã membrã a Uniunii Europene, în baza Tratatului de aderare. Aplicabilitatea directã presupune cã dispoziţiile regulamentului se aplicã cu prioritate, indiferent de faptul cã existã sau nu dispoziţii identice sau diferite în legislaţia naţionalã. Pentru aceste motive, apreciazã cã dispoziţiile din <>Legea nr. 344/2005 au devenit inaplicabile, urmând a fi considerate în vigoare numai acele prevederi care sunt necesare punerii în aplicare a Regulamentului Consiliului Europei şi permise de acesta. În argumentarea acestui punct de vedere, Guvernul face referire la jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, şi anume Hotãrârea preliminarã din 9 martie 1978 în cauza Admministrazione delle Finanze dello Stato vs. Simmenthal S.p.A, având ca obiect interpretarea art. 189 din Tratatul Comunitãţii Europene, în special cu privire la efectele aplicabilitãţii directe a dreptului comunitar în cazul unor prevederi din dreptul naţional, contrare acestuia.
Pentru aceste motive, având în vedere prevederile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Guvernul considerã excepţia ca inadmisibilã, instanţa trebuind sã facã aplicarea directã a dispoziţiilor art. 9 şi art. 11 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 1.383/2003.
Guvernul îşi exprimã totuşi un punct de vedere cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor criticate din <>Legea nr. 344/2005 , arãtând cã acestea nu contravin art. 21, 24, 45, art. 124 alin. (2) şi art. 126 alin. (1). În acest sens, aratã cã din coroborarea prevederilor alin. (1) şi (2) ale art. 10, criticate de autorul excepţiei, cu alin. (5) al aceluiaşi articol rezultã cã declarantul sau deţinãtorul mãrfurilor are posibilitatea contestãrii mãsurii de reţinere, în termen de 10 zile de la notificare, nefiindu-i astfel încãlcat accesul liber la justiţie. De asemenea, aratã cã activitatea agenţilor economici trebuie sã se desfãşoare în condiţiile şi cu respectarea legii pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectualã.
În ce priveşte încãlcarea art. 53 şi art. 135 alin. 2 lit. a) din Constituţie, aratã cã autorul nu a formulat critici de neconstituţionalitate şi, ca atare, excepţia raportatã la aceste texte este inadmisibilã.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 21, art. 44 alin. (8) şi (9), art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentalã. În acest sens, aratã cã, în cuprinsul lor prevederile de lege criticate, prin utilizarea unor concepte ca "bunuri susceptibile de a aduce atingere unui drept de proprietate intelectualã" sau "reţine bunurile", se abat de la terminologia utilizatã de Constituţie cu privire la dreptul de proprietate privatã, contravenind astfel dispoziţiilor art. 44 alin. (8) şi (9) din Legea fundamentalã. Astfel, cã, deşi dispoziţiile constituţionale permit confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în cazul de faţã prevederile de lege permit chiar distrugerea acestora.
Aceastã metodã de tehnicã legislativã nu este admisã nici de doctrinã, nici de jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care prin Deciziile nr. 54/2001, nr. 314/2001 şi nr. 224/2001 a statuat în sensul eliminãrii ambiguitãţii textelor de lege. Lipsa de claritate a textelor de lege criticate, în raport cu dispoziţiile constituţionale, ar putea duce la interpretãri greşite de naturã a aduce atingere securitãţii raporturilor juridice. Mai mult, interpretarea datã unor termeni juridici utilizaţi în actele normative cu valoare inferioarã Constituţiei nu poate duce la concluzia cã aceasta este interpretarea care trebuie datã prevederilor constituţionale, întrucât în caz contrar garanţiile constituţionale ar fi inutile.
De asemenea, considerã cã prevederile de lege criticate sunt în contradicţie şi cu art. 53 din Constituţie, deoarece prin mãsura prevãzutã de lege este afectat însuşi dreptul de proprietate. Pentru aceleaşi considerente, apreciazã cã textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 21 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 şi <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele mãsuri pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaţiunilor de vãmuire, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.093 din 5 decembrie 2005.
Aceste texte de lege au urmãtoarea redactare:
- Art. 9: "Pe baza cererii de intervenţie acceptate şi, când este cazul, dupã consultarea titularului dreptului, autoritatea vamalã reţine mãrfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectualã şi/sau suspendã operaţiunea de vãmuire, notificând în scris aceastã mãsurã atât titularului dreptului, cât şi declarantului/deţinãtorului/destinatarului mãrfurilor.";
- Art. 10 alin. (1) şi (2): "(1) În cazul în care autoritatea vamalã a reţinut mãrfurile susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectualã şi/sau a suspendat operaţiunea de vãmuire, mãrfurile pot fi distruse, fãrã sã se urmeze procedura prevãzutã la art. 11, dacã sunt îndeplinite cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) titularul dreptului informeazã în scris autoritatea vamalã, în termen de 10 zile lucrãtoare de la data primirii notificãrii prevãzute la art. 9, cã mãrfurile reţinute aduc atingere unui drept de proprietate intelectualã; în cazul mãrfurilor perisabile, termenul este de 3 zile lucrãtoare;
b) titularul dreptului depune la autoritatea vamalã, în termenul prevãzut la lit. a), acordul scris al declarantului/ deţinãtorului/destinatarului mãrfurilor cã abandoneazã aceste mãrfuri, în vederea distrugerii; acest acord poate fi transmis autoritãţii vamale direct de cãtre declarantul/deţinãtorul/ destinatarul mãrfurilor.
(2) Condiţia prevãzutã la alin. (1) lit. b) se prezumã a fi îndeplinitã dacã în termenul prevãzut la alin. (1) lit. a) declarantul/deţinãtorul/destinatarul mãrfurilor nu se opune în mod expres, în scris, reţinerii şi/sau suspendãrii operaţiunii de vãmuire ori distrugerii mãrfurilor."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt: art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 44 alin. (1), alin. (2) şi alin. (8) referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 45 privind libertatea economicã, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 alin. (2) care dispune cã "Justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi", art. 126 alin. (1) potrivit cãruia "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege" şi art. 135 alin. 2 lit. a) care prevede cã statul trebuie sã asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Având în vedere cã, de la data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeanã, devenind membru cu drepturi depline, Curtea urmeazã sã examineze compatibilitatea legislaţiei interne în domeniul asigurãrii respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaţiunilor de vãmuire cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu, întrucât, în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituţie, "Ca urmare a aderãrii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementãri comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţã de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".
Curtea constatã cã prevederile de lege criticate au preluat însã dispoziţiile cuprinse în art. 9 şi 11 din capitolul III al Regulamentului Consiliului Europei nr. 1.383 din 22 iulie 2003 privind intervenţia autoritãţilor vamale în legãturã cu mãrfurile suspectate a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectualã, regulament ce a fost dat în aplicarea art. 133 al Tratatului de instituire a Comunitãţii Europene.
Analizând textele de lege criticate, Curtea reţine cã acestea reglementeazã o procedurã specialã privind intervenţia autoritãţilor vamale în legãturã cu mãrfurile suspectate cã aduc atingere drepturilor de proprietate intelectualã.
În legãturã cu susţinerile autorului excepţiei, potrivit cãrora prevederile de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2) şi (8), prin "condiţiile în care poate interveni confiscarea" şi cã "nu ar exista probe din care sã rezulte cã marfa confiscatã este contrafãcutã", Curtea constatã cã mãsura reţinerii mãrfurilor susceptibile a aduce atingere unui drept de proprietate intelectualã nu are caracterul unei confiscãri, ci al unei garanţii pentru titularul dreptului, garanţie luatã pe o perioadã determinatã şi numai în urma formulãrii unei cereri de intervenţie (art. 9 din lege). De altfel, <>art. 11 din Legea nr. 344/2005 prevede cã autoritatea vamalã va dispune eliberarea mãrfurilor şi va proceda la vãmuirea acestora, dacã titularul dreptului de proprietate intelectualã nu face dovada formulãrii unei acţiuni civile în termen de 10 zile de la primirea notificãrii. În ipoteza în care a fost formulatã o astfel de acţiune, autoritatea vamalã va reţine aceste mãrfuri pânã când hotãrârea judecãtoreascã devine definitivã şi irevocabilã. Aşadar, nu este vorba de o confiscare în sensul art. 44 alin. (9), iar, în privinţa pretinsei încãlcãri a alin. (8) al aceluiaşi text constituţional, procedura prevãzutã de aceastã lege este expresia conţinutului acestui text constituţional, în sensul cã dobândirea licitã a averii se prezumã.
Pe de altã parte, nu poate fi primitã nici susţinerea potrivit cãreia confiscarea mãrfii a fost fãcutã fãrã a exista probe, deoarece problema existenţei dovezilor certe intrã în sfera de aplicare a legii, care este de competenţa instanţelor judecãtoreşti.
Curtea, în jurisprudenţa sa, ca, de exemplu, <>Decizia nr. 147 din 29 mai 1997 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998, a reţinut cã, din analiza dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi ale art. 136 alin (5) din Constituţie, rezultã cã pot fi stabilite prin lege anumite limite, fie în privinţa obiectului dreptului, fie în privinţa unor anumite drepturi în considerarea interesului social şi economic general sau pentru apãrarea drepturilor altor persoane. Aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului proporţionalitãţii înscris la art. 53 alin. (2) din Constituţie.
În sensul celor arãtate, Curtea reţine cã pentru identitate de raţiune aceste considerente sunt valabile şi în cauza de faţã.
De asemenea, nu este întemeiatã nici susţinerea cã cele douã texte de lege criticate ar contraveni dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, deoarece, potrivit art. 10 alin. (5) al legii criticate, deţinãtorul/declarantul sau destinatarul mãrfurilor poate contesta în justiţie mãsura reţinerii mãrfurilor, ocazie în care îşi poate formula toate apãrãrile.
În ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constatã cã nu au fost formulate argumente, astfel cã nu se poate exercita controlul de constituţionalitate cu privire la încãlcarea acestor dispoziţii constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 şi <>art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 344/2005 privind unele mãsuri pentru asigurarea respectãrii drepturilor de proprietate intelectualã în cadrul operaţiunilor de vãmuire, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Yun Tan Impex" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 611/212/2007 al Judecãtoriei Constanţa - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
