Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.029 din 8 octombrie 2008 asupra sesizarii de neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea si completarea art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 720 din 23 octombrie 2008
Cu Adresa nr. 51/2.868 din 19 septembrie 2008, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale sesizarea formulatã de 59 de deputaţi, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, privind neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea şi completarea <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor.
Sesizarea este semnatã de un numãr de 59 de deputaţi, şi anume: Rãdulescu I. Cristian, Paveliu C. Marian Sorin, Drãguş Radu-Cãtãlin, Buhãianu Gh.Obuf Cãtãlin Ovidiu, Uricec Eugen Constantin, Momanu V. Corneliu, Piteiu Marcel Adrian, Petrea M. Constantin, Strãchinaru Petre, Bîrsan P. Iulian Gabriel, Bruchental-Pop I. Ionela, Puzdrea Dumitru Ghe., Almãşan D. Liviu, Cantaragiu C.Bogdan, Brânzã S. William Gabriel, Andreica Romicã, Albu I. Georghe, Ciocâlteu A. Alexandru, Buşoi Diana-Maria, Popescu Corneliu, Tabãrã I. Valeriu, Vladu Iulian, Boureanu R. Cristian Alexandru, Hoinaru. V. Marin, Romanescu M. Marcel Laurenţiu, Ungureanu I. Petre, Lambrino V.D. Radu, Barbu G.Gheorghe, Constantinescu M. Anca, Tudor V. Constantin, Zaharia Gh. Claudius Mihail, Liga E. Dãnuţ, Bardan C. Corneliu Ştefan, Fuia Stelian, Igaş A. Traian Constantin, Lificiu C. Petre, Rogin Marius I., Sârb G. Gheorghe, Ionescu Daniel, Oltean Ioan C., Oancea N. Viorel, Iliescu M. Valentin Adrian, Mironescu C. Laurenţiu, Vasil Mihaela Adriana, Coşea O. Dumitru Gheorghe Mircea, Canacheu N. Costicã, Cristian Ilie, Cãlian I. Petru, Turcan D. Raluca, Ştirbeţ H. Cornel, Sandu A. Gabriel, Preda Gh. Cezar Florin, Codîrlã D. Liviu, Movilã P. Petru, Iustian M.S. Mircea Teodor, Rusu Valentin, Iordache M. Graţiela Denisa, Mocanu Gh. Vasile şi Buda I. Daniel.
Obiectul sesizãrii de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 , având urmãtorul cuprins, stabilit de Senatul României în calitate de Camerã decizionalã în şedinţa din 16 septembrie 2008:
"<>Art. I. - Articolul 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã:
Art. 54. - (1) Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii-şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul-şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Persoanele propuse trebuie sã îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiţii:
a) sã facã parte dintre procurorii cu o vechime minimã de 10 ani în funcţia de judecãtor sau procuror;
b) sã deţinã gradul profesional corespunzãtor funcţiei de procuror în cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori al parchetelor de pe lângã curţile de apel sau corespunzãtor funcţiei de judecãtor în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori al curţilor de apel.
(3) Numirea se face pe o perioadã de trei ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã.
(4) Dispoziţiile art. 48 alin. (10)-(12) se aplicã în mod corespunzãtor.
(5) Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevãzute la alin. (1) se face de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
(6) Dispoziţiile art. 51 alin. (2) se aplicã în mod corespunzãtor."
În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate se susţine cã <>Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor a fost modificatã cu încãlcarea prevederilor art. 61 alin. (1), art. 75 şi art. 134 alin. (1) din Constituţia României, pentru urmãtoarele considerente:
Camera Deputaţilor, în calitate de primã Camerã sesizatã, în şedinţa din 19 aprilie 2006 a respins propunerea legislativã pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor.
Senatul, în şedinţa din 16 septembrie 2008, în calitate de Camerã decizionalã, a adoptat propunerea legislativã, însã cu un conţinut diferit.
Iniţiativa legislativã depusã la Camera Deputaţilor de senatorul Rodica Mihaela Stãnoiu şi deputatul Florin Iordache avea ca obiect modificarea <>art. 54 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 , în sensul de a se prevedea cã procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este numit de cãtre Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii cu o vechime de 10 ani în funcţia de judecãtor sau de procuror, pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã. Iniţiativa legislativã viza şi modificarea art. 54 alin. (2) din aceeaşi lege, în sensul de a se prevedea cã prim-adjunctul şi adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul şef al Departamentului Naţional Anticorupţie şi adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi adjuncţii acestuia sunt numiţi de cãtre Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime de 10 ani în funcţia de judecãtor sau procuror, pe o perioadã de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singurã datã. Se propunea, de asemenea, modificarea art. 54 alin. (5) din legea menţionatã, în sensul de a se prevedea cã revocarea procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face de cãtre Preşedintele României la propunerea motivatã a Consiliului Superior al Magistraturii, şi a art. 54 alin. (6), în sensul de a se prevedea cã revocarea procurorilor din funcţiile de conducere prevãzute la alin. (2) se face de cãtre Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, care se poate sesiza din oficiu, la cererea adunãrii generale sau, dupã caz, a procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului şef al Departamentului Naţional Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru motivele prevãzute la alin. (2), care se aplicã în mod corespunzãtor.
Respingând propunerea legislativã, Camera Deputaţilor şi-a exprimat voinţa ca <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 sã nu fie modificat.
În şedinţa sa din 16 septembrie 2008, Senatul, în calitate de Camerã decizionalã, a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, cu un alt conţinut decât cel al propunerii legislative, pe baza rapoartelor din 8 martie 2007 şi, respectiv, din 8 septembrie 2008 ale Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãţi şi validãri.
Potrivit alin. (1) al art. 54 din legea menţionatã, în varianta adoptatã de Senat, procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi adjuncţii acestora sunt numiţi de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Conform alin. (5) al aceluiaşi articol, revocarea din funcţiile de conducere prevãzute la alin. (1) se face de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul secţiei de procurori din cadrul Consiliului.
Aceste modificãri şi completãri, care au un alt conţinut de reglementare decât cel propus Camerei Deputaţilor de cãtre autorii iniţiativei legislative, contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din Constituţie.
Invocându-se jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008 , se susţine cã dezbaterea parlamentarã a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în Plenul celeilalte Camere sau al celor douã Camere ale Parlamentului nostru bicameral. De aceea, modificarea şi completarea de cãtre Camera decizionalã a unui proiect de lege care a fost adoptat de prima Camerã sesizatã trebuie sã se raporteze la materia avutã în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementatã de prima Camerã sesizatã. Altminteri, ar însemna sã legifereze o singurã Camerã, şi anume Camera decizionalã, ceea ce contravine principiului bicameralismului prevãzut de art. 61 alin. (2) din Constituţie şi competenţelor celor douã Camere, stabilite de art. 75 din Legea fundamentalã, referitoare la procedura de legiferare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a comunica punctul lor de vedere.
Preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. I/489 din 1 octombrie 2008, punctul sãu de vedere, în care se aratã cã sesizarea este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Legea criticatã a fost adoptatã cu respectarea principiului bicameralismului, astfel cum rezultã din dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie. Astfel, prin prevederile art. 61 alin. (2), Constituţia României consacrã numai organizarea în douã Camere a Parlamentului, raporturile dintre acestea - în ce priveşte îndeplinirea funcţiilor pe care Parlamentul le exercitã, inclusiv în ce priveşte funcţia legislativã - fiind stabilite prin dispoziţiile întregului capitol I al titlului III din Constituţie.
În ce priveşte funcţia de legiferare, iniţiativa legislativã aparţine în egalã mãsurã deputaţilor şi senatorilor, ceea ce implicã atât dreptul parlamentarilor de a depune o iniţiativã legislativã în Parlament, cât şi dreptul acestora de a amenda orice iniţiativã legislativã depusã la Parlament. Din dreptul parlamentarilor la iniţiativã legislativã decurge şi dreptul fiecãrei Camere de a decide asupra iniţiativelor legislative cu care este sesizatã. La dezbaterea unei iniţiative legislative participã, în egalã mãsurã, ambele Camere ale Parlamentului, cu respectarea principiului competenţei de sesizare prevãzut de art. 75 din Constituţie, cele douã Camere având autonomie în adoptarea soluţiilor legislative cu privire la iniţiativele supuse dezbaterii. Din aceste principii ale sistemului bicameral rezultã cã o iniţiativã legislativã poate fi modificatã ori completatã de prima Camerã sesizatã fãrã ca decizia acesteia sã fie limitatã de conţinutul iniţiativei legislative în forma depusã de iniţiator, dupã cum tot astfel Camera decizionalã are dreptul de a modifica, de a completa ori de a renunţa la iniţiativa în cauzã.
Pe de altã parte, legea supusã controlului de constituţionalitate este în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocatã de autorii sesizãrii de neconstituţionalitate, în condiţiile în care obiectul de reglementare al iniţiativei legislative supuse dezbaterii Camerei Deputaţilor, în calitate de primã Camerã sesizatã, este acelaşi cu cel al legii adoptate de Senat, în calitate de Camerã decizionalã, iar în dezbaterea unei iniţiative legislative Camerele au un drept propriu de decizie, pe care Curtea Constituţionalã, în jurisprudenţa sa, l-a limitat numai la obligativitatea dezbaterii în ambele Camere a aceloraşi texte şi nu la obligativitatea adoptãrii unor soluţii identice.
Guvernul, în punctul sãu de vedere transmis cu Adresa nr. 5/5.079/C.P.T. din 3 octombrie 2008, considerã cã sesizarea este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
Prin adoptarea de cãtre Senat a unei soluţii legislative diferite faţã de cea adoptatã de Camera Deputaţilor nu s-a schimbat obiectul de reglementare al iniţiativei legislative, care avea ca obiect reglementarea unei noi formule de numire a procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului general al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, procurorilor şefi de secţie ai acestor parchete, a procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism, precum şi a adjuncţilor acestora. În ceea ce priveşte contrarietatea prevederilor art. I în raport cu dispoziţiile art. 134 din Constituţie, se aratã cã nu sunt prezentate argumente juridice în acest sens şi cã nu existã niciun text constituţional care sã reglementeze numirea în funcţiile de conducere din parchete, fiind opţiunea legiuitorului de a stabili dacã, în aceastã procedurã, atribuie sau nu competenţe Preşedintelui României.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sãu de vedere.
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al preşedintelui Senatului, punctul de vedere al Guvernului, documentele privind iniţierea şi desfãşurarea procesului legislativ, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, prevederile criticate din Legea pentru modificarea şi completarea <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , constatã cã sesizarea este întemeiatã, urmând sã fie admisã pentru considerentele ce se vor arãta în continuare:
1. Potrivit art. 61 din Constituţia României, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii, iar structura sa este bicameralã, fiind alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat. Principiul bicameralismului, astfel consacrat, se reflectã în procedura legislativã prin diviziunea de competenţe prevãzutã de art. 75 din Legea fundamentalã, în cadrul cãreia fiecare dintre cele douã Camere este, în cazurile expres definite, primã Camerã sesizatã sau Camerã decizionalã. Totodatã, ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de cãtre o singurã Camerã, fãrã ca proiectul de lege sã fi fost dezbãtut şi de cealaltã Camerã.
2. Luând în considerare aceste norme şi principii constituţionale, Curtea a statuat, prin <>Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, urmãtoarele:
"Dezbaterea parlamentarã a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în Plenul celor douã Camere ale Parlamentului nostru bicameral.
Aşadar, modificãrile şi completãrile pe care Camera decizionalã le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Camerã sesizatã trebuie sã se raporteze la materia avutã în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementatã de prima Camerã. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singurã Camerã, şi anume Camera decizionalã, sã legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului (...) şi a competenţelor stabilite pentru cele douã Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentalã."
3. Aceste considerente ale Curţii Constituţionale rãmân pe deplin aplicabile şi în cauza de faţã.
Astfel, Curtea constatã cã, potrivit <>art. 54 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, Preşedintele României are competenţa de a-i numi în funcţie şi de a-i revoca pe procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pe adjuncţii acestuia, pe procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi pe adjuncţii acestuia, pe procurorii şefi de secţie de la aceste parchete, precum şi pe procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatã şi Terorism şi pe adjuncţii acestuia, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
La data de 20 februarie 2006 s-a înregistrat la Camera Deputaţilor propunerea legislativã pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 303/2004 , iniţiatã de senatorul Rodica Mihaela Stãnoiu şi deputatul Iordache Florin, propunerea având în vedere modificarea art. 54 din lege, în sensul de a se prevedea cã procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este numit în funcţie şi revocat de cãtre Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, iar ceilalţi procurori nominalizaţi în textul menţionat sunt numiţi în funcţie şi revocaţi de cãtre Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei.
În expunerea de motive la aceastã propunere legislativã se arãta cã întrucât atât ministrul justiţiei, cât şi procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt membri de drept ai Consiliului Superior al Magistraturii, instituirea competenţei ministrului justiţiei de a propune numirea şi revocarea unui alt membru al Consiliului îi conferã ministrului justiţiei o poziţie privilegiatã în cadrul Consiliului şi este de naturã sã diminueze rolul Consiliului Superior al Magistraturii, de unic garant al independenţei justiţiei, al carierei profesionale a magistraţilor.
La data de 19 aprilie 2006 Camera Deputaţilor a respins propunerea legislativã de modificare şi completare a <>Legii nr. 303/2004 , întrucât nu a fost întrunitã majoritatea calificatã a acestei Camere, pentru adoptarea unei legi organice. În aceeaşi zi propunerea legislativã a fost înaintatã Senatului care, la data de 16 septembrie 2008 a adoptat Legea pentru modificarea şi completarea <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, având conţinutul reprodus mai sus.
4. Curtea constatã cã legea, în redactarea pe care a adoptat-o Senatul, se îndepãrteazã în mod substanţial atât de la textul propunerii legislative, cât şi de la obiectivele urmãrite de aceastã propunere. În esenţã, se eliminã competenţele Preşedintelui României în cadrul procedurii de numire şi de revocare a procurorilor din funcţiile de conducere nominalizate în <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 şi se atribuie ministrului justiţiei un rol decisiv în cadrul acestei proceduri. Niciuna dintre aceste soluţii nu a fãcut obiectul iniţiativei legislative şi nu a fost dezbãtutã în Camera Deputaţilor. Mai mult, atribuirea de competenţã ministrului justiţiei în procedura de numire şi de revocare a procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este în vãditã contradicţie cu iniţiativa legislativã, care urmãrea, aşa cum s-a arãtat, eliminarea competenţei ministrului justiţiei de a propune numirea în funcţie şi revocarea magistratului menţionat.
Este vorba, aşadar, de o lege contrarã propunerii legislative depuse la Camera Deputaţilor, iar adoptarea ei de cãtre Senat s-a fãcut, contrar prevederilor art. 61 şi art. 75 din Constituţia României, cu încãlcarea competenţei primei Camere sesizate - care nu a dezbãtut textul şi soluţiile adoptate de Senat - şi a principiilor constituţionale în virtutea cãrora o lege nu poate fi adoptatã de cãtre o singurã Camerã, legea fiind, cu aportul specific al fiecãrei Camere, opera întregului Parlament.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, al art. 15 alin. (1) şi al <>art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã Legea pentru modificarea şi completarea <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor este neconstituţionalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi primului-ministru şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la data de 8 octombrie 2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Ion Predescu, Valentin Zoltan Puskas, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
*
OPINIE SEPARATĂ
Apreciem cã Legea pentru modificarea şi completarea <>art. 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor a fost adoptatã cu respectarea prevederilor art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 din Constituţia României şi pe cale de consecinţã obiecţia de neconstituţionalitate trebuia respinsã ca neîntemeiatã.
Art. 61 alin. (2) din Constituţia României consacrã principiul bicameralismului, un bicameralism funcţional, în baza cãruia procesul legislativ continuã chiar şi în situaţia în care iniţiativa legislativã este respinsã de cãtre prima Camerã sesizatã. Camera decizionalã trebuie sã supunã dezbaterii acelaşi obiect de reglementare, însã are libertate decizionalã, în sensul cã nu este obligatã sã adopte aceeaşi soluţie legislativã. Din acest punct de vedere, considerãm cã Senatul României, în calitate de Camerã decizionalã, a legiferat cu respectarea principiului constituţional pretins a fi fost încãlcat, prin faptul cã a supus dezbaterii normele de competenţã privind numirea în funcţiile de conducere din cadrul Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Prin schimbarea soluţiei legislative nu a fost schimbatã nici competenţa decizionalã în favoarea primei Camere, astfel încât sã devinã incidente prevederile art. 75 alin. (4) şi (5) din Constituţie, referitoare la întoarcerea legii.
Art. 134 alin. (1) din Constituţie partajeazã atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii şi ale Preşedintelui României cu privire la numirea în funcţie a judecãtorilor şi procurorilor. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecãtorilor şi procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii. În calitate de garant al independenţei justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii propune, iar Preşedintele României, în exercitarea rolului de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice, numeşte în funcţie judecãtorii şi procurorii. Pornind de la reglementãrile legale potrivit cãrora admiterea în magistraturã se face prin concurs organizat de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, considerãm cã textul constituţional analizat are în vedere atribuţia Preşedintelui de a învesti în funcţie magistraţii, judecãtori şi procurori, cu consecinţa dobândirii inamovibilitãţii, respectiv a stabilitãţii, urmatã de exercitarea atribuţiunilor specifice autoritãţii judecãtoreşti. În mod simetric, Preşedintele României are şi atribuţia eliberãrii din funcţie a judecãtorilor şi procurorilor.
Textul constituţional nu se referã însã şi la numirea în funcţiile de conducere, aspecte ce ţin de cariera profesionalã a magistraţilor. Aşadar, legiuitorul nu are constrângeri de rang constituţional în stabilirea soluţiei legislative privind numirea procurorilor în funcţiile de conducere. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în baza art. 134 alin. (4) din Constituţiei, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organicã, în realizarea rolului sãu de garant al independenţei justiţiei.
VALENTIN ZOLTAN PUSKAS
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
