Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Aurica Sandu în Dosarul nr. 10.809/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal se prezintã partea Stoica Sandu, personal şi asistatã de avocat cu împuternicire avocaţionalã depusã la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului pãrţii prezente care, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume <>Decizia nr. 469/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 10.809/302/2009, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti Secţia a II-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Aurica Sandu într-o cauzã având ca obiect divorţ (fãrã copii).
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei sunt neconstituţionale şi contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la familie şi ocrotirea vieţii de familie, întrucât dau posibilitatea desfacerii cãsãtoriei într-o manierã simplã, nefiind protejate în mod direct interesele familiei. Aşa fiind, apreciazã cã reglementarea criticatã permite soţului vinovat de vãtãmarea relaţiilor de familie sã iniţieze procedura divorţului şi face, astfel, abstracţie de situaţia soţului care, deşi îşi exercitã cu bunãcredinţã drepturile şi obligaţiile nãscute din cãsãtorie, beneficiazã doar de o protecţie teoreticã şi iluzorie a dreptului sãu la viaţa de familie.
Astfel, în contradicţie cu regula fundamentalã a exercitãrii drepturilor cu bunã-credinţã şi cu normele constituţionale privind egalitatea soţilor, prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei creeazã o situaţie defavorabilã pentru soţii care doresc pãstrarea cãsãtoriei şi cãrora nu le este imputabilã vãtãmarea gravã a relaţiilor de familie, astfel încât, având dreptul de a opta pentru continuarea cãsãtoriei, sã poatã liber sã îşi exprime opţiunea.
În plus, autorul excepţiei apreciazã cã textul de lege criticat opereazã cu noţiuni generice precum: "motive temeinice", "grav vãtãmate", "continuarea nu mai este posibilã", care lasã loc arbitrariului în înfãptuirea actului de justiţie.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã şi invocã, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii, îl constituie prevederile art. 38 din Codul familiei. Din examinarea notelor scrise ale autorului excepţiei, Curtea constatã cã, în realitate, acesta criticã numai alin. (1) al art. 38 din Codul familiei, asupra cãruia Curtea urmeazã sã se pronunţe.
Aceste prevederi de lege au urmãtorul cuprins:
"Instanţa judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) potrivit cãrora, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 26 alin. (1) privind viaţa intimã, familialã şi privatã, art. 48 alin. (1) şi (2) privind familia şi art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertãţilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, şi cu o motivare similarã, exemplu fiind <>Decizia nr. 311 din 6 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 9 mai 2006, <>Decizia nr. 729 din 24 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 28 noiembrie 2006, sau <>Decizia nr. 1.575 din 19 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat cã acestea nu contravin normelor constituţionale invocate.
Astfel, prin aceste decizii, Curtea a constatat cã prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecãtoreşti pot pronunţa divorţul, precizând cã acesta nu se poate pronunţa decât în anumite condiţii, şi anume când existã motive temeinice şi numai dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, încât continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultã din text.
Curtea a constatat cã, în temeiul prevederilor de lege criticate, instanţele de judecatã dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţã a cãsãtoriei, acţionând astfel în sensul garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie.
Totodatã, întrucât acestea nu opereazã nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, Curtea a reţinut cã susţinerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsitã de temei şi nu poate fi primitã. Prevederile art. 38 alin. 1 din Codul familiei, reglementând posibilitatea desfacerii cãsãtoriei prin divorţ şi stabilind competenţa instanţei judecãtoreşti de a pronunţa divorţul, în anumite condiţii - când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã -, nu contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la familie şi aceasta deoarece, asupra temeiniciei motivelor concrete invocate în susţinerea unei cereri de divorţ, precum şi asupra tuturor probelor administrate în cauzã, instanţa judecãtoreascã este singura competentã sã aprecieze şi sã decidã în consecinţã.
Textul de lege criticat oferã cadrul legal unor noţiuni esenţialmente de ordin social şi moral, pentru a defini relaţiile de familie, pe de o parte, şi instituţia divorţului, pe de altã parte. În aceste limite legale, suficient de clare şi previzibile, judecãtorul este singurul în mãsurã sã aprecieze, pe baza motivelor invocate de pãrţi şi a datelor specifice fiecãrui litigiu, dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã. Prevederea legalã criticatã conferã, prin urmare, expresie reglementãrilor cuprinse la art. 48 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a cãsãtoriei se stabilesc prin lege".
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 38 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Aurica Sandu în Dosarul nr. 10.809/302/2009 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
