Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.025 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 28 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marilena Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ioan Brişc în Dosarul nr. 7.112/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 7.112/325/2009 Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale.
Excepţia a fost ridicatã de Ioan Brişc într-o cauzã penalã în care este cercetat pentru sãvârşirea infracţiunii prevãzute de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât priveazã proprietarul acţiunilor la respectiva societate de exercitarea prerogativei de dispoziţie asupra bunului propriu.
În condiţiile în care proprietarul societãţii comerciale a înţeles sã foloseascã bunurile proprii societãţii, pretenţia pe care o poate avea cel ce se considerã prejudiciat este doar de naturã civilã, şi nu penalã. Astfel, stipularea acestei fapte ca fiind penalã reprezintã o exagerare, încãlcându-se dreptul de dispoziţie al proprietarului.
Judecãtoria Timişoara apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât textul legal apãrã tocmai dreptul de proprietate al societãţii comerciale care este o entitate distinctã, cu personalitate juridicã proprie, având pe cale de consecinţã şi un patrimoniu.
De asemenea, se au în vedere interesele celorlalţi asociaţi care pot fi prejudiciaţi de administratorii societãţii prin folosirea cu rea-credinţã a unor bunuri sau a creditului de care se bucurã societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lor propriu ori pentru a favoriza o altã societate în care au interese direct sau indirect.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale. Din examinarea motivelor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din data de 17 noiembrie 2004, care au urmãtorul conţinut: "Se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societãţii, care: [...] 2. foloseşte, cu rea-credinţã, bunuri sau creditul de care se bucurã societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altã societate în care are interese direct sau indirect;".
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 44 - Dreptul de proprietate privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, în raport cu aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã invocate şi în prezenta cauzã. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 200 din 28 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 martie 2008, şi Decizia nr. 929 din 18 octombrie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, prin care Curtea a statuat cã normele criticate nu conţin nicio dispoziţie de naturã sã aducã atingere liberului acces al persoanelor la o activitate economicã sau dreptului de proprietate.
Astfel, Curtea a reţinut cã reglementarea legalã dedusã controlului de constituţionalitate a fost astfel conceputã încât sã ofere cadrul juridic favorabil protejãrii acestor interese împotriva actelor frauduloase comise de persoanele care deţin funcţii administrative, decizionale în cadrul societãţii. În aceastã manierã, operatorul economic este pus la adãpost de riscul suportãrii daunelor rezultate în urma folosirii cu rea-credinţã, în scop contrar intereselor sale sau în folosul propriu, de cãtre subiecţii de drept prevãzuţi în ipoteza normei a bunurilor aflate în patrimoniul propriu care nu se confundã cu patrimoniul acţionarilor ce deţin funcţiile sus-menţionate.
Aşa fiind, susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cãreia persoana care are calitatea de asociat al unei societãţi comerciale poate dispune de capitalul acesteia în virtutea dreptului sãu de proprietate asupra pãrţilor sociale sau a acţiunilor, dupã caz, apare ca neîntemeiatã. În argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacã de la o premisã greşitã, constând în absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului sãu de proprietate, fãcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora "conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
Conform acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar este, aşadar, competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, cum este cazul societãţilor comerciale, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.
Neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ioan Brişc în Dosarul nr. 7.112/325/2009 al Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
