Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.022 din 8 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 837 din 6 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Vasile Butnãraşu în Dosarul nr. 7.759/193/2006 al Judecãtoriei Botoşani.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 7.759/193/2006, Judecãtoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Vasile Butnãraşu, reclamant într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prin dispoziţiile de lege criticate "se creeazã un precedent periculos, în condiţiile în care printre cauzele care nu întrerup cursul prescripţiei se înscrie şi situaţia în care acţiunea promovatã a fost respinsã şi, drept urmare, se considerã cã termenul de prescripţie nu a fost întrerupt." Pentru aceste argumente, autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 24, art. 146 lit. d) şi art. 147.
Instanţa de judecatã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi prin încheierea instanţei de judecatã Curtea a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitatea a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 2 teza a treia din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizeazã teza a doua a alin. 2 al art. 16 din lege, cu urmãtorul conţinut: "Prescripţia nu este întreruptã, dacã s-a pronunţat încetarea procesului, dacã cererea de chemare în judecatã sau executare a fost respinsã, anulatã sau dacã s-a perimat, ori dacã cel care a fãcut-o a renunţat la ea."
Dispoziţiile de lege criticate sunt considerate a fi contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16, care consacrã egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale şi art. 147 privind deciziile Curţii Constituţionale.
Curtea Constituţionalã a mai fost sesizatã şi în alte cauze cu excepţia de neconstituţionalitate a <>art. 16 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 , cu motivare identicã şi raportare la prevederile constituţionale ale art. 21 şi <>art. 24. Astfel, prin Decizia nr. 681 din 10 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 30 octombrie 2006, şi prin <>Decizia nr. 747 din 26 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 19 decembrie 2006, Curtea a statuat cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, Curtea a reţinut cã "soluţia exceptãrii de la efectul întreruptiv al prescripţiei a cazului în care cererea de chemare în judecatã sau executare a fost respinsã, anulatã, s-a perimat ori a intervenit renunţarea la acţiune este fireascã, dat fiind faptul cã, în aceastã situaţie, se prezumã în continuare cã starea de fapt este conformã cu starea de drept, atâta vreme cât cel în folosul cãruia curge prescripţia nu recunoaşte dreptul subiectiv prescriptibil".
De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat, în jurisprudenţa sa, de exemplu, în <>Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 12 august 2003, cã instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate ca îngrãdiri ale accesului liber la justiţie; dimpotrivã, prin stabilirea lor se asigurã un climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a unui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele negative asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile.
Întrucât nu s-au învederat elemente sau motive noi, de naturã sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele din deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În fine, critica <>art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958 în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16, art. 146 lit. d) şi art. 147 nu poate fi primitã, deoarece aceste texte constituţionale nu au incidenţã asupra acestor dispoziţii de lege, nefiind relevante pentru soluţionarea excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 16 alin. 2 teza a doua din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Vasile Butnãraşu în Dosarul nr. 7.759/193/2006 al Judecãtoriei Botoşani.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
