Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.022 din 29 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 si 10 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 11 ianuarie 2013
Petre Lăzăroiu - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) şi alin. 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena-Viorica Roşca (fostă Bocan, fostă Nelega) în Dosarul nr. 240/221/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 947D/2012.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.078D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Costel Drăghici în Dosarul nr. 37.314/301/2011 (număr în format vechi 351/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocatul Nicolae Stroian.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 947D/2012 şi nr. 1.078D/2012, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Apărătorul autorului excepţiei arată că nu se opune conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile pentru conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.078D/2012 la Dosarul nr. 947D/2012, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Preşedintele acordă cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia şi depune note scrise. Astfel, arată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală contravin principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi folosirea căilor de atac, întrucât conţin limitări care aduc atingere dreptului în însăşi substanţa lui. Face trimitere, referitor la redactarea neclară şi imprecisă a dispoziţiilor de lege criticate, şi la deciziile nr. XVII/2007 şi nr. XLVIII/2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate în recurs în interesul legii, potrivit cărora cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, pronunţată în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedură penală, este inadmisibilă, iar, în cazul plângerii formulate împotriva rezoluţiei, ordonanţei şi dispoziţiei din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanţa învestită nu poate pronunţa soluţia prevăzută de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin Încheierea din 3 mai 2012, pronunţată în Dosarul nr. 240/221/2012, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. b) şi alin. 10 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Elena-Viorica Roşca (fostă Bocan, fostă Nelega) cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, a fost admisă plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.
Prin Decizia penală nr. 523 din 13 martie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 37.314/301/2011 (număr în format vechi 351/2012), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Costel Drăghici cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. a), b) şi c) din Codul de procedură penală contravin principiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi folosirea căilor de atac, deoarece conţin limitări care aduc atingere dreptului în însăşi substanţa lui. Consideră că libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a căilor de atac şi procedura de judecată nu este una absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte. În reglementarea exercitării dreptului de acces la justiţie, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, fără însă ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Totodată, autoarea excepţiei Elena-Viorica Roşca (fostă Bocan, fostă Nelega) susţine că dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât soluţia pronunţată de judecător, în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată nu este supusă niciunei căi de atac.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. b) şi alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală este întemeiată, întrucât acestea limitează dreptul justiţiabilului de a exercita o cale de atac împotriva unei măsuri.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 574/2007, nr. 982/2007, nr. 1.277/2008, nr. 736/2009, nr. 721/2010 şi nr. 1.608/2011, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 şi 10 din Codul de procedură penală. Alin. 8 al art. 278^1 are cuprinsul dat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, iar alin. 10 al aceluiaşi articol a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins: "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător. [...] Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 53 privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitor la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie, precum şi ale art. 14 referitor la dreptul la un proces echitabil din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 şi 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din actele normative internaţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 1.132 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, Decizia nr. 250 din 6 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, şi Decizia nr. 777 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 4 august 2008, Curtea a statuat că dispoziţiile de lege criticate asigură accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror, părţile având posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. În cadrul acestei jurisprudenţe, Curtea a mai reţinut că în procedura plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise înfăţişate instanţei de părţile în proces. Nicio dispoziţie legală nu împiedică partea interesată ca, atunci când apreciază că este posibilă administrarea altor probe pentru stabilirea adevărului, să solicite procurorului care a emis actul de netrimitere în judecată sau procurorului superior ierarhic să dispună, în condiţiile prevăzute de lege, începerea sau redeschiderea urmăririi penale.
De asemenea, prin Decizia nr. 482 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 iulie 2012, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, a statuat că între dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea pronunţată de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, şi prevederile din Legea fundamentală şi din actele normative internaţionale invocate nu poate fi reţinută nicio contradicţie. Stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituţie, text care face referire la "condiţiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii"), ca, de altfel, şi al art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea "sunt prevăzute numai de lege" [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].
Dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală şi nici accesului liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale şi a actelor normative internaţionale invocate nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, aşa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracţiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu sunt aplicabile.
Cu acelaşi prilej, Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare prin textele de lege ce fac obiectul excepţiei a art. 53 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută, prevederile constituţionale invocate fiind aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care nu s-a constatat.
În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 571 din 29 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iulie 2012, ş i Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele arătate mai sus, nu sunt încălcate nici prevederile art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Referitor la invocarea ca temei al excepţiei de neconstituţionalitate a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că o atare încălcare nu poate fi reţinută, întrucât principiul egalităţii cetăţenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Elena-Viorica Roşca (fostă Bocan, fostă Nelega) în Dosarul nr. 240/221/2012 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi de Costel Drăghici în Dosarul nr. 37.314/301/2011 (număr în format vechi 351/2012) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 noiembrie 2012.
PREŞEDINTE,
PETRE LĂZĂROIU
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică
______
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
