Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.020 din 14 septembrie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1^1), art. 18 lit. c) si art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 si art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 683 din 8 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1), art. 18, art. 46 alin. (4) şi <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Reuven Ben Ari în Dosarul nr. 1.758/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ca fiind inadmisibilã, şi a celorlalte prevederi invocate de autorul excepţiei, ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.758/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1), art. 18, art. 46 alin. (4) şi <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Reuven Ben Ari într-o cauzã civilã ce are ca obiect revendicare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale întrucât instituie posibilitatea despãgubirii prin echivalent, respectiv acţiuni la o societate de stat, care nu prezintã încredere.
În privinţa dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009, ce abrogã prevederile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, autorul apreciazã cã sunt neconstituţionale, fãrã a motiva în vreun fel excepţia sub acest aspect.
În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 10/2001, aratã cã acestea sunt neconstituţionale întrucât statul "şi-a dictat singur o lege prin care nu mai poate, tot el, sã reinstaureze situaţia iniţialã".
Referitor la dispoziţiile <>art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, autorul considerã cã acestea contravin prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece legiuitorul a transformat o lege de restituire într-una de deposedare, luând proprietarului de drept orice posibilitate de a-şi recupera imobilul. Aratã cã textul de lege criticat încalcã liberul acces la justiţie, precum şi egalitatea în faţa legii, deoarece transformã chiriaşul cumpãrãtor în "câştigãtorul loteriei proprietãţilor naţionalizate", precum şi cã el, proprietarul de drept, ar fi fost pe deplin mulţumit dacã ar fi primit despãgubiri bãneşti la valoarea de piaţã a imobilului, aşa cum primeşte, în mod discriminatoriu, chiriaşul cumpãrãtor. Considerã cã "harababura" legislativã ar putea fi rezolvatã de cãtre instanţa de judecatã prin raportarea la principiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ca putere a legislaţiei interne.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, aratã cã logica legiuitorului este depãşitã, întrucât, la 8 ani dupã intrarea în vigoare a unei legi, persoana îndreptãţitã este obligatã sã urmeze calea legii respective, şi încalcã principiul legalitãţii, deoarece nu prevede condiţiile şi limitele de aplicare prioritarã a legii. Considerã cã textul criticat contravine şi dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, deoarece persoana care nu a fost lipsitã decât de prerogativa dispoziţiei putea uza de calea dreptului comun pentru readucerea din patrimoniu a bunului aflat în posesia unui neproprietar. Astfel, în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, existã douã situaţii diferite, respectiv cea în care persoanele au obţinut hotãrâri definitive şi irevocabile, prin care s-a constatat calitatea lor de proprietari, şi cea în care litigiile persoanelor interesate sunt în curs de judecatã şi acestea nu vor mai putea obţine recunoaşterea calitãţii lor, fapt ce contravine şi prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Aratã cã legea nu reglementeazã situaţia juridicã a acestei ultime categorii de persoane, respectiv modalitatea concretã în care ele vor beneficia de mãsuri reparatorii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând în acest sens cã dispoziţiile de lege criticate nu încalcã prevederile Constituţiei şi nici pe cele în materie comunitare.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu mai sunt în vigoare, astfel încât, în privinţa acestora, excepţia este inadmisibilã. În ceea ce priveşte celelalte prevederi criticate, precizeazã cã acestea nu contravin normelor constituţionale invocate. În acest sens face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1), art. 18, art. 46 alin. (4) şi <>art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Din argumentarea excepţiei reiese însã cã autorul acesteia considerã ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1), art. 18 lit. c) şi <>art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Referitor la critica de neconstituţionalitate privind dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, se constatã cã aceasta priveşte, în realitate, prevederile <>art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009, care abrogã <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel încât obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1^1), art. 18 lit. c) şi <>art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, şi <>art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, având urmãtorul conţinut:
I. <>Legea nr. 10/2001:
- Art. 1 alin. (1): "Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza <>Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie în naturã sau în echivalent, când restituirea în naturã nu mai este posibilã, în condiţiile prezentei legi.";
- Art. 7 alin. (1^1): "Nu se restituie în naturã, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrãinate în baza <>Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificãrile ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege.";
- Art. 18: "Mãsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în urmãtoarele cazuri: [...] c) imobilul a fost înstrãinat cu respectarea dispoziţiilor <>Legii nr. 112/1995, cu modificãrile ulterioare.";
- Art. 46 alin. (4): "Persoana îndreptãţitã are obligaţia de a urma calea prevãzutã de prezenta lege, dupã intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplicã cu prioritate."
II. <>Art. I din Legea nr. 1/2009: "<>Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, se modificã şi se completeazã dupã cum urmeazã: [...] 2. La articolul 2, alineatul (2) se abrogã."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (1) privind statul român, art. 15 referitor la universalitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 61 referitor la rolul şi structura Parlamentului şi art. 75 privind sesizarea Camerelor Parlamentului. De asemenea, autorul considerã cã textele de lege criticate încalcã şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Curtea constatã cã, referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, aceasta s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 720 din 1 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 7 iulie 2010. Cu acel prilej s-a arãtat cã, în ceea ce priveşte modalitatea prin care se realizeazã repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate, deposedaţi în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, legiuitorul este liber sã opteze atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte mãsurile reparatorii, cât şi în privinţa întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretã a respectivelor bunuri, astfel încât nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prin raportare la textele constituţionale invocate. Curtea a statuat cã textele de lege criticate dispun pentru viitor şi se aplicã, de la data intrãrii lor în vigoare, unor situaţii juridice în curs de derulare, astfel încât nu poate fi reţinutã încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã "o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul propriu de reglementare". Persoanele ale cãror bunuri au fost preluate în mod abuziv de cãtre stat beneficiazã, în condiţiile legii, de mãsuri reparatorii, astfel încât nu se poate reţine caracterul retroactiv al textelor de lege criticate. De asemenea, Curtea a constatat cã dispoziţiile de lege criticate nu contravin în niciun fel principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, astfel încât nu poate fi reţinutã pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. De altfel, în ceea ce priveşte modalitatea prin care se realizeazã repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate, deposedaţi în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, Curtea Constituţionalã a statuat, în jurisprudenţa sa, cã legiuitorul este liber sã opteze atât în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte mãsurile reparatorii, cât şi în privinţa întinderii şi a modalitãţii de acordare a acestora, în funcţie de situaţia concretã a respectivelor bunuri, fãrã ca prin aceasta sã se instituie un tratament juridic diferit pentru categoriile de cetãţeni aflate în situaţii identice. De asemenea, invocarea culpei entitãţilor responsabile pentru derularea procedurilor administrative cu privire la nesoluţionarea notificãrilor depuse în intervalul legal nu constituie o problemã de constituţionalitate, ci una de aplicare şi interpretare a legii de cãtre instanţele de judecatã şi de cãtre instituţiile abilitate sã soluţioneze cererile de notificare depuse în termenul legal, astfel încât, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. În acelaşi timp, Curtea a statuat cã nici nemulţumirea unei persoane cu privire la instituţiile statului nu constituie o cauzã de neconstituţionalitate, astfel încât excepţia apare ca fiind inadmisibilã. Întrucât nu au intervenit elemente noi, care sã justifice reconsiderarea jurisprudenţei, argumentele expuse îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În privinţa dispoziţiilor <>art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009, ce abrogã prevederile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, autorul apreciazã cã acestea sunt neconstituţionale, fãrã a motiva în vreun fel excepţia. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea trebuie fãcutã în formã scrisã şi motivatã, astfel încât, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1^1), art. 18 lit. c) şi <>art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Reuven Ben Ari în Dosarul nr. 1.758/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 septembrie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
