Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.016 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 3 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Nicolae Crãciun şi Cristina Crãciun în Dosarul nr. 7.061/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.061/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Nicolae Crãciun şi Cristina Crãciun într-o cauzã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prin reglementarea criticatã se instituie un termen mai îndelungat, respectiv 7 ani, în care intervine prescripţia dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor bancare preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare - AVAB. Astfel, aratã cã, din cauza impreciziei legiuitorului şi a formulãrii defectuoase a textului legal, acesta poate fi interpretat în sensul cã termenul special de prescripţie a executãrii silite se aplicã nu numai situaţiilor juridice nou-create, ci şi situaţiilor în curs de desfãşurare, ceea ce conferã normei criticate un caracter retroactiv. De asemenea, apreciazã cã prin excluderea din domeniul reglementat a situaţiilor în curs de desfãşurare şi prin însãşi instituirea unui termen special în beneficiul unei autoritãţi publice şi în detrimentul persoanelor juridice sau fizice private se încalcã principiul constituţional al egalitãţii în faţa legii.
În final, apreciazã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, întrucât subiecţii unui raport juridic nãscut la un moment dat pot fi consideraţi proprietari ai unei "speranţe legitime", iar raportul în cauzã trebuie sã fie guvernat pe tot parcursul derulãrii sale de aceleaşi norme legale, care erau în vigoare la momentul naşterii acelui raport. Mai exact, aratã cã, atât timp cât autorii excepţiei aveau reprezentarea, la momentul naşterii raportului juridic, cã termenul de prescripţie pentru a obţine executarea silitã a creanţei era de 3 ani, atunci nu se poate interveni pe parcurs pentru a se modifica aceastã situaţie de drept, fãrã a se aduce astfel o gravã atingere intereselor lor legitime.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã şi-a exprimat opinia în sensul cã reglementarea criticatã este în concordanţã cu normele constituţionale şi dispoziţiile convenţionale invocate, apreciind cã stabilirea unui termen de prescripţie cu privire la dreptul de a cere executarea silitã, diferit de cel general, se justificã prin natura specialã a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului sã aprecieze aceastã situaţie.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 409/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001, şi republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002.
Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: "(5) Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silitã a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, dupã caz, au fost învestite cu formulã executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplicã creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silitã a fost prescris."
Autorii excepţiei susţin cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi celor ale art. 44 şi 136 privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii textului de lege criticat, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale ca cele invocate în prezenta cauzã şi având motivãri similare, prilej cu care a statuat cã prevederile <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 nu contravin Legii fundamentale.
Astfel, prin <>Decizia nr. 81 din 8 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 24 martie 2005, şi prin <>Decizia nr. 847 din 9 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 15 noiembrie 2007, Curtea a constatat cã nu existã incompatibilitate între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Stabilirea unui termen de prescripţie cu privire la dreptul de a cere executarea silitã, diferit de cel general, se justificã în cauzã prin natura specialã a creanţelor preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind la latitudinea legiuitorului sã aprecieze aceastã situaţie.
Ca atare, stabilirea unor termene de prescripţie diferite, în raport cu natura unor creanţe, nu încalcã nicio dispoziţie a Legii fundamentale, aceastã posibilitate fiind la latitudinea legiuitorului.
În ceea ce priveşte critica autorilor excepţiei referitoare la pretinsa încãlcare a principiului constituţional al neretroactivitãţii legii civile, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii care sã înfrângã acest principiu. Dimpotrivã, teza a doua a <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 prevede cã "Acest termen nu se aplicã creanţelor pentru care dreptul de a cere executarea silitã a fost prescris".
Totodatã, prin <>Decizia nr. 447 din 30 mai 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, Curtea a reţinut cã instituirea unui termen de prescripţie special, cu privire la dreptul de a cere executarea silitã în favoarea Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului nu încalcã dreptul de proprietate privatã, ci, dimpotrivã, textul legal criticat ocroteşte realizarea veniturilor obţinute din valorificarea unor active ale statului şi, prin urmare, nu se are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a proprietãţii private în raport cu calitatea titularilor. Astfel, fiind vorba de creanţe preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, acestea au o strânsã legãturã cu datoria publicã internã şi, pe cale de consecinţã, cu bugetul de stat şi cu asigurarea surselor veniturilor publice.
Deoarece în cauza de faţã nu sunt relevate aspecte noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei în materie a Curţii, atât soluţia pronunţatã prin deciziile menţionate, cât şi considerentele care le-au fundamentat îşi pãstreazã valabilitatea şi în acest dosar.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie ridicatã de Nicolae Crãciun şi Cristina Crãciun în Dosarul nr. 7.061/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
