Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.016 din 7 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 567 din 14 august 2009
DECIZIE nr. 1.016 din 7 iulie 2009
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 567 din 14 august 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.552/95/2009, nr. 1.551/95/2009, nr. 1.518/95/2009, nr. 1.549/95/2009, nr. 1.766/95/2009, nr. 2.053/95/2009, nr. 2.016/95/2009, nr. 2.052/95/2009, nr. 624/95/2009, nr. 2.029/95/2009, nr. 2.387/95/2009 şi nr. 2.154/95/2009 ale Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 2 iulie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, la solicitarea avocatului autorului excepţiei, Curtea a amânat pronunţarea la data de 7 iulie 2009, în vederea depunerii de note scrise la dosar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 10, 18 şi 26 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.552/95/2009, nr. 1.551/95/2009, nr. 1.518/95/2009, nr. 1.549/95/2009, nr. 1.766/95/2009, nr. 2.053/95/2009, nr. 2.016/95/2009, nr. 2.052/95/2009, nr. 624/95/2009, nr. 2.029/95/2009, nr. 2.387/95/2009 şi nr. 2.154/95/2009, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii . Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionãrii unor acţiuni civile având ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii , care prevede cã orice dispoziţie contrarã acestui act normativ se abrogã, este contrar dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, considerã cã textul de lege criticat, prin formularea sa imprecisã, poate ridica dificultãţi de interpretare şi aplicare a legii. În acest sens, autorul face referire la normele procedurale aplicabile în speţele sale, care au ca obiect conflicte de muncã, arãtând cã <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii nu este în mãsurã sã clarifice care dintre acestea urmeazã sã se aplice. Astfel, aratã cã prevederile <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã sunt diferite de cele ale art. 284 din Codul muncii, care reglementeazã aceeaşi materie, respectiv instanţa competentã sã soluţioneze aceste conflicte. Cu toate cã, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în speţã ar trebui sã fie incidente reglementãrile mai noi, respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are <>Legea nr. 168/1999 faţã de dreptul comun în materie, reglementat de Codul muncii, poate conduce la o concluzie contrarã, potrivit cãreia incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente sprijinã concluzia pe care autorul excepţiei o considerã esenţialã pentru motivarea sa, anume cã prevederile <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Codul muncii încalcã principiul efectivitãţii juridice, consacrat de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului. Acest principiu presupune cã legiuitorul are obligaţia de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care sã fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei, 2008), sã evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României, 2009), sã aibã vocaţia de a respecta drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor şi sã aibã o aplicabilitate practicã uniformã, pentru a se evita o jurisprudenţã neuniformã (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei, 2008). În plus faţã de acestea, autorul excepţiei aminteşte cã, prin dispoziţiile <>art. 62 alin. (1) şi <>art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresã directã, excluzând, prin urmare, abrogarea implicitã. Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecãtorului sã legifereze expres unde legiuitorul a tãcut, respectiv sã constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a fãcut-o. Nerespectarea prevederilor <>Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia încãlcãrii art. 1 alin. (5) din Constituţie care prevede obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, obligaţie cãreia trebuie sã se supunã inclusiv Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie cu privire la destinatarii normei.
Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã abrogarea cunoaşte mai multe forme, putând fi expresã sau tacitã. Întrucât, în speţã, norma juridicã nouã, respectiv <>Codul muncii , reglementeazã competenţa teritorialã a instanţelor care judecã litigiile de muncã, rezultã cã legiuitorul a dorit sã scoatã din vigoare vechea reglementare în acest domeniu cuprinsã în <>Legea nr. 168/1999 . Cu alte cuvinte, prin intrarea în vigoare a Codului muncii, au fost abrogate implicit dispoziţiile <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 (abrogare parţialã). De altfel, dispoziţiile Codului muncii se raliazã prevederilor europene şi internaţionale referitoare la jurisdicţia muncii, în sensul cã reglementãrile de la art. 284 privind competenţa teritorialã a instanţelor de judecatã au fost instituite în beneficiul salariatului pentru eficientizarea actului de justiţie, în spiritul principiului celeritãţii şi al garantãrii accesului liber şi imediat la justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional. În acelaşi timp, aratã cã motivele invocate de autorul excepţiei privesc, în esenţã, modul de interpretare şi aplicare a legii aplicabile speţei, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora "(2) Pe data intrãrii în vigoare a prezentului cod se abrogã: [...]
- orice alte dispoziţii contrare."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat este contrar urmãtoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi obligaţia respectãrii Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 73 alin. (3) lit. p) prin care se stabileşte cã regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã se reglementeazã prin lege organicã şi art. 79 alin. (1) referitor la atribuţiile Consiliului Legislativ. De asemenea, considerã cã este încãlcat şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã întreaga motivare a acesteia se referã la modul de interpretare şi aplicare în timp a douã legi organice, şi anume <>Codul muncii şi <>Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã. Autorul excepţiei susţine, în acest sens, cã existã o practicã neunitarã la nivelul instanţelor de judecatã, în privinţa constatãrii abrogãrii implicite a prevederilor <>art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncã, având drept consecinţã pronunţarea unor hotãrâri judecãtoreşti diferite, asupra aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, aratã cã nu au fost respectate normele de tehnicã legislativã cu prilejul adoptãrii Codului muncii.
Or, Curtea reţine cã problemele ce ţin de aplicarea legii, respectiv luarea deciziei asupra incidenţei în cauzã a unor texte de lege, revin instanţei de judecatã, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, care prevede cã "Justiţia se realizeazã prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege", iar nu instanţei de contencios constituţional. Astfel, instanţa de judecatã este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuţie sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii. Decizia instanţei de judecatã poate fi atacatã la instanţa superioarã, iar, în cazul în care practica judiciarã vãdeşte o interpretare neunitarã, Constituţia, prin art. 126 alin. (3), dã Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar nu Curţii Constituţionale, competenţa de a stabili interpretarea şi aplicarea unitarã a legii de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti.
Eventualele necorelãri de ordin legislativ dintre dispoziţiile <>Legii nr. 168/1999 şi cele ale <>Legii nr. 53/2003 - <>Codul muncii nu pot forma obiect al controlului de constituţionalitate şi nici nu pot fi invocate drept argument în sprijinul susţinerii neconstituţionalitãţii unor reglementãri. Examinarea acestora nu intrã în sfera de competenţã a Curţii Constituţionale, ci în competenţa exclusivã a Parlamentului de a interveni pe calea unor modificãri, completãri sau abrogãri pentru a asigura ordinea juridicã necesarã.
Curtea Constituţionalã nu poate fi transformatã în legiuitor pozitiv, ci trebuie sã-şi limiteze rolul la cel de legiuitor negativ, având doar competenţa de a lipsi de efecte juridice legile neconstituţionale.
De asemenea, Curtea reţine cã atribuţiile sale privind analiza conformitãţii unor texte de lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce ţin de respectarea normelor de tehnicã legislativã, atâta timp cât aceste norme nu au relevanţã în plan constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 298 alin. (2) ultima liniuţã din Legea nr. 53/2003 - <>Codul muncii , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Petrom" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.552/95/2009, nr. 1.551/95/2009, nr. 1.518/95/2009, nr. 1.549/95/2009, nr. 1.766/95/2009, nr. 2.053/95/2009, nr. 2.016/95/2009, nr. 2.052/95/2009, nr. 624/95/2009, nr. 2.029/95/2009, nr. 2.387/95/2009 şi nr. 2.154/95/2009 ale Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
