Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.013 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. 1 lit. b) si ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 763 din 28 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava în Dosarul nr. 2.743/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra faptului cã partea Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava a depus o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor cu drept de a pleda în faţa Curţii Constituţionale.
Preşedintele acordã cuvântul procurorului, care se opune cererii de amânare. Curtea, având în vedere data sesizãrii sale, respectiv 28 mai 2010, apreciazã cã autorul excepţiei a avut suficient timp pentru angajarea unui apãrãtor şi, prin urmare, respinge cererea de amânare formulatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.743/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava într-un dosar având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva unei sentinţe judecãtoreşti prin care s-a respins cererea de anulare a unei autorizaţii de construcţie/demolare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate sunt neclare prin faptul cã nu definesc exact conţinutul sintagmei "valoarea obiectului" în cazul proceselor şi cererilor în materie civilã sau comercialã.
În acest fel se lasã loc arbitrariului, revenind instanţelor posibilitatea de a califica o cale de atac şi de a adãuga sau exclude un grad de jurisdicţie, posibilitate ce este recunoscutã exclusiv legiuitorului.
Tribunalul Suceava - Secţia civilã, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Analizând motivele invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, întrucât dispoziţiile art. I pct. 1 şi pct. 40 din Legea nr. 219/2005 se referã tocmai la modificarea art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã. Ulterior sesizãrii Curţii Constituţionale, art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã a fost modificat prin art. I pct. 26 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, însã soluţia legislativã de principiu a fost menţinutã, astfel încât, având în vedere cã noua reglementare este aplicabilã litigiului pendinte, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra art. 2 alin. 1 lit. b) şi a art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã în noua redactare.
Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 2: "Tribunalul judecã:
1. în primã instanţã: [...]
b) procesele şi cererile în materie civilã al cãror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepţia cererilor de împãrţealã judiciarã, a cererilor în materia succesoralã, a cererilor neevaluabile în bani şi a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, dupã caz, posesorii, formulate de terţii vãtãmaţi în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;"
- Art. 282^1 alin. (1): "Nu sunt supuse apelului hotãrârile judecãtoreşti date în primã instanţã în cererile introduse pe cale principalã privind pensii de întreţinere, în litigiile al cãror obiect are o valoare de pânã la 100.000 lei inclusiv, atât în materie civilã, cât şi în materie comercialã, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare în materie comercialã, a celor referitoare la înregistrãrile în registrele de stare civilã şi luarea mãsurilor asigurãtorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevãzute de lege."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, art. 126 privind instanţele judecãtoreşti şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac din Constituţia României, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale atacate, prin raportare la critici similare, constatând cã sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, Curtea a constatat prin Decizia nr. 970 din 25 iunie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 septembrie 2009, cã instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine, aşa cum susţinea autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevãzute de art. 282^1 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea exercitãrii unei cãi de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate defavorabile.
De altfel, astfel cum au reţinut Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2008, prevederile art. 282^1 din Codul de procedurã civilã exprimã voinţa legiuitorului de a suprima posibilitatea exercitãrii apelului împotriva hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în primã instanţã în litigiile patrimoniale considerate de o importanţã valoricã mai redusã, în scopul asigurãrii celeritãţii de soluţionare a acestora.
Totodatã, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, a statuat cã dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi cã, fiind vorba despre un drept pe care convenţia l-a recunoscut fãrã sã îl defineascã în sensul restrâns al cuvântului, existã posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept (Hotãrârea din 21 februarie 1975 pronunţatã în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragraful 38). Pentru aceste motive nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicatã, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede cã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecatã, inclusiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac.
De asemenea, prin Decizia nr. 440 din 15 septembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 octombrie 2005 şi prin Decizia nr. 522 din 11 octombrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 9 noiembrie 2005, Curtea a reţinut, în esenţã, cã diferenţierea hotãrârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii şi, prin urmare, textul legal criticat nu instituie discriminãri pe criteriile prevãzute de art. 4 din Constituţie, de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii.
Regimul juridic diferit este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurãrii celeritãţii soluţionãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor.
Referitor la prevederile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, Curtea Constituţionalã a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nicio categorie sau grup social, însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Aceleaşi concluzii se impun şi în privinţa dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) din Codul de procedurã civilã, aşa cum a constatat, de altfel, Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1.417 din 2 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 4 ianuarie 2011, statuând cã dispoziţiile legale respective sunt constituţionale.
Neintervenind elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. b) şi ale art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia de Proprietari nr. 10 din Suceava în Dosarul nr. 2.743/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
