Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.011 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 632 din 5 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cabinetul individual de avocaturã "Vidican P. Cosmin" în Dosarul nr. 1.735/255/2009 al Judecãtoriei Marghita.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.735/110/2009, Judecãtoria Marghita a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã.
Excepţia a fost invocatã de Cabinetul individual de avocaturã "Vidican P. Cosmin", într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul criticat, potrivit cãruia, în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac, contravine prevederilor art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 124 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Se ajunge astfel ca judecarea cauzei având ca obiect tocmai verificarea unui astfel de titlu executoriu sã se facã de cãtre o instanţã necompetentã material şi teritorial.
Raportându-se la situaţia sa concretã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate afirmã cã prin prevederile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã se deplaseazã competenţa de soluţionare a problemelor de fond privind contractele de asistenţã juridicã şi executarea acestora în primul rând de la organele profesiei abilitate cãtre instanţa de executare, iar în al doilea rând de la instanţele competente teritorial şi material a soluţiona plângeri împotriva deciziilor acestor organisme din nou cãtre instanţa de executare.
Judecãtoria Marghita apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul conţinut: "În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o altã cale de atac."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (1) şi (2) referitoare la înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1) şi (2) privind instanţele judecãtoreşti, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea statuând în sensul constituţionalitãţii acestora. Exemple în acest sens sunt Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, Decizia nr. 1.313 din 2 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 884 din 29 decembrie 2008, şi Decizia nr. 331 din 23 martie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut, în esenţã, cã în cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţã judecãtoreascã, legea procesualã civilã prevede cã debitorul are dreptul sã invoce, pe calea contestaţiei, toate apãrãrile de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuşi, posibilitatea utilizãrii apãrãrilor de fond este condiţionatã de inexistenţa unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cãrora acestea sã poatã fi invocate. Dacã însã legea pune la dispoziţia debitorului o cale de atac specialã, aşa cum este acţiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicţie, acesta nu mai poate sã utilizeze apãrãri de fond în cadrul contestaţiei la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrãdire a liberului acces la justiţie, de vreme ce partea interesatã poate folosi apãrãrile respective, potrivit opţiunii sale, în una sau în alta dintre cãile de atac pe care le are la dispoziţie. Adoptarea acestei mãsuri nu face, în realitate, decât sã dea expresie preocupãrii legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea aceloraşi apãrãri în douã cãi de atac diferite, în scopul tergiversãrii cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecãtoreşti.
De asemenea, prin Decizia nr. 15 din 18 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 21 martie 2011, Curtea a constatat cã dispoziţiile art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã sunt norme de procedurã ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Astfel, legiuitorul şi-a exprimat aceastã opţiune atât prin dispoziţiile art. 373 alin. 2 din Codul de procedurã civilã care prevãd cã "instanţa de executare este judecãtoria în circumscripţia cãreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", cât şi prin cele ale art. 373 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, introdus prin Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, care prevãd cã "Instanţa de executare soluţioneazã cererile de încuviinţare a executãrii silite, judecã contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apãrute în cursul executãrii silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Cabinetul individual de avocaturã "Vidican P. Cosmin", în Dosarul nr. 1.735/255/2009 al Judecãtoriei Marghita.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
