Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.009 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 28 septembrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Radu-Con" - S.R.L. din Bacãu în Dosarul nr. 1.835/110/2009 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 1.835/110/2009, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite.
Excepţia a fost invocatã de Societatea Comercialã "Radu-Con" - S.R.L. din Bacãu, într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ privind obligarea la eliberarea unor autorizaţii de funcţionare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã dreptul pãrţilor interesate de a exercita calea de atac, ca mijloc de exercitare a activitãţii de control printr-o instanţã ierarhic superioarã, precum şi dreptul la apãrare. De asemenea, aceleaşi dispoziţii legale criticate încalcã principiul constituţional al dublului grad de jurisdicţie.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2003, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 486/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 22 noiembrie 2003. Din analiza motivelor invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, care au urmãtorul conţinut: "Hotãrârile se redacteazã în termen de 10 zile de la pronunţare şi sunt irevocabile."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat şi, rãspunzând unor critici asemãnãtoare, a statuat cã prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 1.031 din 9 iulie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 22 septembrie 2009 şi Decizia nr. 251 din 10 mai 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 18 iulie 2005, Curtea a stabilit cã, în conformitate cu procedura aprobãrii tacite prevãzute de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003, cererea de chemare în judecatã a autoritãţii administraţiei publice având ca obiect constatarea aprobãrii tacite se introduce la instanţa judecãtoreascã de contencios administrativ competentã [art. 9 alin. (2) ]. Potrivit art. 11 alin. (2) al ordonanţei criticate, în cazul în care instanţa constatã îndeplinirea condiţiilor prevãzute de aceastã ordonanţã de urgenţã, pronunţã o hotãrâre prin care obligã autoritatea administraţiei publice sã elibereze documentul oficial prin care i se permite solicitantului sã desfãşoare o anumitã activitate, sã presteze un serviciu sau sã exercite o profesie.
Prevederea criticatã prin excepţia de neconstituţionalitate, potrivit cãreia hotãrârile pronunţate de instanţele judecãtoreşti în aceastã materie sunt irevocabile, nu încalcã prevederile Constituţiei sau pe cele ale Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Constituţia nu cuprinde prevederi care sã stabileascã cãile de atac împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, stabilind doar, în art. 129, cã acestea se exercitã "în condiţiile legii".
Curtea a mai reţinut, de asemenea, cã, astfel cum s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale se referã la posibilitatea efectivã de a supune judecãţii unei instanţe naţionale cazul violãrii unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţã, "nu impune un anumit numãr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit numãr al cãilor de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3 iulie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Totodatã, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, cã "accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfãptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti, deci şi reglementarea cãilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac". În acest sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.
În consecinţã, Curtea a constatat cã, în cazul procedurii aprobãrii tacite, persoana care se considerã vãtãmatã de o autoritate a administraţiei publice, prin neemiterea unei autorizaţii prevãzute de art. 3 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003, se poate adresa unei instanţe judecãtoreşti pentru soluţionarea plângerii sale, fiind astfel îndeplinite fãrã echivoc cerinţele impuse de art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Soluţia pronunţatã de Curtea Constituţionalã prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu se invocã elemente noi, de naturã a schimba aceastã jurisprudenţã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobãrii tacite, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Radu-Con" - S.R.L. din Bacãu în Dosarul nr. 1.835/110/2009 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
