Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.008 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 702 din 5 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ioan Micula în Dosarul nr. 743/111/C/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.889D/2010.
La apelul nominal rãspund avocatul Gheorghe Piperea pentru autorul excepţiei, precum şi consilierul juridic al Societãţii Comerciale "European Food" - S.A., lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicitã admiterea acesteia. În continuare, se aratã cã, având în vedere dubla naturã a societãţilor pe acţiuni, dispoziţia criticatã încalcã principiul garantãrii proprietãţii. Totodatã, prevederile art. 45 din Legea fundamentalã reprezintã temeiul libertãţii contractuale, iar limitele în care legiuitorul poate interveni într-un contract sunt prevãzute expres de prevederile constituţionale ale art. 53.
Consilierul juridic al Societãţii Comerciale "European Food" - S.A. solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã, prin statut, investitorul majoritar îşi asigurã un drept de veto, iar textul de lege criticat vine sã încalce dreptul de proprietate al acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Aratã cã autorul excepţiei face o confuzie între dreptul de proprietate al investitorilor şi cel al societãţii. Textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci tinde sã creeze un cadru propice pentru buna desfãşurare a activitãţii societãţilor comerciale. În realitate, critica autorului excepţiei se referã la faptul cã actul constitutiv al societãţii nu e conform cu legea, problemã ce nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei având posibilitatea modificãrii acestuia potrivit legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 iunie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 743/111/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã, excepţie ridicatã de Ioan Micula, într-o cauzã ce are ca obiect anularea hotãrârii adunãrii generale a acţionarilor.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã statutul societãţii comerciale la care autorul excepţiei deţine calitatea de acţionar este anterior în timp modificãrilor aduse dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 prin Legea nr. 441/2006, astfel încât art. 112 nu este aplicabil în speţã. Aratã în continuare cã "pentru a preîntâmpina situaţia în care instanţa ar considera totuşi cã trebuie sã dea efect dispoziţiilor art. 112 peste dispoziţiile statutare, înţelegem sã invocãm neconstituţionalitatea acestui articol." Dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11, 20, 44, 45, 135 şi 136. Prin stabilirea de cãtre prevederile criticate a cvorumului şi a majoritãţii necesare luãrii unei hotãrâri a adunãrii generale ordinare "se rupe echilibrul dintre drepturile fundamentale consacrate prin Constituţie şi dreptul statului de a interveni în exercitarea acestor drepturi." "Prin instituirea interdicţiei cu privire la cvorumul necesar luãrii deciziilor în cadrul adunãrii generale a acţionarilor (...) se creeazã o disproporţionalitate între limitele care pot fi aduse dreptului de proprietate şi însãşi exercitarea sa (...)". Dispoziţiile criticate în forma anterioarã modificãrii survenite prin Legea nr. 441/2006 permiteau "în baza exercitãrii exclusive şi absolute a dreptului de proprietate ca prin actul constitutiv, asociaţii sã poatã stabili un anumit cvorum pentru întrunirea adunãrii generale şi pentru luarea deciziilor". Prin limitarea adusã de modificãrile dispuse de Legea nr. 441/2006 statul derogã, în mod excesiv, de la principiul libertãţii contractuale şi implicit de la dreptul fundamental consacrat de art. 45 din Constituţie.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã, potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egalã mãsurã ocrotite. De asemenea, aratã cã dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu regulile constituţionale privind libertatea economicã şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Instanţa de judecatã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006. Se observã cã art. I pct. 60 din Legea nr. 441/2006 modificã dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, astfel încât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu urmãtorul cuprins: "(1) Pentru validitatea deliberãrilor adunãrii generale ordinare este necesarã prezenţa acţionarilor care sã deţinã cel puţin o pãtrime din numãrul total de drepturi de vot. Hotãrârile adunãrii generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul constitutiv poate prevedea cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate.
(2) Dacã adunarea generalã ordinarã nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevãzute la alin. (1), adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate sã delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunãri, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotãrâri cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generalã întrunitã la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicatã."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privatã, art. 45 referitoare la libertatea economicã, art. 135 referitoare la economia României şi art. 136 referitoare la proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate reglementeazã condiţiile de validitate necesare deliberãrilor adunãrii generale ordinare şi a hotãrârilor acesteia.
Astfel, hotãrârile adunãrii generale ordinare referitoare la chestiunile obligatorii prevãzute la art. 111 din Legea nr. 31/1190, precum şi la alte probleme înscrise la ordinea de zi trebuie adoptate cu cvorumul şi majoritatea prevãzute de lege în acest sens. Textul criticat prevede condiţii minime de prezenţã şi de majoritate, rezonabile pentru realizarea obiectului principal urmãrit de o societate, şi anume cel al desfãşurãrii unei activitãţi economice continue, fãrã ca textul criticat sã contravinã prevederilor constituţionale invocate.
În continuare, Curtea constatã cã nemulţumirea autorului excepţiei se regãseşte, în esenţã, în faptul cã "asociaţii nu pot stabili un anumit cvorum pentru întrunirea adunãrii generale şi pentru luarea deciziilor" spre deosebire de textul anterior modificãrii survenite prin Legea nr. 441/2006. Curtea observã cã interdicţia stabilirii prin actul constitutiv a unui cvorum minim sau a unei majoritãţi mai ridicate rezidã numai în ceea ce priveşte a doua convocare a adunãrii generale ordinare, în ceea ce priveşte prima convocare actul constitutiv putând prevedea cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate, potrivit dispoziţiilor ultimei teze a alin. (1) al art. 112 din Legea nr. 31/1990. Aceastã interdicţie stabilitã de legiuitor este pe deplin justificatã, stabilirea prin actul constitutiv a unui cvorum minim sau a unei majoritãţi mai ridicate inclusiv pentru a doua convocare a adunãrii generale ordinare putând duce la blocarea activitãţii societãţii. Astfel, textul criticat are drept consecinţã realizarea unui cvorum adecvat necesar desfãşurãrii unei activitãţi neîntrerupte de cãtre societate.
În ceea ce priveşte aplicarea de cãtre instanţa de judecatã a Statutului societãţii comerciale la care autorul excepţiei deţine calitatea de acţionar sau a dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1190, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 441/2006, Curtea constatã cã aceste critici nu pot fi reţinute. Aspectele ţinând de aplicarea legii nu reprezintã probleme de constituţionalitate de competenţa instanţei de contencios constituţional, ci revin competenţei instanţelor de judecatã care, în funcţie de datele specifice ale fiecãrei speţe, vor decide dispoziţiile aplicabile pentru soluţionarea cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Ioan Micula în Dosarul nr. 743/111/C/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
