Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.007 din 7 octombrie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 67/2007 si ale art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 777 din 20 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/2007 şi ale <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã, din oficiu, în Dosarul nr. 3.524/102/2007 al Tribunalului Mureş - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 18 martie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 3.524/102/2007, Tribunalul Mureş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/2007 şi ale <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Tribunalul Mureş - Secţia civilã aratã cã reglementarea <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 care stabileşte o vârstã standard de pensionare pentru femei diferitã de cea a bãrbaţilor reprezintã o mãsurã legalã de protecţie a unui grup defavorizat, femeile. Aceastã mãsurã este aplicatã în mod generic şi nediferenţiat, în mod imperativ şi inflexibil şi, tot mai des, în situaţii în care starea de defavorizare nu mai existã, contrar prevederilor <>art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 . În acest sens, aratã cã în societatea contemporanã a crescut rolul social al femeilor pe fondul îmbunãtãţirii stãrii de sãnãtate a populaţiei şi al creşterii speranţei de viaţã, iar o serie foarte largã de profesii şi meserii permit exercitarea acestora pânã la vârste înaintate. Astfel, aplicarea acestei mãsuri pentru întreaga categorie de femei are ca efect încãlcarea dreptului constituţional la muncã al acestora, deoarece mãsura se aplicã chiar în condiţiile în care obiectivul urmãrit nu mai existã, împotriva voinţei celor care ar trebui sã beneficieze de tratamentul de protecţie. În plus, diferenţa de tratament juridic între femei şi bãrbaţi este discriminatorie, contravenind art. 16 din Constituţie.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/2007 aratã cã acestea sunt, de asemenea, discriminatorii, întrucât se referã doar la sistemele de securitate socialã care suplimenteazã sau înlocuiesc sistemul general public de securitate socialã. Aceastã limitare este inadmisibilã şi nerezonabilã într-o societate democraticã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã <>art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/2007 este constituţional, întrucât se aplicã tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de ipoteza normei juridice, fãrã a institui privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare. În ceea ce priveşte însã <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 , aratã cã acesta este neconstituţional. Astfel, stabilirea unei vârste de pensionare diferenţiate între femei şi bãrbaţi nu are o justificare obiectivã şi raţionalã. Aplicarea criteriului bazat pe diferenţa de sex la stabilirea vârstei de pensionare încalcã principiul egalitãţii cetãţenilor în drepturi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/2007 privind aplicarea principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socialã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007, şi aprobatã prin <>Legea nr. 44/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 25 martie 2008, dispoziţii potrivit cãrora, "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii:
a) scheme profesionale de securitate socialã - schemele al cãror scop este de a furniza salariaţilor sau persoanelor care desfãşoarã activitãţi independente dintr-o întreprindere ori grup de întreprinderi, un domeniu de activitate economicã, sector profesional sau grup de sectoare prestaţii menite sã suplimenteze ori sã înlocuiascã prestaţiile prevãzute de sistemul general public de securitate socialã, indiferent dacã apartenenţa la aceste scheme este obligatorie sau facultativã."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cãrora "Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bãrbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor de pensionare, porninduse de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bãrbaţi, conform eşalonãrii prevãzute în anexa nr. 3".
Tribunalul Mureş - Secţia civilã considerã cã aceste texte de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, care consacrã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi dreptul la muncã.
Problema constituţionalitãţii prevederilor de lege care instituie o diferenţã de tratament juridic între femei şi bãrbaţi sub aspectul vârstei standard de pensionare a fost examinatã în numeroase rânduri de Curtea Constituţionalã. Prin cea mai recentã decizie a sa în aceastã materie, <>Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, Curtea, analizând <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 în raport cu principiul egalitãţii în drepturi, dar şi cu prevederile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptatã a principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în domeniul securitãţii sociale, precum şi în raport cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, a apreciat cã, raportat la contextul social actual din România, nu se poate vorbi încã de o schimbare radicalã a condiţiilor care au fost avute în vedere de instanţa de contencios constituţional atunci când, prin jurisprudenţa sa anterioarã, a decis cã <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 nu contravine principiului constituţional al egalitãţii în drepturi şi, în consecinţã, se impune pãstrarea aceleiaşi soluţii.
În plus, Curtea reţine faptul cã legea nu interzice persoanei care a împlinit condiţiile pentru a obţine pensia pentru limitã de vârstã sã continue activitatea sa, impunând însã condiţii suplimentare ce ţin de voinţa angajatorului.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/2007 , Curtea constatã cã aceasta vizeazã sfera de aplicare a acestor norme, autorul considerând cã aceastã sferã este restrictivã, întrucât nu se referã şi la sistemul public de asigurãri sociale.
Faţã de aceste critici, se observã cã principiul egalitãţii de tratament nu presupune omogenitate, astfel cã, în funcţie de situaţiile avute în vedere, legiuitorul poate sã instituie reglementãri separate. Astfel a înţeles sã facã şi atunci când a reglementat separat aplicabilitatea principiului egalitãţii de tratament în cadrul schemelor profesionale de securitate socialã faţã de sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, având în vedere tocmai domeniile diferite de reglementare. De altfel, aceastã reglementare separatã corespunde şi legislaţiei comunitare. În acest sens, prin <>Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008 , Curtea arãta cã, potrivit art. 1 din Directiva 2006/54/CE, acest act normativ "conţine dispoziţii destinate punerii în aplicare a principiului egalitãţii de tratament în ceea ce priveşte: a) accesul la muncã, inclusiv promovare, şi la formarea profesionalã; b) condiţiile de muncã, inclusiv remuneraţia; c) sistemele profesionale de securitate socialã". Aşadar, dispoziţiile acestei directive se aplicã doar sistemelor profesionale de securitate socialã, care, potrivit art. 2 lit. f) din aceeaşi directivã, "au ca obiect furnizarea cãtre lucrãtori, salariaţi sau lucrãtorii care desfãşoarã activitãţi independente, grupaţi în cadrul unei întreprinderi sau al unui grup de întreprinderi, al unei ramuri economice sau sector profesional sau interprofesional, prestaţii destinate sã completeze prestaţiile sistemelor de securitate socialã prevãzute de lege sau sã se substituie acestora, indiferent dacã afilierea la aceste sisteme este obligatorie sau facultativã". Sunt excluse, prin urmare, sistemele de securitate socialã prevãzute de lege, aşa cum este şi <>Legea nr. 19/2000 , care rãmân supuse dispoziţiilor Directivei Consiliului 79/7/CEE privind aplicarea treptatã a principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în domeniul securitãţii sociale, publicatã în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 6 din 10 ianuarie 1979. Potrivit art. 7 paragraful 1 lit. a) din directivã, acest act normativ nu aduce atingere dreptului statelor membre de a exclude din domeniul sãu de aplicare stabilirea vârstei de pensionare în scopul acordãrii pensiei pentru limitã de vârstã şi posibilele consecinţe ale acesteia pentru alte prestaţii. Astfel, statele au încã libertatea de a dispune asupra acestui aspect, prin excepţie de la stricta aplicare a principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în domeniul securitãţii sociale.>>
Aşa fiind, Curtea reţine cã reglementarea separatã a aplicabilitãţii principiului egalitãţii de tratament între bãrbaţi şi femei în cadrul schemelor profesionale de securitate socialã faţã de sistemul public de pensii nu poate fi privitã ca fiind contrarã art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 67/2007 şi ale <>art. 41 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, excepţie ridicatã, din oficiu, în Dosarul nr. 3.524/102/2007 al Tribunalului Mureş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 octombrie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
