Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.007 din 27 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contributii pentru finantarea unor cheltuieli in domeniul sanatatii
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Labormed Pharma - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 3.033/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.329D/2012. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocaţii Valeriu Stoica şi Bogdan Dragoş şi, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, consilierul juridic Anca Raiciu. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.333D/2012, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Ozone Laboratories Pharma - S.A., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 3.034/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, avocaţii Valeriu Stoica şi Bogdan Dragoş şi, pentru partea Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, consilier juridic Anca Raiciu. Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor. Reprezentanţii părţilor şi cel al Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.333D/2012 la Dosarul nr. 1.329D/2012, care este primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor. Reprezentantul autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, avocat Valeriu Stoica, susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt neconstituţionale întrucât contravin art. 16, art. 34, art. 44, art. 56 şi art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţia României. În acest sens arată că în bugetul asigurărilor sociale de stat este prevăzută o anumită sumă care este folosită pentru compensarea unor medicamente, buget care este,în fiecare an, depăşit, creându-se un deficit al acestui buget, iar pentru acoperirea acestui deficit s-a instituit un mecanism de impunere a unei taxe, denumită clawback, fiind singura taxă stabilită în funcţie de necesitatea acoperirii deficitului bugetar şi singurul criteriu avut în vedere pentru instituirea sa. De asemenea, susţine că nu toţi producătorii de medicamente participă la programele naţionale de sănătate, creându-se astfel o discriminare, iar taxa de clawback se aplică, pe lângă alte taxe, şi asupra taxei pe valoarea adăugată, ceea ce este contrar prevederilor constituţionale. Totodată, arată că sunt încălcate prevederile referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă, întrucât nu a existat o situaţie extraordinară, obiectivă şi cuantificabilă, independentă de voinţa legiuitorului, nearătându-se care sunt elementele componente, depăşindu-se şi sfera în care Guvernul poate interveni. În final, susţine că, prin modul în care este concepută şi reglementată această taxă, se încalcă dreptul de proprietate, întrucât se ajunge ca taxele să reprezinte aproximativ 47% din cifra de afaceri, ceea ce conduce la eliminarea agentului economic de pe piaţă, cu evidente efecte negative şi asupra pacientului. Ca atare, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că modalitatea de stabilire a contribuţiei clawback a mai făcut obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care este Decizia Curţii Constituţionale nr. 548 din 24 mai 2012. De asemenea, susţine că în prevederile art. 3 şi art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 sunt cuprinse anumite valori, respectiv valori individuale pentru cei care nu participă la programele naţionale de sănătate, precum şi valori individuale variabile, adaptabile la fiecare plătitor de contribuţie sau participant la programele naţionale de sănătate. În continuare, arată că intervenţia legislativă pe calea ordonanţei de urgenţă a fost determinată de un interes public general, pentru asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente, având în vedere consideraţii de ordin financiar - criza la nivel naţional şi european şi nevoia de a determina anumite surse de finanţare. Reprezentantul Ministerului Public arată că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, urgenţa reglementării rezultă din expunerea de motive, nefiind încălcate prevederile constituţionale invocate în susţinerea acesteia. Referitor la pretinsa încălcare a art. 16, art. 34 şi art. 44 din Constituţie, apreciază că dispoziţiile legale sunt constituţionale în raport cu acestea. În ceea ce priveşte critica referitoare la neconstituţionalitatea aplicării "unui impozit la impozit", raportată la dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie, apreciază că aceasta este întemeiată. Astfel, prevederile criticate sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul "p" se aplică asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie, fără ca preţul medicamentelor vândute să includă şi taxa pe valoarea adăugată. De asemenea, arată că acest aspect a fost rezolvat prin adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 20 iunie şi 4 septembrie 2012, pronunţate în dosarele nr. 3.033/2/2012 şi nr. 3.034/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Labormed Pharma - S.A., cu sediul în Bucureşti, şi de Societatea Comercială Ozone Laboratories Pharma - S.A., cu sediul în Bucureşti, în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor notificări comunicate în temeiul art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin, în esenţă, următoarele: 1. Dispoziţiile art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 impun în mod nediferenţiat tuturor contribuabililor vizaţi de acest act normativ obligaţia de a plăti o taxă calculată asupra unei valori - consumul total de medicamente - care include, între altele, şi consumul de medicamente din cadrul unor programe naţionale la care respectivii contribuabili nu participă în nicio modalitate, ceea ce contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale. Din prevederile criticate rezultă că taxa de clawback se datorează pentru consumul total de medicamente, generat atât de consumul de medicamente cuprinse în programele naţionale de sănătate, cât şi de consumul de medicamente care nu formează obiectul unor astfel de programe. 2. Taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, între altele, asupra unei alte taxe, respectiv taxa pe valoarea adăugată. Astfel, prin intermediul taxei instituite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 se ajunge la suprataxarea unei valori care are "statut de sumă colectată" cu titlu de taxă pe valoarea adăugată - mai exact la suprataxarea acelei părţi a nivelului consumului avut în vedere de art. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, care este reprezentată de sumele înregistrate cu titlu de taxă pe valoarea adăugată. Or, această împrejurare este contrară principiului justei aşezări a sarcinilor fiscale instituit de art. 56 alin. (2) din Constituţie, care trebuie interpretat în sensul că un contribuabil poate fi obligat să suporte numai sarcini fiscale aferente propriei activităţi ori unor beneficii proprii. 3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este contrară art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, deoarece, în cazul de faţă, situaţia extraordinară şi urgenţa sunt doar proclamate în preambulul ordonanţei de urgenţă, fără a fi motivate şi fără a fi precizat vreun element cuantificabil, obiectiv, prin care să se demonstreze felul în care ar fi perturbată funcţionarea sistemului de sănătate prin neemiterea acestei ordonanţe, neprecizânduse nici de ce o asemenea reglementare este urgentă şi nu poate fi amânată. Totodată, se arată că, prin obiectul de reglementare, ordonanţa de urgenţă criticată afectează "regimul juridic al îndatoririlor constituţionale", respectiv al aşezării juste a sarcinilor fiscale. 4. Se mai susţine că sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 34 şi art. 44 alin. (1) şi (2), sens în care arată că obligaţia de plată a contribuţiei stabilită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, respectiv "aşa-numita taxă de clawback", este o ingerinţă în dreptul la respectarea bunurilor în sensul art. 1 paragraful 2 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, stabilind o măsură nelegală şi disproporţionată. Cadrul legislativ a avut carenţe încă de la începutul instituirii acestei taxe, respectiv incoerenţa autorităţilor sau comunicarea defectuoasă a informaţiilor referitoare la cuantumul acestei taxe de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate către plătitorii taxei de clawback. Modul în care Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a interpretat legislaţia este total imprevizibil, iar notificările atacate prin cererea introductivă conţin elemente eronate, a căror posibilitate de verificare concretă nu se află la dispoziţia contribuabililor. Or, prin reglementarea care impune o sarcină disproporţionată, statul provoacă sau impune retragerea medicamentelor din listele de compensare sau retragerea unor producători de pe piaţă, încălcându-se şi dreptul la ocrotirea sănătăţii. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arată următoarele: 1. În Dosarul nr. 1.329D/2012: - în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6), consideră că aceasta este neîntemeiată, întrucât intervenţia legislativă sub forma adoptării unei ordonanţe de urgenţă este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public, constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgenţă fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfăşurării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar; - în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 16 alin. (1) din Constituţie, aceasta este întemeiată, având în vedere că, aşa cum reiese din mecanismul de calcul al contribuţiei instituite de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, procentul de contribuţie datorat este identic pentru toţi contribuabilii, deşi aceştia se regăsesc în situaţii diferite, în sensul că nu toţi producătorii de medicamente participă la programele naţionale de sănătate; - referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, apreciază că se susţine argumentul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că taxa de clawback se constituie într-o taxă aplicabilă, printre altele, asupra unei altei taxe, şi anume celei pe valoarea adăugată. 2. În Dosarul nr. 1.333D/2012: - excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, având în vedere situaţiile de urgenţă care au determinat adoptarea actului normativ, astfel cum acestea sunt prevăzute în partea introductivă a ordonanţei de urgenţă criticate, precum şi faptul că modalitatea de reglementare a mecanismului de impunere şi colectare a contribuţiei şi consecinţele neexecutării obligaţiilor nu sunt de natură să aducă atingere prevederilor invocate în susţinerea excepţiei; - cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, se consideră că este neîntemeiată, întrucât intervenţia legislativă sub forma adoptării unei ordonanţe de urgenţă este justificată, fiind determinată de necesitatea satisfacerii unui interes public constând în asigurarea accesului neîntrerupt al populaţiei la medicamente, neadoptarea unor măsuri în procedură de urgenţă fiind de natură să conducă la imposibilitatea desfăşurării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar; - în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, se constată că în art. 3 din ordonanţa de urgenţă se menţionează faptul că această contribuţie trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuţie. Prin urmare, se realizează o diferenţiere între plătitorii de taxă prin raportare la vânzările fiecărui plătitor. De altfel, în art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este menţionată formula prin care se calculează contribuţia trimestrială (Ctd) datorată de fiecare plătitor, fiind indicate criterii care diferenţiază plătitorii între ei; - referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie, se apreciază că acestea nu sunt încălcate. Formula de calcul a contribuţiei trimestriale (Ctd) datorată de fiecare plătitor este indicată în art. 3^1, şi nu în art. 3 alin. (1); or, calculul contribuţiei trimestriale (Ctd) datorate de fiecare plătitor are în vedere valoarea vânzărilor individuale de medicamente aferente acestuia, şi nu valoarea consumului de medicamente comercializate de un plătitor. Prin urmare, ceea ce prezintă relevanţă la calcularea taxei este valoarea la care acesta a vândut aceste medicamente. Totodată, aşa cum rezultă din art. 3^1 alin. (5), prin valoarea vânzărilor,în sensul alin. (1)-(3), se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată. Calcularea taxei prevăzute de ordonanţa de urgenţă prin raportare la valoarea vânzărilor cu includerea taxei pe valoarea adăugată are în vedere scopul diferit pentru care sunt încasate cele două contribuţii. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 26 septembrie 2011. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care dispun că "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate, ale art. 56 alin. (2) potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale" şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind regimul ordonanţelor de urgenţă. De asemenea, sunt menţionate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării, precum şi ale art. 1 paragraful 2 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie, referitor la protecţia proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: I. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate extrinsecă, Curtea reţine că, astfel cum reiese din expunerea de motive, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 a fost adoptată: - ca urmare a consumului ridicat de medicamente care a condus la depăşirea plafonului alocat şi pentru asigurarea unui acces neîntrerupt al populaţiei la medicamentele cu şi fără contribuţie personală acordate în ambulatoriu, în cadrul programelor naţionale de sănătate; - ţinând cont de necesitatea implementării unui sistem de contribuţie sustenabil pentru suplimentarea în continuare a surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă, în vederea asigurării asistenţei medicale a populaţiei, şi de faptul că neadoptarea unor măsuri imediate ar conduce la imposibilitatea organizării corespunzătoare a activităţilor din domeniul sanitar şi la imposibilitatea îmbunătăţirii condiţiilor de desfăşurare a acestora. Or, amânarea adoptării acestor măsuri imediate ar avea consecinţe negative în ceea ce priveşte calitatea serviciilor medicale, prin lipsa resurselor financiare necesare asigurării asistenţei medicale pentru un număr important de pacienţi. De asemenea, ordonanţa a fost adoptată şi în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public şi constituie situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, cu impact direct asupra asigurării asistenţei medicale a populaţiei, prin suplimentarea surselor de finanţare a sistemului public de sănătate. Ca atare, critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. II. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi din considerentele încheierilor de sesizare, Curtea constată că, în fapt, criticile autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate privesc, în principal, modul de interpretare şi aplicare a prevederilor art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. 1. Din economia dispoziţiilor criticate, Curtea observă că sfera subiecţilor cărora le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 este stabilită prin dispoziţiile art. 1, care stipulează că: "Deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţii legali ai acestora au obligaţia de a plăti trimestrial pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi pentru medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc şi pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, o contribuţie trimestrială calculată conform prezentei ordonanţe de urgenţă." Aceste prevederi nu definesc in terminis noţiunea de deţinători ai autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, astfel încât au acces la obţinerea acestei autorizaţii toate persoanele juridice care au în obiectul lor de activitate comercializarea medicamentelor. Intră, desigur, în această categorie şi producătorii de medicamente. Curtea observă că ordonanţa de urgenţă nu limitează sfera acestor subiecţi la persoanele juridice române, deoarece, potrivit art. 4 alin. (1) din aceasta, "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe deurgenţă, deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor, care nu sunt persoane juridice române, au obligaţia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate datele de identificare ale reprezentanţilor legali care vor duce la îndeplinire obligaţiile legale prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, precum şi lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială". 2. În ceea ce priveşte sfera de cuprindere a medicamentelor pentru care se datorează plata contribuţiei trimestriale, este de subliniat că toţi deţinătorii autorizaţiilor de punere pe piaţă a medicamentelor (indiferent că sunt persoane juridice române sau reprezentanţi ai persoanelor juridice străine) au obligaţia de a depune la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în termen de 30 de zile "lista medicamentelor pentru care se datorează contribuţia trimestrială", potrivit art. 4 alin. (1) şi (2). Din analiza prevederilor art. 1, Curtea reţine că sfera de cuprindere a medicamentelor pentru care se datorează plata contribuţiei trimestriale este destul de largă, mergând de la: a) medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, precum şi b) medicamentele cu sau fără contribuţie personală, folosite în: - tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripţie medicală prin farmaciile cu circuit deschis; - în tratamentul spitalicesc; c) medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă. Curtea observă însă că obligativitatea plăţii contribuţiei trimestriale este dată de faptul că, astfel cum reiese din ordonanţa de urgenţă criticată, contravaloarea acestor medicamente este suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Ca atare, numai comercianţii care pun pe piaţă respectivele medicamente a căror contravaloare este suportată din sursa mai sus arătată sunt obligaţi la plata acestei contribuţii, potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, care îi obligă pe aceştia să depună la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate lista medicamentelor pentru care datorează contribuţia. Într-adevăr, nu toţi producătorii de medicamente participă la programele naţionale de sănătate, însă din analiza tuturor prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 rezultă că nu calitatea de producător de medicamente atrage după sine plata taxei, ci calitatea de deţinător al autorizaţiei de punere pe piaţă a medicamentelor, şi nu numai pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, ci pentru toate medicamentele a căror contravaloare este suportată din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. 3. Obligaţia subiecţilor menţionaţi în precedent, respectiv plata contribuţiei datorate de aceştia, este una trimestrială (contribuţia trimestrială) şi se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii "consumului de medicamente" suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor (deţinător de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor), potrivit art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011. III. În ceea ce priveşte critica autoarelor prezentei excepţii de neconstituţionalitate, precum şi opinia instanţei de judecată exprimată în Dosarul nr. 1.329D/2012, referitoare la faptul că formula de calcul privind taxa de clawback include şi taxa pe valoarea adăugată, Curtea reţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 şi în mod special cele referitoare la modul de calcul al contribuţiei respective au fost modificate şi completate astfel: - prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniile sănătăţii şi protecţiei sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 7 decembrie 2011, s-a introdus art. 3^1, care prevede, printre altele, la alin. (5) că "Prin valoarea vânzărilor (...) se înţelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care include şi taxa pe valoarea adăugată"; - Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, care la art. 7 din secţiunea a 2-a - Reglementări privind contribuţia trimestrială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, şi de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii prevede în mod explicit că formula de calcul nu include şi taxa pe valoarea adăugată, revenind la soluţia legislativă anterioară modificării aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2011. Având în vedere că susţinerile în prezenta excepţie de neconstituţionalitate vizează numai Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 şi în mod special art. 1 şi art. 3, rămâne ca instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cererilor de anulare a unor notificări comunicate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 să facă aplicarea corectă a prevederilor art. 3 al acesteia. La momentul soluţionării prezentei excepţii de neconstituţionalitate, Curtea constată că autoarele acesteia nu dovedesc niciun interes în a ataca prevederile art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011, acestea nefiind aplicabile în cauză. IV. Având în vedere cele arătate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 şi în mod special ale art. 1 şi art. 3 criticate în speţă vizează probleme ce ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii la cauzele deduse judecăţii, aspect ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional, urmând ca excepţia de neconstituţionalitatesă fie respinsă ca inadmisibilă. În consecinţă, rămâne ca instanţa de judecată să facă interpretarea şi aplicarea legii în cauzele deduse judecăţii acesteia, ţinând cont de dispoziţiile legale aplicabile acestora, în limitele învestirii, în conformitate cu prevederile constituţionale şi convenţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială Labormed Pharma - S.A., cu sediul în Bucureşti, şi de Societatea Comercială Ozone Laboratories Pharma - S.A., cu sediul în Bucureşti, în dosarele nr. 3.033/2/2012 şi nr. 3.034/2/2012 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2012.
