Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.005 din 27 noiembrie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Congaz" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 6.707/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 893D/2012 al Curţii Constituţionale. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât vizează complinirea unei omisiuni legislative, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. În plus, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte condiţiile cerute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privitoare la motivarea acesteia.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 1.070 din 26 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.707/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Congaz" - S.A. din Constanţa într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii emise de primarul Oraşului Năvodari şi a unei hotărâri a Consiliului Local al Oraşului Năvodari. Prin Încheierea din 12 aprilie 2012, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus trimiterea dosarului către Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 este neconstituţională, întrucât lasă în totalitate la latitudinea administratorilor de drumuri modalitatea de impunere a unor taxe şi nu prevede niciun criteriu de determinare a tarifului pentru utilizarea drumurilor. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin reglementarea perceperii unor tarife de utilizare pentru ocuparea podurilor, viaductelor, tunelelor prin amplasarea subterană a unor construcţii sau panouri publicitare nu sunt încălcate prevederile constituţionale şi convenţionale invocate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituţional. Arată că nu este încălcat dreptul de proprietate privată, fiind rezultatul opţiunii legiuitorului stabilirea de reguli obligatorii privind administrarea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor publice pentru a pune în practică prevederile art. 135 lit. b) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale. Consideră, de asemenea, că nu sunt nesocotite nici celelalte dispoziţii din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei, întrucât stabilirea unor tarife de utilizare pentru ocuparea podurilor, viaductelor, tunelelor prin amplasarea subterană a unor construcţii sau panouri publicitare constituie tocmai expresia valorificării anumitor drepturi în cadrul unor raporturi juridice concrete, asigurându-se în această manieră echilibrul între persoane cu interese contrare. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 22 aprilie 1998, ordonanţă care a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Curtea observă, însă, că din documentele aflate la dosarul cauzei rezultă că autorul excepţiei este nemulţumit de stabilirea în sarcina sa a obligaţiei de a plăti un anumit tarif de utilizare a unui pod rutier pentru o conductă de distribuţie a gazelor naturale care îi aparţine şi care trece prin suprateranul acelui pod. Din această perspectivă, Curtea reţine că prevederile legale care au incidenţă în cauză sunt cele ale art. 47 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 7/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, care prevăd că "Pentru ocuparea amprizei şi zonei de siguranţă a drumurilor publice prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii, instalaţii şi/sau panouri publicitare, precum şi prin executarea de accesuri la drumul naţional, cu amenajările aferente, parcări, refugii auto, platforme carosabile şi de control, acceptate de administratorul drumului, se aplică tarife pentru ocuparea zonei drumului, care se constituie ca venituri la dispoziţia administratorului, pentru administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi modernizarea drumurilor publice". În consecinţă, Curtea urmează să restrângă obiectul excepţiei de neconstituţionalitate doar la aceste prevederi legale. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, ordonanţa criticată contravine dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 "Egalitatea în drepturi", art. 44 "Dreptul de proprietate privată", art. 45 "Libertatea economică", art. 135 alin. (2) lit. d) şi g) potrivit căruia statul trebuie să asigure exploatarea resurselor naturale în concordanţă cu interesul naţional şi aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene şi art. 136 "Proprietatea". De asemenea, prin raportare la prevederile art. 11 "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 "Tratatele internaţionale privind drepturile omului" din Legea fundamentală, invocă dispoziţiile art. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi analizând atât încheierea de sesizare, cât şi acţiunea în contencios administrativ introdusă în scopul anulării deciziei emise de primarul Oraşului Năvodari şi a hotărârii Consiliului Local al Oraşului Năvodari, Curtea constată că argumentele autorului formulate în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate sunt foarte sumare, rezumându-se la enumerarea prevederilor din Constituţie pretins încălcate şi la învederarea absenţei din cuprinsul ordonanţei criticate a unor texte care să precizeze criteriile în funcţie de care să poată fi stabilit cuantumul tarifelor respective. Astfel motivată, excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilă. Aceasta, deoarece, pe de o parte, se critică o omisiune legislativă, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pe de altă parte, simpla menţionare a unor texte din Legea fundamentală pretins încălcate, fără o minimă argumentare din care să se poată deduce în mod rezonabil în ce constă contrarietatea dintre acestea şi textele ce fac obiectul excepţiei, nu poate fi considerată ca o veritabilă motivare a acesteia, Curtea neputându-se substitui sub acest aspect autorului excepţiei. În acest sens este jurisprudenţa constată a Curţii Constituţionale, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012. De altfel, problema învederată de autorul excepţiei reprezintă o chestiune de fapt pe care instanţa învestită cu soluţionarea litigiului urmează să o analizeze pentru a stabili legalitatea în raporturile dintre părţile din proces.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Congaz" - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 6.707/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 noiembrie 2012.
