Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.004 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 si art. 38 alin. 1 din Codul familiei, precum si a celor ale art. 616 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 607 din 27 august 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, precum şi a celor ale art. 616 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Paraschiva Ghişe în Dosarul nr. 4.855/55/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã, complet specializat de familie şi minori.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 noiembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 4.855/55/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã, complet specializat de familie şi minori a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, precum şi a celor ale art. 616 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Paraschiva Ghişe într-o cauzã civilã având ca obiect divorţ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei sunt neconstituţionale, întrucât dau posibilitatea desfacerii cãsãtoriei într-o manierã simplã, nefiind protejate în mod direct interesele familiei. Aşa fiind, apreciazã cã ar fi imperios necesar ca aceste prevederi legale sã cuprindã cu mai multã exactitate cazurile, respectiv condiţiile de desfacere a cãsãtoriei, dat fiind cã, în mod cu totul nejustificat, legiuitorul nu face o enumerare a împrejurãrilor ce pot constitui motive temeinice de divorţ. Totodatã, apreciazã cã art. 616 din Codul de procedurã civilã este, de asemenea, redactat într-o manierã abstractã, generalã, fãcând referire în mod evaziv la absenţa nejustificatã a reclamantului la un termen de judecatã.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilã, complet specializat de familie şi minori considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, fiind invocatã cu scopul vãdit de tergiversare a soluţionãrii cauzei.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, precum şi cele ale art. 616 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 37 alin. 2 din Codul familiei: "Cãsãtoria se poate desface prin divorţ.";
- Art. 38 alin. 1 din Codul familiei: "Instanţa judecãtoreascã poate desface cãsãtoria prin divorţ atunci când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã.";
- Art. 616 din Codul de procedurã civilã: "Dacã la termenul de judecatã, în primã instanţã, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfãţişeazã numai pârâtul, cererea va fi respinsã ca nesusţinutã."
Autorul excepţiei susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi celor ale art. 26 alin. (1) privind viaţa intimã, familialã şi privatã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prevederile art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale ca cele invocate în cauza de faţã şi având o motivare identicã.
În acest sens, sunt <>Decizia nr. 311 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, <>Decizia nr. 402 din 9 mai 2006 , <>Decizia nr. 729 din 24 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 28 noiembrie 2006, şi <>Decizia nr. 1.575 din 19 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 7 decembrie 2009, prin care Curtea a statuat cã aceste prevederi legale nu contravin normelor constituţionale invocate.
Astfel, prin aceste decizii Curtea a constatat cã prevederile art. 37 din Codul familiei nu fac decât sã enumere cauzele de încetare a cãsãtoriei, una dintre acestea fiind desfacerea prin divorţ, iar prevederile art. 38 stabilesc condiţiile în care instanţele judecãtoreşti pot pronunţa divorţul, precizând cã acesta nu se poate pronunţa decât în anumite condiţii, şi anume când existã motive temeinice şi numai dacã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, încât continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã, condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ, aşa cum rezultã din text.
Curtea a constatat cã, în temeiul textelor de lege criticate, instanţele de judecatã dispun de instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu uşurinţã a cãsãtoriei, acţionând astfel în sensul garanţiei instituite prin art. 26 alin. (1) din Constituţie. Totodatã, întrucât prevederile de lege criticate nu opereazã nicio distincţie între subiectele de drept supuse incidenţei lor, Curtea a reţinut cã susţinerea pretinsului lor caracter discriminatoriu este lipsitã de temei şi nu poate fi primitã.
De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale criticate, reglementând posibilitatea desfacerii cãsãtoriei prin divorţ şi stabilind competenţa instanţei judecãtoreşti de a pronunţa divorţul, în anumite condiţii - când, datoritã unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate şi continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã -, nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã. Astfel, motivele în baza cãrora se poate considera cã raporturile dintre soţi sunt grav vãtãmate, iar continuarea cãsãtoriei nu mai este posibilã sunt apreciate, în concret, de cãtre instanţã, în urma ascultãrii celor doi soţi şi a administrãrii probatoriului în cauzã, pãrţile beneficiind de toate garanţiile procesuale pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 616 din Codul de procedurã civilã, prin Decizia nr. 115 din 11 aprilie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 10 iunie 2002, Curtea a reţinut cã, prin derogare de la dreptul comun, în materia divorţului, prevederile art. 616 din Codul de procedurã civilã reglementeazã o sancţiune proceduralã specialã - respingerea cererii de divorţ ca nesusţinutã - ce are drept temei culpa procesualã dedusã din neînfãţişarea reclamantului la termenul de judecatã, în primã instanţã. Sancţiunea opereazã însã numai atunci când, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificatã şi doar pârâtul se înfãţişeazã la judecatã şi se bazeazã pe prezumţia legalã de renunţare la judecatã.
Faţã de conţinutul textului de lege criticat, Curtea a constatat cã nu se poate reţine contrarietatea acestuia cu Legea fundamentalã, întrucât, în aplicarea dispoziţiilor procedurale în materia divorţului, precum şi în aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absenţei reclamantului, instanţa de judecatã se supune legii, în speţã dispoziţiilor Codului de procedurã civilã, ceea ce nu contravine normelor constituţionale invocate.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37 alin. 2 şi art. 38 alin. 1 din Codul familiei, precum şi a celor ale art. 616 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Paraschiva Ghişe în Dosarul nr. 4.855/55/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilã, complet specializat de familie şi minori.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
