Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.002 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 801 din 23 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Timiş - Secţia civilã în dosarele nr. 57/325/2006, 4.097/325/2006, 11.120/325/2006, 11.462/325/2006, 12.171/325/2006, 12.494/325/2006, 12.585/325/2006, 12.587/325/2006, 12.723/325/2006, 420/295/2007, 421/295/2007, 2.800/325/2007, 3.076/325/2007, 3.347/325/2007, 3.996/325/2007 şi 5.383/230/2007.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 30 septembrie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea datã, când, având nevoie de timp pentru deliberare, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 noiembrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 4.097/325/2006, 12.494/325/2006 şi 12.587/325/2006, prin încheierile din 27 iunie 2007, pronunţate în dosarele nr. 12.723/325/2006 şi 3.076/325/2007, prin încheierile din 18 iulie 2007, pronunţate în dosarele nr. 11.120/325/2006 şi 12.585/325/2006, prin încheierile din 5 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 11.462/325/2006 şi 3.996/325/2007, prin încheierile din 19 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 57/325/2006 şi 12.171/325/2006, prin încheierile din 26 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 420/295/2007, nr. 421/295/2007, nr. 2.800/325/2007, nr. 3.347/325/2007, nr. 5.383/230/2007, Tribunalul Timiş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã din oficiu de instanţa judecãtoreascã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Timiş - Secţia civilã aratã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, încãlcând prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã principiul nediscriminãrii, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietãţii private. Astfel, în primul rând, beneficiul legii reparatorii este subsumat întrunirii condiţiei cetãţeniei române pentru persoana îndreptãţitã sã solicite reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestierã, contravenind în aceastã manierã principiului nediscriminãrii consacrat de Legea fundamentalã. În al doilea rând, dreptul subiectiv conferit de legea reparatorie specialã se cere a fi valorificat într-un termen substanţial a cãrui expirare atrage inevitabil sancţiunea decãderii, deci face imposibilã realizarea dreptului pretins. Or, în condiţiile în care termenul pentru declanşarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate a expirat în anul 2005, foştii proprietari de terenuri, în prezent cetãţeni strãini, nu mai pot beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de care au fost spoliaţi în perioada comunistã, împrejurare ce determinã, în opinia instanţei, încãlcarea principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private.
În al treilea rând, în ceea ce îi priveşte pe moştenitorii legali ai foştilor proprietari, instanţa apreciazã cã, în cazul lor, nu pot fi aplicabile concluziile <>Deciziei nr. 408 din 7 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.054 din 15 noiembrie 2004, prin care Curtea Constituţionalã a reţinut cã voinţa legiuitorului constituţional, potrivit cãreia cetãţenii strãini şi apatrizi pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor prin moştenire legalã, nu permite decât o interpretare univocã, norma fiind de imediatã aplicare, respectiv numai pentru situaţiile în care succesiunea în legãturã cu care se exercitã calitatea de moştenitori legali s-a deschis dupã intrarea în vigoare a Constituţiei revizuite. O astfel de interpretare a Constituţiei încalcã principiul constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât condiţioneazã posibilitatea de a accede la beneficiul legii reparatorii de un fapt juridic - decesul autorului petiţionarului.
Pe de altã parte, dispoziţiile <>art. 48 din Legea nr. 18/1991 creeazã o situaţie discriminatorie între persoanele îndreptãţite la reconstituirea dreptului de proprietate, în condiţiile legii fondului funciar şi cele îndreptãţite la retrocedarea imobilelor ce fac obiectul <>Legii nr. 10/2001 . Astfel, dacã în cazul <>Legii nr. 10/2001 , cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi un drept special de folosinţã asupra imobilelor, care, dupã redobândirea cetãţeniei române, se poate transforma în drept de proprietate, în domeniul de aplicare a <>Legii nr. 18/1991 , cetãţenii strãini sau apatrizi - foşti proprietari ai terenurilor solicitate sau moştenitori ai acestora nu dobândesc nimic. Mai mult, dacã imobilele care fac obiectul de reglementare al <>Legii nr. 10/2001 au fost preluate fãrã titlu valabil, persoanele îndreptãţite, indiferent de cetãţenie, îşi pãstreazã calitatea de proprietar avutã în momentul preluãrii.
Aceastã discriminare între categoriile de cetãţeni care îşi întemeiazã pretenţiile pe dispoziţiile celor douã legi reparatorii, ambele având o ipotezã comunã - deposedarea abuzivã de proprietatea imobiliarã în regimul comunist, nu îşi poate gãsi fundamentare şi justificare în nicio prevedere legalã internã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Decizia nr. 630/2007 , prin care Curtea Constituţionalã a respins critica cu un atare obiect.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, text de lege care are urmãtorul conţinut: "Cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate, precum şi foştii cetãţeni români care şi-au redobândit cetãţenia românã, indiferent dacã şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţarã, pot face cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafeţele de terenuri agricole sau terenuri cu destinaţie forestierã, prevãzute la art. 45, care le-au aparţinut în proprietate, dar numai pânã la limita prevãzutã la <>art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 , de familie, pentru terenurile agricole, şi nu mai mult de 30 ha de familie, pentru terenurile cu destinaţie forestierã, în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevãzute la art. 9 alin. (3)-(9)."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 care consacrã egalitatea în drepturi a cetãţenilor, art. 21 privind liberul acces la justiţie şi ale art. 44 referitoare la garantarea proprietãţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii textelor de lege criticate, s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 630 din 26 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007. Cu acel prilej s-a reţinut cã dispoziţiile <>Legii nr. 18/1991 au ca scop reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestuia, în favoarea foştilor cooperatori, a moştenitorilor acestora şi a altor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari asupra terenurilor care constituie fondul funciar al României. Dreptul de proprietate al acestor persoane este reconstituit sau, dupã caz, constituit, în temeiul şi în condiţiile legii. În acest context, legea prevede categoriile de persoane îndreptãţite a formula cererile de reconstituire a dreptului de proprietate, dispoziţiile art. 48 stabilind posibilitatea de a solicita reconstituirea şi pentru cetãţenii români cu domiciliul în strãinãtate, precum şi pentru foştii cetãţeni români care şi-au redobândit cetãţenia românã, indiferent dacã şi-au stabilit sau nu domiciliul în ţarã. Aşadar, având în vedere obiectul de reglementare al legii - proprietatea funciarã - şi scopul declarat al acesteia - retrocedarea cãtre foştii proprietari sau moştenitorii acestora a dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producţie sau de cãtre stat -, reglementarea condiţiilor în care opereazã aceastã retrocedare, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptãţite, constituie opţiunea legiuitorului, condiţionarea exercitãrii dreptului de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de calitatea de cetãţean român reprezentând o astfel de opţiune, care este pe deplin constituţionalã.
Astfel, dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza a doua din Constituţie, deşi nu mai prevãd in terminis interdicţia dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini şi apatrizi, nu o înlãturã, ci doar precizeazã cazurile şi condiţiile în care aceştia pot dobândi un asemenea drept, restrângând astfel sfera de aplicare a acestei incapacitãţi speciale.
Potrivit normei constituţionale, una dintre modalitãţile de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de cãtre cetãţenii strãini sau apatrizi este moştenirea legalã, ceea ce presupune cã aceştia, dupã anul 2003, pot dobândi terenuri în condiţiile dreptului comun (<>art. 650 şi urmãtoarele din Codul civil), Legea nr. 18/1991 , republicatã, fiind o lege specialã care are ca destinatari doar pe cetãţenii români.
Pe de altã parte, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor <>Legii nr. 18/1991 , garantarea şi ocrotirea constituţionalã a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtã vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmeazã a se naşte ulterior.
Raţiunile care au stat la baza adoptãrii soluţiei anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinutã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã din oficiu de Tribunalul Timiş - Secţia civilã în dosarele nr. 57/325/2006, 4.097/325/2006, 11.120/325/2006, 11.462/325/2006, 12.171/325/2006, 12.494/325/2006, 12.585/325/2006, 12.587/325/2006, 12.723/325/2006, 420/295/2007, 421/295/2007, 2.800/325/2007, 3.076/325/2007, 3.347/325/2007, 3.996/325/2007 şi 5.383/230/2007.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
*
OPINIE SEPARATĂ
Consider cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 este întemeiatã şi ar fi trebuit admisã pentru urmãtoarele motive:
Potrivit <>Deciziei nr. 630 din 26 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, Curtea a reţinut cã, în cauza aflatã pe rolul instanţei judecãtoreşti, calitatea de moştenitor nu poate fi recunoscutã decât ca urmare a aplicãrii legii şi numai în limitele stabilite de aceasta, întrucât, aşa cum s-a arãtat mai sus, legea are ca scop reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unor persoane care, la data intrãrii în vigoare a legii, nu aveau calitatea de proprietari. Prin urmare, Curtea a apreciat cã nu se poate invoca, în aplicarea prevederilor <>Legii nr. 18/1991 , garantarea şi ocrotirea constituţionalã a dreptului de proprietate în persoana reclamanţilor, câtã vreme aceştia nu sunt titulari ai acestui drept ce urmeazã a se naşte ulterior, prin efectul şi în condiţiile legii menţionate.
Cu toate acestea, prevederile <>art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 recunosc calitatea de persoane îndreptãţite tuturor moştenitorilor membrilor cooperatori care au adus pãmânt în cooperativa agricolã de producţie sau cãrora li s-a preluat în orice mod teren de cãtre aceasta, în condiţiile legii civile. În situaţia specialã în care moştenitorii nu îşi pot dovedi aceastã calitate, întrucât terenurile nu s-au gãsit în circuitul civil, dispoziţiile art. 13 alin. (2) din lege prevãd cã aceştia sunt socotiţi repuşi de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparţinut autorului lor. Ei sunt consideraţi cã au acceptat moştenirea prin cererea pe care o fac comisiei. Prin reglementãrile menţionate, <>Legea nr. 18/1991 conferã persoanelor îndreptãţite ceea ce Curtea europeanã a drepturilor omului a calificat drept speranţã legitimã de a obţine exerciţiul efectiv al dreptului de proprietate.
Într-un atare context reglementat de lege, diferenţa pe care o stabileşte art. 48 între moştenitorii cetãţeni români şi moştenitorii foşti cetãţeni români nu are o justificare obiectivã şi rezonabilã. Astfel, în condiţiile în care art. 13 alin. (3) prevede cã "Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinatã pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei sã procedeze potrivit dreptului comun", cum poate fi justificatã discriminarea care opereazã între succesorii aceluiaşi de cuius (care pot fi chiar rude de gradul II - fraţi)?
Sub acest aspect, potrivit jurisprudenţei Curţii europene a drepturilor omului (cauza "Pretty împotriva Marii Britanii", 2002, cauza "Examiliotis împotriva Greciei"), în aplicarea art. 14 din Convenţie referitor la interzicerea discriminãrii, diferenţa de tratament între persoanele aflate în situaţii identice sau comparabile este discriminatorie dacã nu are la bazã o justificare obiectivã şi rezonabilã, respectiv dacã nu urmãreşte realizarea unui scop legitim sau dacã nu existã un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul vizat.
Pe de altã parte, potrivit art. 18 alin. (1) din Constituţie, "Cetãţenii strãini şi apatrizii care locuiesc în România se bucurã de protecţia generalã a persoanelor şi a averilor, garantatã de Constituţie şi de alte legi." Dacã în ceea ce priveşte protecţia generalã a persoanelor, aceasta devine eficientã şi concretã numai dacã cetãţenii strãini şi apatrizii locuiesc în România, în ceea ce priveşte protecţia averilor, aceastã garanţie opereazã atâta vreme cât bunurile aparţinând cetãţenilor strãini sau apatrizilor se aflã pe teritoriul României. Orice altã interpretare ar conduce la concluzia, pe care o apreciem eronatã, ca statul român sã garanteze averile cetãţenilor strãini şi apatrizilor care locuiesc în România, dar ale cãror averi se aflã pe teritoriul altor state.
Prin urmare, dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 46 referitoare la garantarea dreptului la moştenire şi cu cele ale art. 1 alin. (3) teza întâi, conform cãrora "România este stat de drept", constituie suficiente temeiuri constituţionale pentru admiterea excepţiei care a fãcut obiectul numeroaselor dosare aflate pe rolul Curţii.
Judecãtor,
Augustin Zegrean
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
