Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.002 din 14 iulie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 703 din 5 octombrie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Andrei Florin Alexandru în Dosarul nr. 10.087/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã - litigii de muncã. Excepţia formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.132D/2010.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 10.087/99/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilã - litigii de muncã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Andrei Florin Alexandru într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii de sesizare, autorul acesteia susţine cã textul criticat, limitând posibilitatea revizuirii unei hotãrâri judecãtoreşti numai la situaţia în care magistratul a fost sancţionat disciplinar, îngrãdeşte dreptul la un proces echitabil şi, prin urmare, contravine dispoziţiilor art. 16, 21 şi 24 din Legea fundamentalã. Aceastã situaţie este asemãnãtoare celei avute în vedere de Curtea Constituţionalã atunci când a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã prin Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2008. Astfel, trebuie considerat cã nu este necesar ca magistratul sã fie sancţionat disciplinar, întrucât existã posibilitatea ca termenul de sesizare a comisiei de disciplinã sã fi trecut şi, prin urmare, sã nu mai fie posibilã sancţionarea acestuia chiar dacã a sãvârşit o abatere disciplinarã sau a încãlcat Codul deontologic al magistraţilor.
În esenţã, se solicitã ca instanţa de revizuire sã se poatã pronunţa asupra existenţei abaterii disciplinare, în cazul în care aceasta nu a fost anterior constatatã, în acelaşi mod cum se poate pronunţa, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunilor prevãzute în prima tezã a art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilã - litigii de muncã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Critica autorului excepţiei vizeazã, în realitate, imposibilitatea sancţionãrii disciplinare a magistraţilor în situaţia în care a trecut termenul de un an de la data sãvârşirii abaterii disciplinare. Totodatã, dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã constituie norme de procedurã, care dau expresie dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora legiuitorul este liber sã stabileascã competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte prevederi şi principii constituţionale. De asemenea, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, atât timp cât pãrţilor le este asiguratã posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotãrârii judecãtoreşti considerate nefavorabile.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã.
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã urmãtoarele:
În redactarea iniţialã, dispoziţiile art. 322 pct. 4 aveau urmãtorul conţinut: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [... ]
4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii;".
Prin art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, s-a dispus modificarea pct. 4 al art. 322, în sensul eliminãrii din acest text a tezei potrivit cãreia "în cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii". Totodatã, prin aceeaşi modificare textului i s-a adãugat teza potrivit cãreia revizuirea unei hotãrâri se poate cere "dacã un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã în acea cauzã".
Prin Decizia nr. 66 din 31 ianuarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 142 din 25 februarie 2008, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat cã dispoziţiile art. I pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã textul în conformitate cu care "[...] în cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii", sunt neconstituţionale.
Referitor la competenţa sa, Curtea a reţinut, prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 12 februarie 2007, cã "art. 146 lit. d) din Constituţie nu excepteazã de la controlul de constituţionalitate dispoziţiile legale de abrogare şi cã, în cazul constatãrii neconstituţionalitãţii lor, acestea îşi înceteazã efectele juridice în condiţiile prevãzute de art. 147 alin (1) din Constituţie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogãrii continuã sã producã efecte". De asemenea, prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, urmând aceeaşi linie, Curtea a reţinut cã, "începând cu data de 28 februarie 2010, continuã sã îşi producã efectele juridice Legea nr. 188/1999 cu conţinutul sãu normativ de dinainte de modificãrile neconstituţionale ce i-au fost aduse prin Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 37/2009 şi (...) Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 105/2009".
Aşa fiind, Curtea constatã cã textul criticat, incluzând teza referitoare la posibilitatea instanţei de revizuire de a se pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate, formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Aşa fiind, rezultã cã în prezent dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã au urmãtorul conţinut: "Revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri datã de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul, se poate cere în urmãtoarele cazuri: [...]
4. dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã sau dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii ori dacã un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã în acea cauzã. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotãrâre penalã, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de sãvârşirea infracţiunii."
II. Referitor la critica de neconstituţionalitate intrinsecã, Curtea constatã cã, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, revizuirea unei hotãrâri rãmase definitivã în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotãrâri date de o instanţã de recurs atunci când evocã fondul se poate cere:
- dacã un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricinã;
- dacã hotãrârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecãţii;
- dacã un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã în acea cauzã.
Curtea reţine cã instanţa de revizuire se pronunţã mai întâi, pe cale incidentalã, asupra existenţei sau inexistenţei unei infracţiuni privitoare la pricinã, infracţiune sãvârşitã de un judecãtor, martor sau expert, care a luat parte la judecatã, ori asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii de fals, în cazul în care hotãrârea revizuitã s-a dat în temeiul înscrisului rezultat al infracţiunii de fals.
În cazul în care motivul revizuirii îl constituie sancţionarea disciplinarã a unui magistrat pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã, Curtea constatã cã, pentru ca revizuirea sã fie admisibilã, este necesarã existenţa unei hotãrâri irevocabile pronunţate de cãtre Consiliul Superior al Magistraturii referitoare la sancţionarea magistratului pentru comportamentul mai sus menţionat.
Eventuala constatare a exercitãrii funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã nu se poate realiza pe cale incidentalã de cãtre instanţa de revizuire, Consiliul Superior al Magistraturii având, potrivit Legii nr. 317/2004, atribuţii exclusive în domeniul rãspunderii disciplinare a magistraţilor. Astfel, întreaga procedurã referitoare la acţiunea disciplinarã îndreptatã împotriva magistraţilor este prevãzutã de ansamblul dispoziţiilor cuprinse în secţiunea a 4-a - art. 44-50 din Legea nr. 317/2004.
Totodatã, Curtea constatã cã inclusiv prevederile constituţionale ale art. 134 alin. (2) prevãd rolul de instanţã de judecatã în domeniul rãspunderii disciplinare a judecãtorilor şi procurorilor al Consiliului Superior al Magistraturii, prin secţiile sale.
Prin urmare, Curtea observã cã, în materia rãspunderii disciplinare a magistraţilor, legiuitorul român a prevãzut - referitor la procedura disciplinarã - o fazã administrativã, cercetarea disciplinarã efectuându-se de inspectorii din cadrul Serviciului de inspecţie judiciarã pentru judecãtori, respectiv din cadrul Serviciului de inspecţie judiciarã pentru procurori, şi o fazã jurisdicţionalã, care se desfãşoarã în faţa secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 317/2004 şi celor ale Codului de procedurã civilã (Decizia nr. 128 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 8 aprilie 2011).
Astfel, faza administrativã a procedurii disciplinare poate fi iniţiatã de cãtre orice persoanã interesatã, prin semnalarea problemelor inspecţiei judiciare, care, la rândul ei, poate sesiza comisiile de disciplinã în legãturã cu abaterile disciplinare ale judecãtorilor şi procurorilor.
Totodatã, faza jurisdicţionalã implicã doar persoana judecãtorului sau procurorului supus procedurii acţiunii disciplinare, iar din economia dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 317/2004 rezultã cã judecãtorul sau procurorul este singurul care poate exercita recurs împotriva hotãrârii secţiei Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluţionat acţiunea disciplinarã îndreptatã împotriva sa.
Dacã instanţa de revizuire ar putea, pe cale incidentalã, sã se pronunţe asupra exercitãrii funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã de cãtre un magistrat s-ar încãlca înseşi prevederile art. 134 alin. (2) din Legea fundamentalã.
Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 4 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Andrei Florin Alexandru în Dosarul nr. 10.087/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilã - litigii de muncã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 iulie 2011.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
