Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.001 din 8 iulie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 674 din 4 octombrie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alcamin" S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.816/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, considerând cã textele de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 1.816/90/2009, Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Alcamin" - S.A. din Râmnicu Vâlcea cu prilejul soluţionãrii unui litigiu de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat reprezintã o încãlcare flagrantã a principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a principiului libertãţii contractuale, prejudiciind drepturile recunoscute de lege angajatorului. În acest sens, aratã cã, atâta vreme cât art. 39 alin. (1) din Codul muncii împiedicã exprimarea liberã a voinţei pãrţilor şi opreşte producerea efectelor juridice ale actului convenit în mod liber de pãrţi, pãrţile contractului individual de muncã nu se aflã într-o poziţie de egalitate contractualã. Prin urmare, considerã cã salariatul are prin lege dreptul de a fi remunerat, indiferent dacã nu îşi îndeplineşte corespunzãtor obligaţiile contractuale.
Tribunalul Vâlcea - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã. În acest sens, aratã cã art. 39 din Codul muncii prevede drepturi şi obligaţii corelative pentru ambele pãrţi ale contractului individual de muncã, ce conduc indubitabil la concluzia cã salariaţii nu sunt protejaţi în mod excesiv în raport cu angajatorii şi nu se încalcã prin aceste norme egalitatea celor douã pãrţi în faţa legii.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, aratã cã drepturile prevãzute de lege în favoarea salariaţilor reprezintã mãsuri de protecţie a acestora din urmã, menite sã asigure exerciţiul neîngrãdit al drepturilor şi al intereselor legitime ce li se cuvin în cadrul raporturilor de muncã, pentru a-i feri de consecinţele unor eventuale abuzuri sau ameninţãri din partea angajatorilor. Astfel de mãsuri de protecţie nu pot fi considerate a fi un privilegiu, contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie, atât timp cât se justificã în considerarea situaţiei unei anume categorii sociale care reclamã o astfel de protecţie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cãrora: "(1) Salariatul are, în principal, urmãtoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusã;
b) dreptul la repaus zilnic şi sãptãmânal;
c) dreptul la concediu de odihnã anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncã;
f) dreptul la securitate şi sãnãtate în muncã;
g) dreptul la acces la formarea profesionalã;
h) dreptul la informare şi consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncã şi a mediului de muncã;
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivã şi individualã;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat."
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã art. 39 alin. (1) din Codul muncii consacrã drepturile ce revin salariatului, în timp ce alin. (2) al aceluiaşi articol prevede obligaţiile acestuia ce decurg în urma încheierii contractului individual de muncã. Astfel, având în vedere cã una dintre componentele esenţiale ale dreptului la muncã o reprezintã remunerarea muncii, respectiv salariul, art. 39 alin. (1) lit. a) din Codul muncii consacrã între primele drepturi ale salariatului "dreptul la salarizare pentru munca depusã". Textul de lege condiţioneazã însã salarizarea de munca depusã, mai precis de realizarea normei de muncã sau, dupã caz, de îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin salariatului conform fişei postului, aşa cum prevede art. 39 alin. (2) lit. a) din acelaşi act normativ. De asemenea, art. 40 alin. (1) lit. e) din Codul muncii dã posibilitatea angajatorului ca, în situaţia în care constatã cã salariatul nu a îndeplinit obligaţiile ce îi revin potrivit contractului individual de muncã, sã îl sancţioneze pe acesta, în funcţie de gravitatea abaterilor disciplinare.
În atare condiţii, Curtea constatã cã susţinerea autorului excepţiei, potrivit cãreia textul de lege criticat ar crea o situaţie defavorabilã angajatorului, este vãdit lipsitã de temei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 39 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Alcamin" - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.816/90/2009 al Tribunalului Vâlcea Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 iulie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
