Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.001 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (1), (1^1) si(1^2) din Ordonanta Guvernului nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 9 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1), (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Asociaţia Liana PAS din Venus în Dosarul nr. 170/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 30 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 6 noiembrie 2007.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 170/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 21 alin. (1), (1^1)şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale.
Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect recursul împotriva unei decizii prin care s-a dispus rezoluţiunea unui contract de vânzare-cumpãrare de acţiuni.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, contrar principiului separaţiei puterilor în stat, legiuitorul se substituie pãrţilor în modificarea unor clauze contractuale. Încãlcând şi principiul neretroactivitãţii legilor, textele criticate modificã o serie de contracte încheiate în perioadele anterioare intrãrii sale în vigoare, substituind drepturile şi obligaţiile convenite la încheierea contractelor cu drepturi şi obligaţii noi şi creând pe aceastã cale o situaţie avantajoasã numai pentru una din pãrţi, respectiv pentru A.V.A.S. Vânzãtorul este avantajat faţã de cumpãrãtor, prin efectul <>art. 21 alin. (1), (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , încãlcându-se dreptul de proprietate al celui din urmã, care este lipsit totodatã de mijloacele legale de apãrare în justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã nu şi-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale, potrivit jurisprudenţei Curţii în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Titlul <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 a fost modificat prin <>art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2005 pentru modificarea şi completarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri de urmãrire a executãrii obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societãţilor comerciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 19 iulie 2005, având urmãtorul cuprins: "Ordonanţã privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale."
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 21 alin. (1), (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 , cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>art. I pct. 32 şi 33 din Legea nr. 506/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002. Acestea au urmãtorul cuprins:
Art. 21: "(1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã Autoritatea va reţine de la cumpãrãtor toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, dupã caz, avans, rate, dobânzi, penalitãţi achitate cu orice titlu, pânã la desfiinţarea acestuia.
(1^1) În cazul desfiinţãrii contractului pe cale convenţionalã sau judiciarã, pentru prejudicii cauzate Autoritãţii, cumpãrãtorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a) sumele reprezentând dobânzile şi penalitãţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate pânã la data desfiinţãrii contractului, precum şi penalitãţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale;
b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpãrãtor în perioada de valabilitate a contractului;
c) sumele prevãzute de <>Hotãrârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plãtite consultanţilor de cãtre Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).
(1^2) Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplicã şi proceselor în curs de judecatã având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe."
Excepţia este raportatã la prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitãţii legii, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate şi alin. (8) privind interzicerea confiscãrii averii dobândite licit, ale art. 45 privind libertatea economicã, ale art. 52 privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 135 alin. (1) referitor la caracterul economiei României şi alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, ale art. 136 alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietãţii private, ale art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ale art. 17 privind protecţia şi garantarea dreptului de proprietate din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, precum şi la cele ale art. 1 privind protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 s-a pronunţat, prin numeroase decizii.
Astfel, prin <>Decizia nr. 460 din 1 iunie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 22 iunie 2006, Curtea a reţinut, în esenţã, urmãtoarele: prevederile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitãţii legii, statuat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât nu conţin nicio dispoziţie cu caracter retroactiv, urmând a-şi gãsi aplicarea exclusiv de la data intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 ; pe de altã parte, o lege nu este retroactivã atunci când modificã pentru viitor o stare de drept nãscutã anterior şi nici atunci când suprimã producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru cã în aceste cazuri legea nouã nu face altceva decât sã reglementeze modul de acţiune în timpul urmãtor intrãrii ei în vigoare, adicã în domeniul ei propriu de aplicare.
Totodatã, prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat cã textele de lege criticate nu conţin norme contrare dreptului de acces liber la instanţã.
Pentru motivele înfãţişate în decizia anterior menţionatã nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 faţã de art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea Constituţionalã a reţinut, prin <>Decizia nr. 544 din 18 octombrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 16 noiembrie 2005, cã acestea nu contravin principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 189 din 27 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 7 iunie 2004, Curtea Constituţionalã a constatat conformitatea dispoziţiilor <>art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 cu art. 44 din Constituţie, art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, reţinând cã dreptul de proprietate al cumpãrãtorului nu este încãlcat, întrucât textele legale criticate nu dispun transferul unor bunuri, acestea referindu-se la rãspunderea cumpãrãtorului în cazul neexecutãrii obligaţiilor sale, precum şi la stabilirea daunelor-interese datorate.
Pentru aceleaşi motive nu poate fi primitã nici critica referitoare la încãlcarea art. 136 alin. (5) din Constituţie.
Curtea observã, cu acest prilej, cã prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece accesul liber al persoanei la o activitate economicã este garantat, în condiţiile legii, iar statul asigurã libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale prin crearea unui cadru legislativ favorabil. În speţã, Statul şi-a îndeplinit obligaţiile constituţionale prin adoptarea <>Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 , care, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa Curţii, este în acord cu principiile Legii fundamentale.
Aşa fiind, nu poate fi reţinutã nici critica referitoare la încãlcarea art. 1 alin. (3) şi (4) din Constituţie, iar dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã nu sunt incidente în speţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 21 alin. (1), (1^1) şi (1^2) din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele mãsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpãrare de acţiuni deţinute de stat la societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Asociaţia Liana PAS din Venus în Dosarul nr. 170/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
