Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.000 din 7 iulie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori in anul 1999, art. 12 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul national pentru taranime bazat pe cupoane atribuite gratuit, art. 215 alin. 2 si 5 din Codul penal, precum si art. 377 si art. 378 din Codul de procedura penala
DECIZIE nr. 1.000 din 7 iulie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul naţional pentru ţãrãnime bazat pe cupoane atribuite gratuit, <>art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal , precum şi <>art. 377 şi <>art. 378 din Codul de procedurã penalã EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 547 din 6 august 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Marinela Mincã - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul naţional pentru ţãrãnime bazat pe cupoane atribuite gratuit, art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal, precum şi art. 377 şi art. 378 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Cuciureanu în Dosarul nr. 2.942.1/40/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilã. La apelul nominal se prezintã, pentru autorul excepţiei, apãrãtorul ales, cu delegaţie la dosar, şi se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza se aflã în stare de judecatã. Apãrãtorul ales al autorului excepţiei pune concluzii de admitere a acesteia pentru motivele invocate în notele scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã pentru <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 şi ca neîntemeiatã pentru celelalte prevederi. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 februarie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.942.1/40/2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul naţional pentru ţãrãnime bazat pe cupoane atribuite gratuit, art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal, precum şi art. 377 şi art. 378 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Constantin Cuciureanu în dosarul de mai sus. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16, art. 23 alin. (11), art. 24, 44, 45 şi 124, precum şi ale <>art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 şi <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 contravin dreptului de proprietate privatã şi libertãţii economice, deoarece "interzic valorificarea cupoanelor primite de agricultori, cupoane care intrã evident în patrimoniul acestora şi pe care, în mod normal, aceştia le pot introduce în circuitul civil, pentru a le vinde sau a le valorifica." Totodatã, autorul este nemulţumit de faptul cã nu au fost anchetaţi şi intermediarii care au cumpãrat şi revândut cupoanele agricole. Articolul 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 şi art. 45, deoarece nu se face trimitere expresã la alineatul 1 al aceluiaşi articol, ceea ce poate duce la concluzia cã pentru existenţa infracţiunii de înşelãciune nu ar fi necesarã îndeplinirea condiţiilor din primul alineat. Totodatã, formularea extrem de generalã a textului criticat face posibilã încadrarea în infracţiune a oricãrui litigiu comercial, fapt ce afecteazã grav libertatea agenţilor economici. Cât priveşte art. 377 şi art. 378 din Codul de procedurã penalã, autorul excepţiei susţine cã încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16, 124 şi art. 23 alin. (11), precum şi ale art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, întrucât prin poziţia pe care o conferã procurorului este afectat principiul egalitãţii armelor. De asemenea, din modul de redactare a art. 378 din Codul de procedurã penalã şi cu precãdere a alineatelor 1 şi 1^1 se poate desprinde concluzia cã instanţa poate fi îndreptãţitã sã-l considere pe inculpat a priori vinovat. Curtea de Apel Suceava - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 , art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal şi art. 377 şi art. 378 din Codul de procedurã penalã este neîntemeiatã. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 , Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, întrucât prevederile legale criticate au fost abrogate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului prin apãrãtorul ales, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 30 ianuarie 1999, <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul naţional pentru ţãrãnime bazat pe cupoane atribuite gratuit, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal - Înşelãciunea, precum şi art. 377 cu denumirea marginalã Ordinea în care se dã cuvântul şi art. 378 cu denumirea marginalã Judecarea apelului, ambele din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut: <>Art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 : "Vânzarea-cumpãrarea cupoanelor pentru agricultori este interzisã." <>Art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 potrivit cãruia "Cupoanele pot fi utilizate ca mijloc de platã pentru procurarea de materiale şi servicii numai în cadrul tranzacţiilor comerciale directe dintre beneficiarii de cupoane şi furnizorii producãtori şi/sau distribuitorii autorizaţi ai acestora" a fost abrogat prin articolul unic din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 19 februarie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 305/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 iunie 2001. Art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal: "(2) Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicã regulile privind concursul de infracţiuni. [...] (5) Înşelãciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi." Art. 377 din Codul de procedurã penalã: (1) "Dacã la termenul fixat apelul este în stare de judecatã, preşedintele completului dã cuvântul apelantului, apoi intimatului şi în urmã procurorului. Dacã între apelurile declarate se aflã şi apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta. (2) În cazul în care procurorul sau pãrţile invocã necesitatea administrãrii de noi probe, trebuie sã indice probele şi mijloacele de probã cu ajutorul cãrora pot fi obţinute. Dispoziţiile art. 67 se aplicã în mod corespunzãtor. (3) Procurorul şi pãrţile au dreptul la replicã cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. (4) Inculpatul are cel din urmã cuvântul." Art. 378 din Codul de procedurã penalã: "(1) Instanţa verificã hotãrârea atacatã pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricãror probe noi, administrate în faţa instanţei de apel. (1^1) Cu ocazia judecãrii apelului, instanţa este obligatã sã procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziţiilor cuprinse în Partea specialã, titlul II, capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanţa de fond, precum şi atunci când instanţa de fond nu a pronunţat împotriva inculpatului o hotãrâre de condamnare. (2) În vederea soluţionãrii apelului, instanţa poate da o noua apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe. (3) Instanţa este obligatã sã se pronunţe asupra tuturor motivelor de apel invocate." 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã în ce priveşte contrarietatea dispoziţiilor art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal cu dreptul la apãrare şi accesul liber la o activitate economicã, aceasta este contrasã, pe de o parte, din argumente referitoare la inexistenţa unei reglementãri exprese de trimitere la alin. 1 al aceluiaşi articol şi, pe de altã parte, din raţiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, deoarece ar fi posibilã existenţa infracţiunilor prevãzute de alin. 2 sau 5, fãrã îndeplinirea condiţiilor premisã din alin. 1, în special a celor ce vizeazã inducerea sau menţinerea în eroare cu scopul de a obţine un folos material injust. Or, aspectele legate de teoria dreptului substanţial referitoare la interpretarea şi aplicarea legii excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile legale supuse controlului." Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã. 2. Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 Curtea constatã cã acestea au fost abrogate prin articolul unic din <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 22/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 83 din 19 februarie 2001, aprobatã prin <>Legea nr. 305/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 iunie 2001. Aşa fiind, şi aceastã excepţie urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã, deoarece, potrivit <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, aceasta "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare, care are legãturã cu soluţionarea cauzei în orice fazã a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia." 3. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 potrivit cãrora este interzisã vânzarea-cumpãrarea cupoanelor pentru agricultori, Curtea constatã cã autorul excepţiei îşi fundamenteazã critica pe aspecte legate de modul de instrumentare a cauzei în care a fost cercetat, fiind nemulţumit, între altele, de faptul cã nu au fost cercetaţi pentru comercializare ilegalã a cupoanelor şi alţi "bişniţari". Or, aceste aspecte nu ţin de compatibilitatea prevederilor legale cu dispoziţiile constituţionale invocate, planul de anchetã urmat de organul de urmãrire penalã neputând fi invocat ca un fine de neconstituţionalitate. 4. În sfârşit, Curtea constatã cã prin <>Decizia nr. 438 din 15 aprilie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 8 mai 2008, Curtea Constituţionalã a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1^1 din Codul de procedurã penalã, reţinând în esenţã cã instanţa verificã hotãrârea atacatã nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricãror noi probe administrate în faţa sa, printre acestea regãsindu-se şi declaraţia inculpatului. Aşa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio in pejus, instanţa de apel este obligatã sã examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel pãrţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil. Distinct de argumentele deciziei mai sus menţionate, care îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã inclusiv pentru art. 377 din Codul de procedurã penalã, Curtea mai constatã cã, potrivit art. 70 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, inculpatul are libertatea de a nu da nicio declaraţie, iar în cazul în care consimte sã o facã, precizãrile sale nu constituie ipso facto o declaraţie de culpabilitate, întrucât aceasta, ca de altfel toate mijloacele de probã din procesul penal, are drept scop aflarea adevãrului şi poate fundamenta o decizie de condamnare numai în mãsura în care se coroboreazã cu alte fapte sau împrejurãri ce rezultã din ansamblul tuturor probelor existente într-o cauzã. Aşa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la art. 23 alin. (11) şi nici nu se aplicã discriminatoriu, deoarece toţi inculpaţii aflaţi în cel puţin una dintre cele douã situaţii juridice circumscrise de text beneficiazã de acelaşi tratament, neputând fi pus semnul egalitãţii între inculpaţii neaudiaţi sau achitaţi de instanţa de fond, pe de o parte, şi cei audiaţi sau condamnaţi de prima instanţã, pe de altã parte. Pentru considerentele expuse, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUŢIONALÃ În numele legii DECIDE: 1. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1999 privind instituirea sistemului de cupoane pentru agricultori în anul 1999, <>art. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 219/1999 privind Programul naţional pentru ţãrãnime bazat pe cupoane atribuite gratuit şi <>art. 215 alin. 2 şi 5 din Codul penal , excepţie ridicatã de Constantin Cuciureanu în Dosarul nr. 2.942.1/40/2006 al Curţii de Apel Suceava - Secţia civilã. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 377 şi <>art. 378 din Codul de procedurã penalã , excepţie ridicatã de acelaşi autor în acelaşi dosar. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 iulie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru -----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
