Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.000 din 6 noiembrie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 10 din 7 ianuarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltann - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comtop" - S.A. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 30 octombrie 2007, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, admiţând cererea formulatã de apãrãtorul autorului excepţiei, a amânat pronunţarea la data de 6 noiembrie 2007, pentru a da posibilitate acestuia sã depunã concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 mai 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 33.115/1/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã.
Excepţia a fost ridicatã într-o cauzã având ca obiect o contestaţie în anulare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se considerã cã dispoziţia legalã criticatã este neconstituţionalã deoarece, "faţã de contextul în care a avut loc abrogarea prevederilor art. 330-330^4 din Codul de procedurã civilã care reglementeazã recursul în anulare, menţinerea acestei cãi de atac pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor de judecatã la momentul intrãrii în vigoare a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 încalcã atât Constituţia, cât şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie".
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, în sensul în care a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale şi cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile apãrãtorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, cu modificãrile aduse prin <>art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, având urmãtorul cuprins: "(3) Hotãrârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã rãmân supuse cãilor de atac, motivelor şi termenelor prevãzute de lege sub care au fost pronunţate."
Excepţia este raportatã la prevederile art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apãrare şi art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã din Constituţie; art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 referitor la protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. I pct. 11 din Legea nr. 195/2004 , prin care se aprobã, cu modificãri, <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 , s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 872 din 30 noiembrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, statuând, în esenţã, cã acestea sunt norme tranzitorii instituite de legiuitor pentru a asigura un regim juridic unitar exercitãrii cãilor de atac, în funcţie de succesiunea în timp a legilor.
Cu acest prilej, Curtea constatã cã textul de lege criticat, în esenţa sa, nu contravine dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, ci, dimpotrivã, garanteazã accesul la cãile de atac prevãzute de lege. Autorul excepţiei considerã cã este neconstituţionalã aplicarea acestuia fãrã a se ţine cont de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la instituţia recursului în anulare.
Aşa fiind, Curtea observã cã aplicarea unui text de lege de cãtre instanţele de judecatã, într-un sens care ar contraveni jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu constituie o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, ci o problemã care ţine de competenţa acestora.
Cu privire la dispoziţiile art. 1 referitor la protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în speţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. II alin. (3) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Comtop" - S.A. în Dosarul nr. 33.115/1/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 noiembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
