Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE din 7 octombrie 2014 cu privire la Cererea nr. 76.048/11 introdusă de Valeriu Marius Ielcean împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 7 octombrie 2014 într-un comitet compus din: Alvina Gyulumyan, preşedinte, Johannes Silvis, Valeriu Griţco, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie, având în vedere cererea menţionată anterior, introdusă la 25 noiembrie 2011, având în vedere declaraţia depusă de Guvernul pârât la 12 august 2013, solicitând radierea unor capete de cerere de pe rolul Curţii, şi răspunsul reclamantului la aceasta, după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie:
ÎN FAPT
1. Reclamantul, domnul Valeriu Marius Ielcean, este resortisant român, născut în 1968 şi locuieşte în Cluj-Napoca. Acesta a fost reprezentat în faţa Curţii de doamna A. Avram, avocat în Bucureşti. 2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părţi, pot fi rezumate după cum urmează: 4. La 23 noiembrie 2006, reclamantul a intentat o acţiune civilă în cadrul procedurii penale deschise împotriva unui terţ, după un accident de maşină în care a fost implicat. Acesta a cerut 856.897 RON (aproximativ 245.800 EUR) cu titlu de prejudiciu material şi 340.000 RON (aproximativ 97.500 EUR) cu titlu de prejudiciu moral. El a mai solicitat ca aceste sume să fie actualizate cu rata inflaţiei. 5. Prin Hotărârea din 27 martie 2009, Judecătoria Cluj-Napoca l-a condamnat pe terţ la o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare. Mai mult, luând în considerare prejudiciul material achitat deja de terţ reclamantului, suferinţa şi incapacitatea reclamantului de a munci, l-a obligat pe terţ la plata sumei de 851.897 RON (aproximativ 244.800 EUR) cu titlu de prejudiciu material şi 100.000 RON (28.700 EUR) cu titlu de prejudiciu moral. În fine, a respins cererea reclamantului referitoare la actualizarea sumelor cu titlu de prejudiciu material şi moral cu rata inflaţiei, pe motiv că nu a solicitat acest lucru în acţiunea civilă depusă pe rolul instanţei. Reclamantul a formulat apel. El a susţinut că instanţa de fond a făcut o eroare la calcularea sumei cu titlu de prejudiciu material. Mai mult, instanţa i-a respins cererea de actualizare a sumelor, reprezentând prejudiciul material şi moral, cu rata inflaţiei, pe motiv că nu a depus o astfel de cerere, deşi, conform probelor depuse la dosar, a cerut în mod expres acest lucru. 6. Prin Hotărârea din 14 martie 2011, Tribunalul Cluj a respins apelul reclamantului. Instanţa a reţinut că suma acordată reclamantului cu titlu de prejudiciu material a fost calculată în mod corect de instanţa de fond. Tribunalul Cluj nu a examinat şi al doilea motiv de apel invocat de reclamant. Acesta a formulat recurs împotriva hotărârii şi a reiterat aspectele invocate înaintea Tribunalului Cluj. În plus, el a susţinut că Tribunalul Cluj nu a examinat al doilea motiv de apel pe care l-a invocat. 7. Prin Hotărârea definitivă din 7 iunie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins recursul reclamantului. A reţinut că instanţele de grad inferior au stabilit în mod corect cuantumul prejudiciului material şi moral acordat reclamantului. În plus, acesta nu a solicitat ca respectivele sume să fie actualizate cu rata inflaţiei.
CAPETE DE CERERE
8. În temeiul art. 6 § 1 din Convenţie, reclamantul s-a plâns că nu a beneficiat de un proces echitabil la instanţele naţionale, întrucât i-a fost respinsă cererea de actualizare a cuantumului prejudiciului material şi moral cu rata inflaţiei, pe baza constatării incorecte că nu a depus o astfel de cerere la instanţă. Mai mult, el s-a plâns că instanţele naţionale nu au evaluat corect cuantumul prejudiciului moral şi material, care trebuia actualizat cu rata inflaţiei, şi că procedurile din care a făcut parte au fost extrem de lungi.
ÎN DREPT
A. Capătul de cerere formulat în temeiul art. 6 din Convenţie 9. Reclamantul s-a plâns de faptul că instanţele naţionale iau respins cererea de actualizare a cuantumului prejudiciului moral şi material cu rata inflaţiei, bazându-se pe constatarea greşită că acesta nu a depus o astfel de cerere la dosar. Acesta a invocat art. 6 din Convenţie, care, în secţiunea relevantă, prevede următoarele: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa." 10. Această plângere a fost comunicată Guvernului. 11. Întrucât nu s-a ajuns la o soluţionare pe cale amiabilă, prin scrisoarea din 12 august 2013, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declaraţie unilaterală, în vederea soluţionării problemei ridicate prin această parte a cererii. Acesta a solicitat în continuare Curţii radierea cererii de pe rol în conformitate cu art. 37 din Convenţie. 12. Declaraţia conţine următorul text: "Guvernul recunoaşte - prin această declaraţie unilaterală - încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie. Guvernul este dispus să îi plătească reclamantului, Ielcean Valeriu Marius, ca reparaţie echitabilă, suma de 2.160 EUR (două mii o sută şaizeci de euro), pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenţei Curţii. Această sumă este destinată acoperirii tuturor daunelor, precum şi costurilor şi cheltuielilor şi nu va fi supusă niciunor taxe care ar putea fi aplicabile. Această sumă se va plăti în lei româneşti la rata aplicabilă la data plăţii în contul personal al reclamantului, în decurs de trei luni de la data notificării deciziei în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenţie. În caz de neplată a acestei sume în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, de la expirarea termenului menţionat şi până la momentul plăţii, o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană în timpul acestei perioade, majorată cu trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită onorata instanţă să pronunţe examinarea prezentei cereri ca nemaifiind justificată şi să radieze cererea de pe rol, în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (c) din Convenţie." 13. Prin scrisoarea din 8 octombrie 2013, reclamantul a contestat propunerea de radiere a acestei părţi din cerere. El a susţinut că suma propusă nu reprezintă o reparaţie echitabilă, deoarece este disproporţionată în raport cu consecinţele încălcării care încă se produc. 14. Curtea reaminteşte că art. 37 din Convenţie prevede că poate, în orice stadiu al procedurilor, să decidă radierea unei cereri de pe rol în cazul în care circumstanţele conduc la una dintre concluziile specificate la lit. (a), (b) sau (c) a alin. 1 al acestui articol. Art. 37 § 1 lit. (c) permite Curţii în special să scoată o cauză de pe rol dacă: "din orice alt motiv constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică." 15. Curtea mai reaminteşte că în anumite circumstanţe poate radia o cerere sau o parte din aceasta conform art. 37 § 1 lit. c), în baza unei declaraţii unilaterale din partea Guvernului pârât - chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cazului să continue. 16. În acest scop, Curtea va evalua cu atenţie declaraţia, din perspectiva principiilor care reies din jurisprudenţă, în special Hotărârea Tahsin Acar [a se vedea Tahsin Acar împotriva Turciei, (MC), nr. 26.307/95, pct. 75-77, CEDO 2003-VI; WAZA Sposka z o.o. împotriva Poloniei (dec.) nr. 11.602/02, 26 iunie 2007 şi Sulwinska împotriva Poloniei (dec.) nr. 28.953/03, 18 septembrie 2007]. 17. Curtea a stabilit într-un număr de cazuri, inclusiv cele formulate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea art. 6 § 1 din Convenţie, din cauza neîndeplinirii de către instanţele interne a obligaţiei lor de a examina în mod corespunzător solicitările, argumentele şi dovezile prezentate de către părţi (a se vedea, de exemplu, Buzescu împotriva României, nr. 61.302/00, pct. 63, 24 mai 2005, şi Feişan împotriva României (dec.), nr. 32.339/05, pct. 34, 11 martie 2014). 18. Având în vedere natura afirmaţiilor din declaraţia Guvernului, precum şi cuantumul despăgubirii propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică examinarea acestei părţi din cerere (art. 37 § 1 lit. c). Decizia Curţii nu afectează posibilitatea reclamantului de a folosi alte căi de atac pentru a obţine reparaţii [a se vedea Zarskis împotriva Letoniei (dec.), nr. 33.695/03, 17 martie 2009]. 19. Mai mult, în lumina consideraţiilor de mai sus şi mai ales dată fiind jurisprudenţa clară şi extinsă pe această temă, Curtea este satisfăcută că respectarea drepturilor omului aşa cum sunt definite în Convenţie şi protocoalele la aceasta nu necesită continuarea examinării plângerilor cu privire la durata procedurilor (art. 37 § 1 in fine). 20. În orice caz, decizia Curţii nu afectează nicio altă decizie pe care ar putea să o ia de a repune pe rol, în temeiul art. 37 § 2 din Convenţie, această parte din cerere, dacă Guvernul nu respectă condiţiile declaraţiei sale unilaterale [a se vedea Josipovic împotriva Serbiei (dec.), nr. 18.369/07, 4 martie 2008, şi Aleksentseva şi alţi 28 împotriva Rusiei (dec.), nr. 75.025/01 şi altele, 23 martie 2006]. 21. Având în vedere acestea, a considerat potrivită radierea de pe rolul Curţii a părţii din cerere referitoare la respingerea cererii sale de actualizare a cuantumului prejudiciului material şi moral cu rata inflaţiei, de către instanţele naţionale, bazându-se pe constatarea greşită că nu a depus o astfel de cerere la dosar. B. Alte capete de cerere 22. Cu privire la celelalte plângeri ale reclamantului în temeiul art. 6 din Convenţie (a se vedea pct. 8, supra), Curtea consideră că nu există nimic în dosar care să sugereze că prevederea invocată de către reclamant ar fi fost încălcată. În consecinţă, această parte a cererii este în mod vădit nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenţie şi trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 4 din Convenţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE, În unanimitate, CURTEA:
ia act de termenii declaraţiei Guvernului pârât, în ceea ce priveşte plângerea în temeiul art. 6 din Convenţie cu privire la respingerea de către instanţele naţionale a cererii reclamantului de actualizare a cuantumului prejudiciului moral şi material cu rata inflaţiei, bazându-se pe constatarea greşită că acesta nu a depus o astfel de cerere la instanţe; decide să radieze această parte din cerere în conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Convenţie; declară inadmisibile celelalte capete de cerere.
PREŞEDINTE ALVINA GYULUMYAN
Grefier adjunct, Marialena Tsirli
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
