Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită la 2 iunie 2015 într-o cameră compusă din Jan Sikuta, preşedinte, Iulia Antoanella Motoc, Branko Lubarda, judecători, şi Marialena Tsirli, grefier adjunct de secţie,
având în vedere cererea menţionată anterior, introdusă la 7 august 2013,
având în vedere declaraţia prezentată de Guvernul pârât la 10 octombrie 2014, solicitând Curţii să scoată cererea de pe rol,
după ce a deliberat în acest sens, pronunţă următoarea decizie:
FAPTELE ŞI PROCEDURA
Reclamantul, domnul Vasile Cornel Flore, este resortisant român, s-a născut în 1973 şi locuieşte în Oradea. Acesta a fost reprezentat în faţa Curţii de domnul G. Mateuţ, avocat în Arad.
Guvernul român ("Guvernul") a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
Reclamantul s-a plâns, în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie, de durata procedurii penale în care a fost implicat. Procedura a durat aproximativ opt ani pentru două grade de jurisdicţie.
La 14 februarie 2014, cererea a fost comunicată Guvernului.
ÎN DREPT
După eşuarea încercărilor de a se ajunge la o soluţionare pe cale amiabilă, prin scrisoarea din 10 octombrie 2014, Guvernul a informat Curtea cu privire la propunerea de a formula o declaraţie unilaterală în vederea soluţionării litigiului. Acesta a solicitat în continuare Curţii să scoată cererea de pe rol în conformitate cu art. 37 din Convenţie.
Declaraţia prevede următoarele:
"Guvernul declară - prin prezenta declaraţie unilaterală - că recunoaşte existenţa unei încălcări a art. 6 din Convenţie care decurge din durata nerezonabilă a procedurii în care a fost implicat reclamantul, Vasile Cornel Flore.
Guvernul se declară dispus să plătească reclamantului Vasile Cornel Flore, cu titlu de reparaţie echitabilă, suma de 1.890 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în raport cu jurisprudenţa Curţii. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material şi moral, precum şi cheltuielile de judecată, va fi scutită de orice impozit. Aceasta va fi plătită în lei româneşti, la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, în contul bancar indicat de reclamant, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curţii, pronunţată în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, de la expirarea termenului menţionat şi până la momentul plăţii efective a sumei respective, o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Guvernul solicită respectuos Curţii să declare că nu mai este justificată continuarea examinării cererii şi să scoată cauza de pe rol în conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Convenţie."
Reclamantul nu a răspuns la scrisoarea Guvernului.
Curtea reaminteşte că art. 37 din Convenţie prevede că aceasta poate, în orice stadiu al procedurii, să hotărască scoaterea de pe rol a unei cereri atunci când circumstanţele permit să se tragă concluziile specificate la lit. a), b) sau c) ale alin. (1) al acestui articol. Art. 37 § 1 lit. c) permite Curţii în special să scoată o cauză de pe rol dacă: "pentru orice alt motiv, constatat de Curte, continuarea examinării cererii nu se mai justifică".
Reaminteşte, de asemenea, că în anumite circumstanţe poate să scoată de pe rol o cerere în temeiul art. 37 § 1 lit. c) pe baza unei declaraţii unilaterale a Guvernului pârât chiar dacă reclamantul doreşte ca examinarea cauzei să fie continuată.
În acest scop, Curtea va examina cu atenţie declaraţia în lumina principiilor care reies din jurisprudenţa sa, în special Hotărârea Tahsin Acar [Tahsin Acar împotriva Turciei, (MC), nr. 26.307/95, pct. 75-77, CEDO 2003-VI; WAZA Spo^3ka z o.o. împotriva Poloniei (dec.), nr. 11.602/02, 26 iunie 2007].
Curtea a stabilit într-un număr de cauze, inclusiv în cele împotriva României, practica sa cu privire la plângerile în legătură cu încălcarea dreptului la judecarea într-un termen rezonabil a unei cauze [a se vedea, de exemplu, Frydlender împotriva Franţei (MC), nr. 30.979/96, pct. 43, CEDO 2000---VII, şi Vlad şi alţii împotriva României, nr. 40.756/06, 41.508/07 şi 50.806/07, pct. 131-133 şi 161, 26 noiembrie 2013].
Ţinând seama de natura celor admise în declaraţia Guvernului, precum şi de sumele compensaţiilor propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 § 1 lit. c)].
Mai mult, în lumina consideraţiilor de mai sus şi mai ales dată fiind jurisprudenţa clară şi vastă pe această temă, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului aşa cum sunt definite în Convenţie şi în protocoalele la aceasta nu necesită continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine).
În cele din urmă, Curtea subliniază că în cazul în care Guvernul nu reuşeşte să respecte termenii din declaraţia unilaterală, cererea poate fi repusă pe rol în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenţie [Josipovic împotriva Serbiei (dec.), nr. 18.369/07, 4 martie 2008].
Având în vedere cele de mai sus, este necesar ca cererea să fie scoasă de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În unanimitate,
CURTEA:
ia notă de termenii declaraţiei Guvernului pârât în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie şi de modalităţile de asigurare a respectării angajamentelor la care se face referire în aceasta; decide să scoată de pe rol cererea în conformitate cu art. 37 § 1 lit. c) din Convenţie.
Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 25 iunie 2015.
PREŞEDINTE
JAN SIKUTA
Grefier adjunct,
Marialena Tsirli
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
