Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIA (UE, EURATOM) 2020/2.053 A CONSILIULUI din 14 decembrie 2020  privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene şi de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIA (UE, EURATOM) 2020/2.053 A CONSILIULUI din 14 decembrie 2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene şi de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom

EMITENT: Consiliul Uniunii Europene
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 556 din 28 mai 2021
        Consiliul Uniunii Europene,
        având în vedere Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, în special articolul 311 al treilea paragraf,
        având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene a Energiei Atomice, în special articolul 106a,
        având în vedere propunerea Comisiei Europene,
        după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naţionale,
        având în vedere avizul Parlamentului European^(1),
        ^(1) Avizul din 16 septembrie 2020 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

        hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
        întrucât:

    (1) Sistemul de resurse proprii ale Uniunii trebuie să asigure resurse adecvate pentru dezvoltarea armonioasă a politicilor Uniunii şi să se supună unei discipline bugetare stricte. Evoluţia sistemului de resurse proprii poate şi ar trebui, de asemenea, să contribuie, în cea mai mare măsură posibilă, la dezvoltarea politicilor Uniunii.

    (2) Tratatul de la Lisabona a introdus modificări ale dispoziţiilor referitoare la sistemul de resurse proprii ale Uniunii care permit eliminarea unei categorii de resurse proprii existente şi crearea unei noi categorii.

    (3) În cadrul reuniunii din 7 şi 8 februarie 2013, Consiliul European a solicitat Consiliului să îşi continue activitatea pe marginea propunerii Comisiei privind o nouă resursă proprie bazată pe taxa pe valoare adăugată (TVA), cu obiectivul de a asigura o cât mai mare simplitate şi transparenţă a acesteia, de a consolida legătura cu politica Uniunii în materie de TVA şi cu încasările reale de TVA, precum şi de a asigura tratamentul egal al contribuabililor în toate statele membre.

    (4) În iunie 2017, Comisia a adoptat un document de reflecţie privind viitorul finanţelor UE. În cadrul acestuia, Comisia a propus o serie de opţiuni care corelează într-un mod mai vizibil resursele proprii cu politicile Uniunii, în special cu piaţa unică şi cu creşterea durabilă. Conform documentului menţionat, la introducerea unor noi resurse proprii ar trebui acordată atenţie transparenţei, simplităţii, stabilităţii şi coerenţei acestora cu obiectivele de politică ale Uniunii, impactului lor asupra competitivităţii şi asupra creşterii durabile, precum şi repartizării lor echitabile între statele membre.

    (5) Actualul sistem de stabilire a resursei proprii bazate pe TVA a fost criticat în repetate rânduri de Curtea de Conturi, de Parlamentul European şi de statele membre pentru complexitatea sa excesivă. Prin urmare, Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a concluzionat că este oportun să se simplifice calcularea acestei resurse proprii.

    (6) Pentru o mai bună aliniere a instrumentelor de finanţare ale Uniunii la priorităţile sale de politică, pentru a reflecta mai bine rolul bugetului general al Uniunii (denumit în continuare "bugetul Uniunii") în funcţionarea pieţei unice, pentru a sprijini mai bine obiectivele politicilor Uniunii şi pentru a reduce contribuţiile statelor membre bazate pe venitul naţional brut (VNB) la bugetul anual al Uniunii, Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a concluzionat că Uniunea va acţiona în următorii ani în direcţia reformării sistemului de resurse proprii şi va introduce noi resurse proprii.

    (7) Ca un prim pas, ar trebui introdusă o nouă categorie de resurse proprii bazată pe o contribuţie naţională calculată pe baza deşeurilor de ambalaje din plastic nereciclate. În conformitate cu strategia europeană pentru materialele plastice, bugetul Uniunii poate contribui la reducerea poluării cauzate de deşeurile de ambalaje din plastic. O resursă proprie bazată pe contribuţii naţionale care sunt proporţionale cu greutatea deşeurilor de ambalaje din plastic nereciclate din fiecare stat membru va constitui un stimulent pentru reducerea consumului de ambalaje din plastic de unică folosinţă, va încuraja reciclarea şi va stimula economia circulară. În acelaşi timp, statele membre vor fi libere să ia măsurile cele mai adecvate pentru realizarea obiectivelor respective, în conformitate cu principiul subsidiarităţii. Pentru a evita un impact regresiv excesiv asupra contribuţiilor naţionale, ar trebui să se aplice un mecanism de ajustare cu o reducere anuală forfetară asupra contribuţiilor statelor membre cu un VNB pe cap de locuitor în 2017 sub media UE. Reducerea ar trebui să corespundă unei valori de 3,8 kilograme înmulţite cu populaţia din 2017 a statelor membre în cauză.

    (8) Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a menţionat că, drept bază pentru resursele proprii suplimentare, Comisia va prezenta în primul semestru al anului 2021 propuneri privind un mecanism de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon şi o taxă digitală, în vederea introducerii acestora cel târziu la 1 ianuarie 2023. Consiliul European a invitat Comisia să prezinte o propunere revizuită privind sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii, extinzându-l eventual la sectorul aviaţiei şi la cel maritim. Consiliul European a concluzionat că Uniunea, în cursul cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027 ("CFM 2021-2027"), va acţiona în direcţia introducerii altor resurse proprii, care pot include o taxă pe tranzacţiile financiare.

    (9) Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a concluzionat că regimul pentru resursele proprii ar trebui să se bazeze pe obiectivele generale de simplitate, transparenţă şi echitate, precum şi pe principiul repartizării echitabile a sarcinii. Acesta a concluzionat, de asemenea, că Danemarca, Ţările de Jos, Austria şi Suedia, precum şi, în contextul sprijinului pentru redresare şi rezilienţă, Germania urmează să beneficieze de corecţii forfetare la contribuţiile lor anuale bazate pe VNB pentru perioada 2021-2027.

    (10) Statele membre ar trebui să reţină 25% din cuantumurile resurselor proprii tradiţionale colectate de ele, sub formă de costuri de colectare.

    (11) Integrarea Fondului European de Dezvoltare în bugetul Uniunii ar trebui să fie însoţită de o creştere a plafoanelor resurselor proprii stabilite prin prezenta decizie. Este necesar să se prevadă o marjă suficientă între plăţi şi plafonul resurselor proprii care să ofere certitudinea că Uniunea îşi poate îndeplini obligaţiile financiare indiferent de împrejurări, chiar şi în perioadele de criză economică.

    (12) Ar trebui să se menţină o marjă suficientă în cadrul plafoanelor resurselor proprii, pentru ca Uniunea să îşi poată acoperi toate obligaţiile financiare şi datoriile contingente scadente în orice an dat. Cuantumul total al resurselor proprii alocate Uniunii pentru a acoperi creditele anuale de plată ar trebui să nu depăşească 1,40% din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre. Cuantumul total anual al creditelor de angajament înregistrate în bugetul Uniunii ar trebui să nu depăşească 1,46% din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre.

    (13) Pentru a menţine neschimbat cuantumul resurselor financiare puse la dispoziţia Uniunii, este necesară ajustarea plafonului resurselor proprii pentru credite pentru plăţi şi pentru credite de angajament, exprimate ca procent din VNB, în cazul modificării Regulamentului (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului^(2), ceea ce determină modificări semnificative ale nivelului VNB.
        ^(2) Regulamentul (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naţionale şi regionale din Uniunea Europeană (JO L 174, 26.6.2013, p. 1).


    (14) Impactul economic al crizei provocate de COVID-19 subliniază importanţa asigurării faptului că Uniunea dispune de o capacitate financiară suficientă în eventualitatea unor şocuri economice. Uniunea trebuie să se asigure că dispune de mijloacele necesare pentru a-şi atinge obiectivele. Sunt necesare resurse financiare de o amploare excepţională pentru abordarea consecinţelor crizei provocate de COVID-19, fără a pune o presiune şi mai mare asupra finanţelor statelor membre într-un moment în care bugetele lor sunt deja supuse unei presiuni enorme pentru finanţarea măsurilor economice şi sociale luate la nivel naţional în contextul crizei. Prin urmare, ar trebui să se producă un răspuns excepţional la nivelul Uniunii. Din acest motiv, este oportun să fie împuternicită Comisia ca în mod excepţional să împrumute temporar în numele Uniunii de pe pieţele de capital o sumă de până la 750.000 de milioane EUR, în preţuri 2018. Un cuantum de maximum 360.000 de milioane EUR, în preţuri 2018, din fondurile împrumutate ar fi utilizat pentru acordarea de împrumuturi şi un cuantum de maximum 390.000 de milioane EUR, în preţuri 2018, din fondurile împrumutate ar fi utilizat pentru cheltuieli, ambele cu scopul exclusiv de a aborda consecinţele crizei provocate de COVID-19.

    (15) Acest răspuns excepţional ar trebui să abordeze consecinţele crizei provocate de COVID-19 şi evitarea reapariţiei acesteia. Prin urmare, sprijinul ar trebui să fie limitat în timp şi majoritatea finanţării ar trebui furnizată în perioada imediat următoare crizei, ceea ce înseamnă că angajamentele juridice ale unui program finanţat din aceste resurse suplimentare ar trebui să fie asumate până la 31 decembrie 2023. Aprobarea plăţilor în cadrul Mecanismului de redresare şi rezilienţă va fi condiţionată de îndeplinirea satisfăcătoare a obiectivelor de etapă şi a ţintelor relevante stabilite în planul de redresare şi rezilienţă, care va fi evaluată în conformitate cu procedura relevantă prevăzută în regulamentul de instituire a Mecanismului de redresare şi rezilienţă, care reflectă concluziile Consiliului European din 17-21 iulie 2020.

    (16) Pentru a se suporta obligaţiile care decurg din împrumutul preconizat de fonduri, este necesară o majorare extraordinară şi temporară a plafoanelor resurselor proprii. Prin urmare, în scopul exclusiv de a acoperi toate datoriile Uniunii care rezultă din împrumuturile sale pentru a face faţă consecinţelor crizei provocate de COVID-19, suma aferentă plafonului pentru creditele de plată şi plafonului pentru creditele de angajament ar trebui să fie majorate fiecare cu câte 0,6 puncte procentuale. Împuternicirea Comisiei de a împrumuta fonduri de pe pieţele de capital, în numele Uniunii, exclusiv în scopul finanţării măsurilor de abordare a consecinţelor crizei provocate de COVID-19, este strâns legată de majorarea plafoanelor resurselor proprii prevăzute în prezenta decizie şi, în ultimă instanţă, de funcţionarea sistemului de resurse proprii ale Uniunii. În consecinţă, această împuternicire ar trebui inclusă în prezenta decizie. Având în vedere caracterul fără precedent al acestei operaţiuni şi cuantumul excepţional al fondurilor ce urmează a fi împrumutate, este necesar să existe certitudine în ceea ce priveşte volumul global al datoriei Uniunii şi caracteristicile esenţiale ale rambursării acesteia şi să se pună în aplicare o strategie de împrumut diversificată.

    (17) Majorarea plafoanelor resurselor proprii este necesară deoarece, în caz contrar, plafoanele nu ar fi suficiente pentru a asigura disponibilitatea resurselor adecvate de care are nevoie Uniunea pentru a-şi îndeplini obligaţiile care decurg din împuternicirea excepţională şi temporară de a împrumuta fonduri. Necesitatea recurgerii la această alocare suplimentară va fi, de asemenea, numai temporară, întrucât obligaţiile financiare şi datoriile contingente relevante vor scădea pe măsură ce fondurile împrumutate vor fi rambursate şi împrumuturile vor ajunge la scadenţă. Prin urmare, majorarea ar trebui să expire atunci când vor fi rambursate toate fondurile împrumutate şi când se vor stinge toate datoriile contingente aferente împrumuturilor acordate pe baza acestor fonduri, ceea ce ar trebui să aibă loc cel târziu la 31 decembrie 2058.

    (18) Este necesar ca activităţile Uniunii pentru abordarea consecinţelor crizei provocate de COVID-19 să fie semnificative şi să se realizeze pe o perioadă relativ scurtă. Împrumutarea de fonduri trebuie să urmeze acest calendar. Prin urmare, noua activitate de împrumutare netă ar trebui să înceteze cel târziu la sfârşitul anului 2026. După 2026, operaţiunile de împrumut ar trebui să se limiteze strict la operaţiuni de refinanţare, pentru a asigura o administrare eficientă a datoriei. La realizarea operaţiunilor printro strategie de finanţare diversificată, Comisia ar trebui să utilizeze în mod optim capacitatea pieţelor de a absorbi împrumutul acestor fonduri semnificative cu scadenţe diferite, inclusiv finanţare pe termen scurt în scopul gestionării numerarului, şi să asigure condiţiile cele mai avantajoase de rambursare. În plus, Comisia ar trebui să informeze în mod regulat şi cuprinzător Parlamentul European şi Consiliul cu privire la toate aspectele administrării datoriei sale. După ce sunt cunoscute graficele de plată pentru politicile care urmează să fie finanţate prin împrumut, Comisia va comunica Parlamentului European şi Consiliului un calendar de emisiune care conţine datele preconizate ale emisiunii şi volumele preconizate pentru anul următor, precum şi un plan de stabilire a plăţilor preconizate ale principalului şi ale dobânzilor. Comisia ar trebui să actualizeze periodic acest calendar.

    (19) Rambursarea fondurilor împrumutate pentru a oferi sprijin nerambursabil, pentru a oferi sprijin rambursabil prin instrumente financiare sau provizioane pentru garanţii bugetare, precum şi plata dobânzii aferente datorate ar trebui finanţate din bugetul Uniunii. Fondurile împrumutate care sunt utilizate pentru acordarea de împrumuturi statelor membre ar trebui să fie rambursate utilizând sumele primite de la statele membre beneficiare. Este necesar să se aloce şi să se pună la dispoziţia Uniunii resursele necesare pentru ca aceasta să fie în măsură să îşi acopere, în orice an dat şi în orice circumstanţe, toate obligaţiile financiare şi datoriile contingente care decurg din împuternicirea excepţională şi temporară de a împrumuta fonduri, în conformitate cu articolul 310 alineatul (4) şi cu articolul 323 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

    (20) Cuantumurile care nu sunt utilizate pentru plata dobânzilor, astfel cum fuseseră prevăzute, vor fi utilizate pentru rambursări anticipate înainte de sfârşitul CFM 2021-2027, cu un cuantum minim, şi pot fi majorate peste acest nivel, cu condiţia să fi fost introduse noi resurse proprii după 2021, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 311 al treilea paragraf din TFUE. Toate datoriile care decurg din împuternicirea excepţională şi temporară de a împrumuta fonduri ar trebui rambursate integral până la 31 decembrie 2058. Pentru a se asigura gestionarea bugetară eficientă a creditelor necesare pentru acoperirea rambursării fondurilor împrumutate, este oportun să se prevadă posibilitatea ca angajamentele bugetare subiacente să fie defalcate în tranşe anuale.

    (21) Graficul rambursărilor ar trebui să respecte principiul bunei gestiuni financiare şi să acopere volumul integral al fondurilor împrumutate prin împuternicirea Comisiei, în vederea obţinerii unei reduceri constante şi previzibile a datoriilor în cursul întregii perioade. În acest scop, sumele datorate de Uniune într-un an dat pentru rambursarea principalului ar trebui să nu depăşească 7,5% din cuantumul maxim de 390.000 de milioane EUR pentru cheltuieli.

    (22) Având în vedere caracterul excepţional, temporar şi limitat al împuternicirii Comisiei pentru a împrumuta fonduri pentru abordarea consecinţelor crizei provocate de COVID-19, ar trebui să se clarifice faptul că Uniunea nu ar trebui să utilizeze, ca regulă generală, fondurile împrumutate de pe pieţele de capital pentru finanţarea cheltuielilor operaţionale.

    (23) Pentru a se asigura că Uniunea este întotdeauna în măsură să îşi îndeplinească în timp util obligaţiile juridice faţă de terţi, prezenta decizie ar trebui să prevadă norme specifice de autorizare a Comisiei, în perioada majorării temporare a plafonului resurselor proprii, să solicite statelor membre să pună la dispoziţie în mod provizoriu lichidităţile relevante, dacă creditele autorizate înregistrate în bugetul Uniunii nu sunt suficiente pentru a acoperi obligaţiile care decurg din împrumut, legate de respectiva majorare temporară. Comisia ar trebui, ca ultimă soluţie, să poată solicita lichidităţi numai în cazul în care nu poate genera lichidităţile necesare prin activarea altor măsuri de gestionare activă a numerarului, inclusiv, dacă este necesar, prin recurgerea la o finanţare pe termen scurt pe pieţele de capital, pentru a asigura respectarea la timp a obligaţiilor Uniunii faţă de creditori. Este necesar să se prevadă că aceste solicitări ar trebui anunţate de Comisie statelor membre cu suficient timp înainte şi ar trebui să fie strict proporţionale cu veniturile bugetare estimate ale fiecărui stat membru şi, în orice caz, ar trebui să fie limitate la cota acestora din plafonul majorat temporar al resurselor proprii, şi anume 0,6% din VNB-ul statelor membre. Cu toate acestea, dacă un stat membru nu onorează, integral sau parţial, o solicitare în timp util sau dacă acesta notifică Comisiei că nu va putea onora solicitarea, Comisia ar trebui totuşi să fie autorizată, cu titlu provizoriu, să facă solicitări suplimentare către alte state membre, pe o bază proporţională. Este oportun să se prevadă o sumă maximă pe care Comisia o poate solicita anual unui stat membru. Se aşteaptă din partea Comisiei prezentarea propunerilor necesare în scopul înregistrării cheltuielilor acoperite de valoarea lichidităţilor puse la dispoziţie provizoriu de statele membre în bugetul Uniunii pentru a se asigura că respectivele resurse sunt luate în considerare cât mai devreme posibil în scopul creditării de resurse proprii în conturi de către statele membre, şi anume în conformitate cu cadrul juridic aplicabil şi astfel pe baza cheilor VNB respective şi fără a se aduce atingere altor resurse proprii şi altor venituri.

    (24) În temeiul articolului 311 al patrulea paragraf din TFEU, se va adopta un regulament al Consiliului de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a sistemului de resurse proprii ale Uniunii. Respectivele măsuri ar trebui să includă dispoziţii de natură generală şi tehnică, care sunt aplicabile tuturor categoriilor de resurse proprii. Măsurile respective ar trebui să includă norme detaliate pentru calcularea şi includerea în buget a soldului, precum şi dispoziţii şi măsuri necesare pentru controlul şi supravegherea colectării resurselor proprii.

    (25) Prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare numai după ce a fost aprobată de toate statele membre, în conformitate cu normele constituţionale ale acestora, respectându-se astfel pe deplin suveranitatea naţională. Consiliul European din 17-21 iulie 2020 a luat act de intenţia statelor membre de a proceda la aprobarea prezentei decizii cât mai curând posibil.

    (26) Din motive de coerenţă, de continuitate şi de securitate juridică, este necesar să se prevadă dispoziţii care să permită o tranziţie armonioasă de la sistemul introdus prin Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului^(3) la sistemul prevăzut în prezenta decizie.
        ^(3) Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (JO L 168, 7.6.2014, p. 105).


    (27) Decizia 2014/335/UE, Euratom ar trebui abrogată.

    (28) În sensul prezentei decizii, toate sumele monetare ar trebui să fie exprimate în euro.

    (29) Având în vedere necesitatea de a permite de urgenţă împrumuturi în vederea finanţării măsurilor care abordează consecinţele crizei provocate de COVID-19, prezenta decizie ar trebui să intre în vigoare în prima zi a primei luni care urmează primirii ultimei notificări privind finalizarea procedurilor de adoptare a prezentei decizii.

    (30) Pentru a asigura tranziţia la sistemul revizuit de resurse proprii şi pentru ca prezenta decizie să coincidă cu exerciţiul financiar, prezenta decizie ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2021,

        adoptă prezenta decizie.
    ART. 1
    Obiect
        Prezenta decizie stabileşte normele privind alocarea resurselor proprii ale Uniunii pentru a asigura finanţarea bugetului anual al Uniunii.

    ART. 2
    Categorii de resurse proprii şi metode specifice pentru calcularea acestora
    (1) Constituie resurse proprii înregistrate în bugetul Uniunii veniturile provenite din:
    (a) resursele proprii tradiţionale care constau din taxe, prime, sume adiţionale sau compensatorii, sume sau factori adiţionali, taxe din Tariful vamal comun şi alte taxe stabilite sau care urmează să fie stabilite de către instituţiile Uniunii în legătură cu comerţul cu ţările terţe, taxe vamale pentru produsele care intră sub incidenţa Tratatului de instituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, expirat între timp, precum şi contribuţii şi alte taxe prevăzute în cadrul organizării comune a pieţelor în sectorul zahărului;
    (b) aplicarea unei cote de apel uniforme de 0,30%, pentru toate statele membre, la valoarea totală a încasărilor din TVA colectate pentru toate produsele sau serviciile impozabile, împărţită la cota medie ponderată de TVA, calculată pentru anul calendaristic relevant, astfel cum se prevede în Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1.553/89 al Consiliului^(4). Pentru fiecare stat membru, baza de impozitare a TVA care urmează să fie luată în considerare în acest scop nu depăşeşte 50% din VNB;
        ^(4) Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1.553/89 al Consiliului din 29 mai 1989 privind regimul unitar definitiv de colectare a resurselor proprii provenite din taxa pe valoarea adăugată (JO L 155, 7.6.1989, p. 9).

    (c) aplicarea unei cote de apel uniforme greutăţii deşeurilor de ambalaje din plastic generate în fiecare stat membru şi care nu sunt reciclate. Cota de apel uniformă este de 0,80 EUR pe kilogram. Se aplică o reducere anuală forfetară pentru anumite state membre, astfel cum se menţionează la alineatul (2) al treilea paragraf;
    (d) aplicarea unei cote de apel uniforme, care urmează să fie stabilită în cadrul procedurii bugetare ţinând seama de totalul tuturor celorlalte venituri, la suma VNB-ului din toate statele membre.

    (2) În sensul alineatului (1) litera (c) din prezentul articol, "plastic" înseamnă un polimer, în înţelesul articolului 3 punctul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului^(5), la care este posibil să fi fost adăugaţi aditivi sau alte substanţe; "deşeuri de ambalaj" şi "reciclare" au înţelesul atribuit respectivilor termeni la articolul 3 punctele 2 şi 2c din Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului^(6) şi astfel cum sunt utilizaţi în Decizia 2005/270/CE a Comisiei^(7).
        ^(5) Regulamentul (CE) nr. 1.907/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului şi a Regulamentului (CE) nr. 1.488/94 al Comisiei, precum şi a Directivei 76/769/CEE a Consiliului şi a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE şi 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).
        ^(6) Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p. 10).
        ^(7) Decizia 2005/270/CE a Comisiei din 22 martie 2005 de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva 94/62/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje (JO L 86, 5.4.2005, p. 6).
        Greutatea deşeurilor de ambalaje din plastic care nu sunt reciclate se calculează ca fiind diferenţa dintre greutatea deşeurilor de ambalaje din plastic generate într-un stat membru într-un anumit an şi greutatea deşeurilor de ambalaje din plastic care sunt reciclate în anul respectiv, stabilită în temeiul Directivei 94/62/CE.
        Următoarele state membre au dreptul la o reducere anuală forfetară, exprimată în preţuri curente, care urmează să fie aplicată contribuţiilor lor respective în temeiul alineatului (1) litera (c), în valoare de 22 de milioane EUR pentru Bulgaria, 32,1876 de milioane EUR pentru Cehia, 4 milioane EUR pentru Estonia, 33 de milioane EUR pentru Grecia, 142 de milioane EUR pentru Spania, 13 milioane EUR pentru Croaţia, 184,0480 de milioane EUR pentru Italia, 3 milioane EUR pentru Cipru, 6 milioane EUR pentru Letonia, 9 milioane EUR pentru Lituania, 30 de milioane EUR pentru Ungaria, 1,4159 de milioane EUR pentru Malta, 117 milioane EUR pentru Polonia, 31,3220 de milioane EUR pentru Portugalia, 60 de milioane EUR pentru România, 6,2797 de milioane EUR pentru Slovenia şi 17 milioane EUR pentru Slovacia.

    (3) În sensul alineatului (1) litera (d), cota de apel uniformă se aplică VNB-ului fiecărui stat membru.
        VNB-ul menţionat la alineatul (1) litera (d) înseamnă un VNB anual la preţurile pieţei, astfel cum prevede Comisia în aplicarea Regulamentului (UE) nr. 549/2013.

    (4) Pentru perioada 2021-2027, următoarele state membre beneficiază de o reducere brută a contribuţiilor lor anuale bazate pe VNB în temeiul alineatului (1) litera (d) în valoare de 565 de milioane EUR pentru Austria, 377 de milioane EUR pentru Danemarca, 3.671 de milioane EUR pentru Germania, 1.921 de milioane EUR pentru Ţările de Jos şi 1.069 de milioane EUR pentru Suedia. Sumele menţionate se calculează în funcţie de preţurile anului 2020 şi se ajustează la preţuri curente prin aplicarea celui mai recent deflator al produsului intern brut pentru Uniune, exprimat în euro, astfel cum este furnizat de Comisie, care este disponibil la întocmirea proiectului de buget. Reducerile brute menţionate sunt finanţate de toate statele membre.
    (5) Dacă bugetul nu este încă adoptat la începutul exerciţiului financiar, cotele de apel uniforme anterioare care se bazează pe VNB continuă să se aplice până la intrarea în vigoare a noilor cote.

    ART. 3
    Plafoanele resurselor proprii
    (1) Cuantumul total al resurselor proprii alocate Uniunii pentru a acoperi creditele anuale de plată nu depăşeşte 1,40% din suma VNB-urilor tuturor statelor membre.
    (2) Valoarea anuală totală a creditelor de angajament înregistrată în bugetul Uniunii nu depăşeşte 1,46% din totalul VNB-urilor tuturor statelor membre.
    (3) Se menţine un raport sistematic între creditele de angajament şi creditele pentru plăţi, pentru a garanta compatibilitatea dintre acestea şi pentru a permite respectarea în anii următori a plafonului prevăzut la alineatul (1).
    (4) În cazul în care modificările la Regulamentul (UE) nr. 549/2013 determină modificări semnificative ale nivelului VNB, Comisia recalculează plafoanele stabilite la alineatele (1) şi (2), astfel cum sunt majorate temporar în conformitate cu articolul 6, pe baza următoarei formule: (a se vedea imaginea asociată)
        unde:
    - "x%" reprezintă plafonul resurselor proprii pentru creditele de plată;
    – "y%" reprezintă plafonul resurselor proprii pentru creditele de angajament;
    – "t" reprezintă ultimul an complet pentru care sunt disponibile datele definite în Regulamentul (UE) 2019/516 al Parlamentului European şi al Consiliului^(8);
        ^(8) Regulamentul (UE) 2019/516 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019 privind armonizarea venitului naţional brut la preţurile pieţei şi de abrogare a Directivei 89/130/CEE, Euratom a Consiliului şi a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1.287/2003 al Consiliului (Regulamentul VNB) (JO L 91, 29.3.2019, p. 19).

    – "SEC" reprezintă Sistemul european de conturi naţionale şi regionale din Uniune.



    ART. 4
    Utilizarea fondurilor împrumutate de pe pieţele de capital
        Uniunea nu utilizează fondurile împrumutate de pe pieţele de capital pentru finanţarea cheltuielilor operaţionale.

    ART. 5
    Mijloace suplimentare excepţionale şi temporare pentru abordarea crizei provocate de COVID-19
    (1) Cu scopul unic de a aborda consecinţele crizei provocate de COVID-19, prin Regulamentul Consiliului de instituire a unui instrument de redresare al Uniunii Europene şi prin legislaţia sectorială menţionată în respectivul regulament:
    (a) Comisia este autorizată să împrumute fonduri de pe pieţele de capital în numele Uniunii până la valoarea de 750.000 de milioane EUR, în preţuri 2018. Operaţiunile de împrumut se efectuează în euro;
    (b) până la valoarea de 360.000 de milioane EUR, în preţuri 2018, din fondurile împrumutate pot fi utilizate pentru oferirea de împrumuturi şi, prin derogare de la articolul 4, până la valoarea de 390.000 de milioane EUR, în preţuri 2018, din fondurile împrumutate pot fi utilizate pentru cheltuieli.
         Cuantumul menţionat la primul paragraf litera (a) se ajustează pe baza unui deflator fix de 2% pe an. În fiecare an, Comisia comunică Parlamentului European şi Consiliului cuantumul astfel ajustat.
         Comisia gestionează împrumuturile menţionate la primul paragraf litera (a), astfel încât să nu aibă loc împrumuturi nete noi după 2026.

    (2) Rambursarea principalului fondurilor împrumutate utilizate pentru cheltuieli, astfel cum sunt menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (b) din prezentul articol, şi a dobânzii aferente datorate este suportată de la bugetul Uniunii. Angajamentele bugetare pot fi repartizate de-a lungul unei perioade de mai mulţi ani în tranşe anuale, în conformitate cu articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1.046 al Parlamentului European şi al Consiliului^(9).
        ^(9) Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1.046 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1.296/2013, (UE) nr. 1.301/2013, (UE) nr. 1.303/2013, (UE) nr. 1.304/2013, (UE) nr. 1.309/2013, (UE) nr. 1.316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 şi a Deciziei nr. 541/2014/UE şi de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 (JO L 193, 30.7.2018, p. 1).
        Graficul de rambursare a fondurilor menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (a) din prezentul articol se stabileşte, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, astfel încât să se asigure reducerea constantă şi previzibilă a datoriilor. Rambursările principalului fondurilor încep înainte de sfârşitul CFM pentru perioada 2021-2027, cu un cuantum minim, în măsura în care o permit cuantumurile neutilizate pentru plata dobânzilor datorate în cadrul împrumutului menţionat la alineatul (1) din prezentul articol, ţinându-se seama în mod corespunzător de procedura prevăzută la articolul 314 din TFUE. Toate datoriile care decurg din împuternicirea excepţională şi temporară a Comisiei de a împrumuta fonduri menţionată la alineatul (1) din prezentul articol sunt rambursate integral cel târziu până la 31 decembrie 2058.
        Sumele datorate de Uniune într-un an dat pentru rambursarea principalului fondurilor menţionate la primul paragraf din prezentul alineat nu depăşesc 7,5% din cuantumul maxim care urmează să fie utilizat pentru cheltuielile menţionate la alineatul (1) primul paragraf litera (b).

    (3) Comisia ia măsurile necesare pentru administrarea operaţiunilor de împrumut. Comisia informează periodic şi în mod cuprinzător Parlamentul European şi Consiliul cu privire la toate aspectele strategiei sale de administrare a datoriei.
        Comisia întocmeşte un calendar de emisiune care conţine datele şi volumele preconizate ale emisiunii pentru anul următor, precum şi un plan de stabilire a plăţilor preconizate ale principalului şi ale dobânzilor şi comunică acest calendar Parlamentului European şi Consiliului. Comisia actualizează periodic acest calendar.


    ART. 6
    Majorarea extraordinară şi temporară a plafoanelor resurselor proprii pentru alocarea resurselor necesare pentru abordarea consecinţelor crizei provocate de COVID-19
        Plafoanele prevăzute la articolul 3 alineatele (1) şi (2) se majorează fiecare temporar cu câte 0,6 puncte procentuale, cu scopul unic de a acoperi toate datoriile Uniunii care rezultă din împrumuturile menţionate la articolul 5 până când toate aceste datorii vor fi stinse şi cel târziu până la 31 decembrie 2058.
        Majorarea plafoanelor resurselor proprii nu se utilizează pentru a acoperi alte datorii ale Uniunii.

    ART. 7
    Principiul universalităţii
        Veniturile menţionate la articolul 2 se folosesc fără distincţie pentru a finanţa toate cheltuielile înregistrate în bugetul anual al Uniunii.

    ART. 8
    Reportarea excedentului
        Orice excedent de venit al Uniunii faţă de totalul cheltuielilor efective de pe parcursul unui exerciţiu financiar se reportează în exerciţiul financiar următor.

    ART. 9
    Colectarea resurselor proprii şi punerea acestora la dispoziţia Comisiei
    (1) Resursele proprii menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a) sunt colectate de statele membre în conformitate cu dispoziţiile de drept intern prevăzute în acte cu putere de lege sau acte administrative. Dacă este cazul, statele membre adaptează aceste dispoziţii pentru a respecta cerinţele impuse de normele Uniunii.
        Comisia examinează dispoziţiile relevante de drept intern pe care i le comunică statele membre, notifică tuturor statelor membre ajustările pe care le consideră necesare pentru a asigura conformitatea acestora cu normele Uniunii şi raportează, dacă este necesar, Parlamentului European şi Consiliului.

    (2) Statele membre reţin 25% din sumele menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a), sub formă de costuri de colectare.
    (3) Statele membre pun la dispoziţia Comisiei resursele proprii prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din prezenta decizie, în conformitate cu regulamentele adoptate în temeiul articolului 322 alineatul (2) din TFEU.
    (4) Fără a aduce atingere articolului 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului (10), în cazul în care creditele autorizate înregistrate în bugetul Uniunii nu sunt suficiente pentru ca Uniunea să îşi respecte obligaţiile care decurg din împrumuturile menţionate la articolul 5 din prezenta decizie, iar Comisia nu poate genera lichidităţile necesare prin activarea altor măsuri prevăzute de mecanismele financiare care se aplică unor astfel de împrumuturi în timp util pentru a asigura respectarea obligaţiilor Uniunii, inclusiv prin gestionarea activă a fluxurilor de numerar şi, dacă este necesar, prin recurgerea la finanţare pe termen scurt pe pieţele de capital, în conformitate cu condiţiile şi limitele prevăzute la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf litera (a) şi la articolul 5 alineatul (2) din prezenta decizie, statele membre, ca soluţie de ultimă instanţă pentru Comisie, pun la dispoziţia Comisiei resursele necesare în acest scop. În astfel de situaţii, alineatele (5)-(9) de la prezentul articol se aplică prin derogare de la articolul 14 alineatul (3) şi de la articolul 14 alineatul (4) primul paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014. ^(10) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului din 26 mai 2014 privind metodele şi procedura de punere la dispoziţie a resurselor proprii tradiţionale şi a resurselor proprii bazate pe TVA şi pe VNB şi privind măsurile pentru a răspunde necesităţilor trezoreriei (JO L 168, 7.6.2014, p. 39).

    (5) Sub rezerva articolului 14 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014 al Consiliului, Comisia poate solicita statelor membre să acopere, cu titlu provizoriu, diferenţa dintre totalul activelor şi necesarul de lichidităţi în mod proporţional ("pro rata") cu venitul la buget estimat a fi obţinut de la fiecare dintre ele. Comisia anunţă aceste solicitări statelor membre cu suficient timp înainte. Comisia va stabili un dialog structurat cu oficiile naţionale de administrare a datoriei şi cu trezoreriile naţionale în ceea ce priveşte calendarul său de emisiune şi graficul său de rambursare.
    În cazul în care un stat membru nu onorează, integral sau parţial, solicitarea în timp util sau în cazul în care informează Comisia că nu va putea onora solicitarea, Comisia, pentru a acoperi partea care corespunde statului membru în cauză, are provizoriu dreptul de a face solicitări suplimentare adresate celorlalte state membre. Aceste solicitări se efectuează în mod proporţional cu venitul la buget estimat al fiecăruia dintre celelalte state membre. Statul membru care nu a onorat o solicitare are în continuare obligaţia de a o onora.

    (6) Valoarea anuală totală maximă a lichidităţilor care poate fi solicitată de la un stat membru în temeiul alineatului (5) se limitează, în toate circumstanţele, la ponderea relativă bazată pe VNB-ul său în majorarea extraordinară şi temporară a plafonului resurselor proprii, astfel cum se menţionează la articolul 6. În acest scop, ponderea relativă bazată pe VNB se calculează ca ponderea din VNB-ul total al Uniunii, astfel cum rezultă din coloana respectivă din partea de venituri a ultimului buget anual adoptat al Uniunii.
    (7) Orice provizion de lichidităţi în temeiul alineatelor (5) şi (6) se compensează fără întârziere, în conformitate cu cadrul juridic aplicabil pentru bugetul Uniunii.
    (8) Cheltuielile acoperite de valoarea lichidităţilor puse la dispoziţie provizoriu de către statele membre în conformitate cu alineatul (5) se înregistrează în bugetul Uniunii fără întârziere, pentru a se asigura luarea în considerare cât mai curând posibil a veniturilor aferente în scopul creditării de resurse proprii în conturi de către statele membre, în conformitate cu dispoziţiile relevante din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 609/2014.
    (9) Anual, aplicarea alineatului (5) nu conduce la solicitarea de lichidităţi peste plafoanele resurselor proprii menţionate la articolul 3, astfel cum au fost majorate în conformitate cu articolul 6.

    ART. 10
    Măsuri de punere în aplicare
        Consiliul stabileşte măsuri de punere în aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 311 al patrulea paragraf din TFUE privind următoarele elemente ale sistemului de resurse proprii ale Uniunii:
    (a) procedura de calculare şi de includere în buget a soldului bugetar anual, astfel cum se prevede la articolul 8;
    (b) dispoziţiile şi procedurile necesare pentru controlul şi supravegherea colectării resurselor proprii menţionate la articolul 2 alineatul (1), precum şi orice cerinţe de raportare relevante.


    ART. 11
    Dispoziţii finale şi tranzitorii
    (1) Sub rezerva alineatului (2), Decizia 2014/335/UE, Euratom se abrogă. Orice trimiteri la Decizia 70/243/CECO, CEE, Euratom a Consiliului^(11), la Decizia 85/257/CEE, Euratom a Consiliului^(12), la Decizia 88/376/CEE, Euratom a Consiliului^(13), la Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului^(14), la Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului^(15), la Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului^(16) sau la Decizia 2014/335/UE,, Euratom se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie; trimiterile la decizia abrogată se citesc în conformitate cu tabelul de corespondenţă din anexa la prezenta decizie.
        ^(11) Decizia 70/243/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 21 aprilie 1970 privind înlocuirea contribuţiilor financiare ale statelor membre cu resursele proprii ale Comunităţilor (JO L 94, 28.4.1970, p. 19).
        ^(12) Decizia 85/257/CEE, Euratom a Consiliului din 7 mai 1985 privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor (JO L 128, 14.5.1985, p. 15).
        ^(13) Decizia 88/376/CEE, Euratom a Consiliului din 24 iunie 1988 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor (JO L 185, 15.7.1988, p. 24).
        ^(14) Decizia 94/728/CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor Europene (JO L 293, 12.11.1994, p. 9).
        ^(15) Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii ale Comunităţilor Europene (JO L 253, 7.10.2000, p. 42).
        ^(16) Decizia 2007/436/CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene (JO L 163, 23.6.2007, p. 17).

    (2) Articolele 2, 4 şi 5 din Decizia 94/728/CE, Euratom, articolele 2, 4 şi 5 din Decizia 2000/597/CE, Euratom, articolele 2, 4 şi 5 din Decizia 2007/436/CE, Euratom şi articolele 2, 4 şi 5 din Decizia 2014/335/UE, Euratom continuă să se aplice calculării şi ajustării veniturilor care provin din aplicarea cotei de apel la baza de calcul a TVA-ului stabilită în mod unitar şi limitată la un procent cuprins între 50% şi 55% din PNB-ul sau VNB-ul fiecărui stat membru, în funcţie de anul în cauză, calculării corecţiei dezechilibrelor bugetare acordate Regatului Unit pentru perioada 1995-2020, precum şi calculării finanţării corecţiilor acordate Regatului Unit de celelalte state membre.
    (3) Statele membre reţin în continuare, drept costuri de colectare, 10% din sumele menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a), care ar fi trebuit să fie puse la dispoziţie de către statele membre înainte de 28 februarie 2001, în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii.
    (4) Statele membre reţin în continuare, drept costuri de colectare, 25% din sumele menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a), care ar fi trebuit să fie puse la dispoziţie de către statele membre între 1 martie 2001 şi 28 februarie 2014, în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii.
    (5) Statele membre reţin în continuare, drept costuri de colectare, 20% din sumele menţionate la articolul 2 alineatul (1) litera (a), care ar fi trebuit să fie puse la dispoziţie de către statele membre între 1 martie 2014 şi 28 februarie 2021, în conformitate cu normele aplicabile ale Uniunii.
    (6) În sensul prezentei decizii, toate sumele monetare sunt exprimate în euro.

    ART. 12
    Intrare în vigoare
        Secretarul general al Consiliului notifică prezenta decizie statelor membre.
        Statele membre notifică fără întârziere secretarului general al Consiliului finalizarea procedurilor de adoptare a prezentei decizii, în conformitate cu normele lor constituţionale.
        Prezenta decizie intră în vigoare în prima zi a primei luni care urmează primirii ultimei notificări menţionate la al doilea paragraf.
        Se aplică de la 1 ianuarie 2021.

    ART. 13
    Destinatari
        Prezenta decizie se adresează statelor membre.

        Adoptată la Bruxelles, 14 decembrie 2020.


                                                    Pentru Consiliu,
                                                      Preşedintele
    M. Roth


    ANEXA 1

                                 Tabel de corespondenţă

┌──────────────┬───────────────────────┐
│Decizia 2014/ │ │
│335/UE, │Prezenta decizie │
│Euratom │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 1 │Articolul 1 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 2 │Articolul 2 alineatul │
│alineatul (1) │(1) litera (a) │
│litera (a) │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 2 │Articolul 2 alineatul │
│alineatul (1) │(1) litera (b) │
│litera (b) │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│- │Articolul 2 alineatul │
│ │(1) litera (c) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 2 │Articolul 2 alineatul │
│alineatul (1) │(1) litera (d) │
│litera (c) │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 2 │- │
│alineatul (2) │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│- │Articolul 2 alineatul │
│ │(2) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 2 │Articolul 9 alineatul │
│alineatul (3) │(2) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 2 │Articolul 2 alineatul │
│alineatul (4) │(1) litera (b) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Articolul 2 alineatul │
│Articolul 2 │(3) primul paragraf şi │
│alineatul (5) │articolul 2 alineatul │
│ │(4) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 2 │Articolul 2 alineatul │
│alineatul (6) │(5) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│ │Articolul 2 alineatul │
│Articolul 2 │(3) primul paragraf şi │
│alineatul (7) │articolul 3 alineatul │
│ │(4) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 3 │Articolul 3 alineatul │
│alineatul (1) │(1) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 3 │Articolul 3 alineatele │
│alineatul (2) │(2) şi (3) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 3 │- │
│alineatul (3) │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 3 │Articolul 3 alineatul │
│alineatul (4) │(4) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 4 │- │
├──────────────┼───────────────────────┤
│- │Articolul 4 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 5 │- │
├──────────────┼───────────────────────┤
│- │Articolul 5 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│- │Articolul 6 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 6 │Articolul 7 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 7 │Articolul 8 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 8 │Articolul 9 alineatul │
│alineatul (1) │(1) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 8 │Articolul 9 alineatul │
│alineatul (2) │(3) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│- │Articolul 9 alineatele │
│ │(4)-(9) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 9 │Articolul 10 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 10 │Articolul 11 alineatul │
│alineatul (1) │(1) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 10 │Articolul 11 alineatul │
│alineatul (2) │(2) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 10 │Articolul 11 alineatul │
│alineatul (3) │(3) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 10 │ │
│alineatul (3) │Articolul 11 alineatul │
│al doilea │(4) │
│paragraf │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│- │Articolul 11 alineatul │
│ │(5) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 10 │Articolul 11 alineatul │
│alineatul (4) │(6) │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 11 │Articolul 12 │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Articolul 12 │- │
├──────────────┼───────────────────────┤
│- │Articolul 13 │
└──────────────┴───────────────────────┘


    -----

Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016