Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum şi ale art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă în Dosarul nr. 1.784/270/2015 al acestei instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.192D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocând, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 874 din 18 decembrie 2018. De asemenea, pune concluzii de respingere a excepţiei în privinţa celorlalte dispoziţii legale criticate, având în vedere jurisprudenţa Curţii în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 19 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.784/270/2015, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum şi ale art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva deciziei Tribunalului Bacău prin care, ca urmare a admiterii apelului, a fost admisă în parte acţiunea de obligare la plata de daune morale în cuantum de 50.000 lei pentru atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputaţie, imagine şi viaţă privată. Cererea de recurs a fost înaintată instanţei supreme, care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bacău, întrucât instanţa de apel este cea competentă să soluţioneze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel, în litigii vizând cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv [litigii soluţionate în primă instanţă de către judecătorii, în aplicarea art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă], competenţa instanţei supreme în soluţionarea recursului fiind atrasă doar în situaţia în care calea de atac este formulată împotriva unei hotărâri a curţii de apel sau există o prevedere expresă a legii în privinţa altor hotărâri. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 rezultă că instanţa constituţională a apreciat că, în materie de competenţă, regula este că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă recursul, iar, în mod excepţional, în cazuri anume prevăzute de lege, recursul se judecă de instanţa ierarhic superioară. 6. Astfel, dispoziţiile art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a acestor dispoziţii, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, revine curţilor de apel, sunt neconstituţionale, contravenind deciziei instanţei constituţionale. 7. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin hotărârea prealabilă a instanţei supreme, se susţine că acestea sunt neconstituţionale, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, a dat o interpretare contrară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, restrângând sfera cauzelor supuse triplului grad de jurisdicţie. 8. Referitor la dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă, se arată că acestea sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa inferioară, chiar şi în cazul în care această hotărâre este contrară unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională. În acest sens se arată că, chiar dacă instanţa constituţională ar admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cauza ar rămâne să fie soluţionată de Curtea de Apel Bacău (contrar Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017), întrucât, pe de o parte, art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă interzice declinarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi crearea conflictului de competenţă, iar, pe de altă parte, în cauză, curtea de apel a fost învestită printr-o decizie a instanţei supreme de declinare a competenţei. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu recunosc forţa obligatorie a deciziilor Curţii Constituţionale. 11. Astfel, dispoziţiile art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, sunt neconstituţionale, contravenind celor statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017. 12. De asemenea, apreciază că dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa inferioară, chiar şi în cazul în care această hotărâre este contrară unei decizii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. 13. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, apreciază că acestea sunt neconstituţionale, deoarece soluţia pronunţată de instanţa supremă, în sensul că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017). 14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ale art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, precum şi ale art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins: - Art. 27: „Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul.“; – Art. 96 pct. 3: „Curţile de apel judecă: [...] 3. ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;“; – Art. 97 pct. 1: „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;“; – Art. 135 alin. (2): „(2) Nu se poate crea conflict de competenţă cu Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Hotărârea de declinare a competenţei sau de stabilire a competenţei pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligatorie pentru instanţa de trimitere.“; – Art. 483: "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.(3) Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.(4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." 17. Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituţia României, efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătoreşti pronunţate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017)“. 18. Prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 şi art. 483 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curţii Constituţionale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curţilor de apel“. 19. Curtea reţine că în prezenta cauză litigiul a fost pornit în anul 2015, iar art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019, aşa cum expres dispune art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum şi pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziţii din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. Însă având în vedere că interpretarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a raportat la art. 483 din Codul de procedură civilă, Curtea se va pronunţa asupra acestora din urmă astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018. 20. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile art. 96 pct. 3 şi ale art. 483 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă au fost modificate prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale în redactarea criticată. 21. Se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, şi ale art. 1 alin. (5), referitor la principiul legalităţii, ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora „Nimeni nu e mai presus de lege“, ale art. 21 alin. (1) şi (2), privind accesul liber la justiţie şi exercitarea acestui drept, ale art. 124 alin. (1) şi (3), privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1)-(4), privind instanţele judecătoreşti, ale art. 142 alin. (1), privind rolul Curţii Constituţionale, şi ale art. 147 alin. (1) şi (4), privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Curtea observă că acestea sunt criticate sub aspectul competenţei instanţelor judecătoreşti în materia recursului privind cererile evaluabile în bani în contextul pronunţării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017. 23. Critica de neconstituţionalitate analizată de Curte prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a constat în inexistenţa accesului la recurs în litigiile vizând cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv, altele decât litigiile după materie, indicate în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013. Ca urmare a acestei decizii, a fost recunoscută calea de atac a recursului şi pentru hotărârile pronunţate în apel de tribunale în cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv. La paragraful 29 al deciziei menţionate, Curtea a statuat că prin impunerea unui prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în accesul la această cale extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, sintagma „precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 contravine, pe lângă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, şi celor ale art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. 24. În Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituţională nu a făcut nicio distincţie, în privinţa efectelor deciziei sale de admitere, între procesele în curs sau procesele începute după publicarea deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi nici nu a reţinut că soluţionarea recursului este în competenţa exclusivă a instanţei supreme, ci a stabilit accesul nediscriminatoriu la calea de atac a recursului pentru toate hotărârile pronunţate după publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul materiei, potrivit legii. 25. În scopul punerii în acord a prevederilor Codului de procedură civilă cu Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a fost adoptat un proiect de lege care a fost supus controlului de constituţionalitate a priori. Prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative (devenită Legea nr. 310/2018), publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68, Curtea a reţinut că, „având în vedere faptul că cvasimajoritatea cererilor evaluabile în bani vizează pretenţii sub 1.000.000 lei, pentru a nu afecta caracterul echitabil al procedurilor judiciare prin supraaglomerarea şi îngreunarea activităţii instanţei supreme cu judecarea unor astfel de cereri şi în lipsa altor mecanisme de surmontare a acestor dificultăţi, legiuitorul a optat pentru o partajare de competenţă între curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“ O asemenea soluţie legislativă privind partajarea de competenţă între curţile de apel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia recursului privind cererile evaluabile în bani, aplicabilă inclusiv recursurilor formulate în privinţa hotărârilor susceptibile a face obiectul acestora în urma Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017, nu încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie, reconfigurarea normelor de competenţă fiind o expresie a dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. 26. Anterior publicării Deciziei nr. 454 din 4 iulie 2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a unificat practica divergentă a instanţelor judecătoreşti cu privire la stabilirea competenţei materiale de soluţionare a recursului în favoarea curţilor de apel, respectiv a instanţei supreme şi a stabilit, prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, competenţa de soluţionare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, revine curţilor de apel. 27. Având în vedere cele de mai sus, Curtea observă că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a fost deja confirmată constituţional, în mod incidental, prin paragraful 68 al Deciziei nr. 454 din 4 iulie 2018, precitată. Totodată, Curtea observă că prin Decizia nr. 727 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 4 februarie 2021, şi prin Decizia nr. 226 din 6 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 1 iulie 2021, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 97 pct. 1 teza întâi şi ale art. 483 alin. (4) teza întâi din Codul de procedură civilă, respingând critica potrivit căreia aceste prevederi legale sunt neconstituţionale întrucât elimină accesul la controlul de legalitate efectuat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul recursurilor împotriva hotărârilor pronunţate în apel de tribunale. În considerentele deciziilor menţionate, Curtea Constituţională a făcut referire la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii. 28. În fine, Curtea reţine şi faptul că în prezent, prin Legea nr. 310/2018, dispoziţiile art. 483 alin. (3) din Codul de procedură civilă referitoare la scopul recursului au fost modificate în sensul că „Recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile“, iar alin. (4) teza întâi prevede că „Recursul se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată. (...)“. De asemenea, art. IV din Legea nr. 310/2018 prevede că „Recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de tribunale în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de curţile de apel, iar recursurile declarate, potrivit legii, împotriva hotărârilor pronunţate în apel, începând cu data de 20 iulie 2017, de curţile de apel în cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.“ 29. Pentru toate acestea, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. 30. În continuare, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, având în vedere faptul că autoarea excepţiei pleacă de la o situaţie ipotetică, cea a unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii prevederilor legale referitoare la competenţa de soluţionare a recursurilor privind cererile evaluabile în bani, situaţie în care hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de declinare a competenţei ar contraveni acelei decizii de admitere a Curţii Constituţionale. Or, o asemenea critică vizează în realitate efectele procedurale pe care le-ar produce o eventuală decizie de admitere referitoare la competenţa de soluţionare a recursurilor, în raport cu instanţele judecătoreşti care, în temeiul deciziei de admitere şi al autorizării exprese date prin aceasta, ar urma să aplice direct Constituţia (a se vedea mutatis mutandis, cu privire la aplicarea directă a Constituţiei, Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016, paragraful 28, sau Decizia nr. 774 din 10 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 6 ianuarie 2016, paragraful 32). Prin urmare, critica de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată se circumscrie competenţei de interpretare şi aplicare a legii ce revine instanţelor judecătoreşti, în temeiul art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 31. În continuare, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea reţine că prin Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019, a constatat că aceste prevederi legale, în interpretarea dată de instanţa supremă, sunt neconstituţionale. 32. Prin această decizie, paragrafele 66-78, Curtea a reţinut că, potrivit interpretării date de instanţa supremă prin intermediul hotărârii prealabile, deşi dispoziţia legală care suprima în mod expres calea de atac a recursului, în privinţa hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cererile evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei inclusiv, a fost constatată neconstituţională prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, aceasta continuă să fie aplicabilă tuturor litigiilor în curs, înregistrate pe rolul instanţelor anterior datei publicării deciziei de constatare a neconstituţionalităţii. Curtea a observat că o asemenea soluţie interpretativă are semnificaţia prelungirii, în timp, a efectelor unei norme constatate neconstituţionale, cu consecinţa aplicării acesteia în cadrul proceselor în curs, ceea ce conduce la încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră efectul imediat şi general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale. Prin aceeaşi decizie, paragrafele 80-87, Curtea a reţinut şi încălcarea art. 147 alin. (4) raportat la art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, referitoare la principiile egalităţii în drepturi şi accesului liber la justiţie. 33. În prezenta cauză, faţă de data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, care este anterioară pronunţării Deciziei nr. 874 din 18 decembrie 2018, şi având în vedere soluţia de admitere pronunţată de Curtea Constituţională prin această decizie, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă în Dosarul acesteia nr. 1.784/270/2015 şi constată că dispoziţiile art. 96 pct. 3, ale art. 97 pct. 1 şi ale art. 483 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. 3. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
