Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu│- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────────┼────────────────────┤
│Andreea Costin │- magistrat-asistent│
└─────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai Marchidann în Dosarul nr. 6.801/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 156D/2016. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de citare fiind legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că dosarul se află la al doilea termen de judecată, întrucât la termenul din 31 ianuarie 2017 cauza a fost amânată în vederea refacerii procedurii de citare. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Sentinţa civilă nr. 139 din 4 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 6.801/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihai Marchidann într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare formulate împotriva unei decizii definitive a Curţii de Apel Bucureşti prin care a fost respinsă cererea de strămutare a unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Bucureşti. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 21 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate arată că este prejudiciat de prevederile art. 144 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) din Codul de procedură civilă potrivit cărora „Hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată“, întrucât se încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie. 7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece nemotivarea hotărârii pronunţate asupra cererii de strămutare nu încalcă accesul liber la justiţie, de vreme ce persoana interesată s-a adresat unei instanţe de judecată, care s-a pronunţat asupra cererii sale, şi nici dreptul la un proces echitabil, păstrându-se egalitatea procesuală a părţilor. De asemenea, se mai arată că nemotivarea şi caracterul definitiv al hotărârii pronunţate asupra cererii de strămutare nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (6), întrucât nu împiedică controlul judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate nu afectează normele constituţionale privind accesul liber la justiţie şi nici pe cele vizând controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Mai invocă deciziile prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii soluţiei legislative cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865 referitoare la hotărârea pronunţată asupra strămutării (spre exemplu, Decizia nr. 79 din 8 februarie 2007, Decizia nr. 624 din 26 iunie 2007, Decizia nr. 468 din 22 aprilie 2008 sau Decizia nr. 65 din 11 februarie 2014) şi apreciază că soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Totodată, menţionează că împotriva hotărârii asupra strămutării poate fi exercitată contestaţia în anulare, pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) din Codul de procedură civilă sau, după caz, revizuirea, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă. 10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât prin conţinutul reglementării lor nu aduc atingere sub niciun aspect dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se mai arată că hotărârea pronunţată asupra strămutării este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar nu de soluţionare în fond a unei cauze civile. De asemenea, se mai precizează că hotărârea asupra strămutării este definitivă, ceea ce înseamnă că este susceptibilă de a fi atacată prin căile extraordinare de retractare. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, text de lege care are următorul cuprins: „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi este definitivă.“ 14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative pe calea contenciosului administrativ. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică caracterul definitiv al hotărârii pronunţate asupra strămutării prin prisma faptului că nu are deschisă o cale de atac împotriva hotărârii date în contestaţie în anulare, apreciind că prevederile art. 144 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) din Codul de procedură civilă încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie. 16. Prin Decizia nr. 46 din 31 ianuarie 2017, nepublicată*) până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi a reţinut că strămutarea este un incident procedural cu privire la instanţa sesizată, care urmăreşte asigurarea unor condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii de judecată, înlăturând orice suspiciune legată de nepărtinire şi obiectivitate în soluţionarea cauzelor deduse judecăţii. Ca atare, pronunţarea asupra cererii de strămutare nu implică judecarea aspectelor ce privesc fondul cauzei, astfel încât, în vederea împiedicării tergiversării soluţionării aspectelor ce privesc drepturile şi obligaţiile ce rezultă din raporturile juridice deduse judecăţii, legiuitorul a instituit o procedură simplificată de judecată, ce implică judecarea cererii de strămutare în camera de consiliu, cu citarea părţilor, dând expresie în acest fel principiului contradictorialităţii şi al respectării dreptului la apărare [a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 617 din 11 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 12 ianuarie 2017, paragraful 14, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 40 alin. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă din 1865 potrivit cărora „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare (...)“].────────── *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 46/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 din 30 mai 2017.────────── 17. Curtea reţine că, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili mijloacele prin care se asigură o bună administrare a justiţiei, prin instituirea unor reglementări care să prevină abuzurile în exercitarea drepturilor procesuale, în vederea asigurării judecării procesului în mod echitabil şi într-un termen rezonabil. De asemenea, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, dar aceasta nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor (a se vedea, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că prin lege pot fi instituite reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite. 18. Astfel, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit căreia hotărârea de strămutare a pricinii este definitivă, în considerarea faptului că este un act de bună administrare a justiţiei şi nu priveşte fondul cauzei. 19. De altfel, Curtea observă că hotărârea pronunţată asupra strămutării este susceptibilă de a fi atacată prin căile extraordinare de retractare, respectiv poate fi formulată contestaţia în anulare, pentru motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) ori, după caz, revizuirea, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 9 din Codul de procedură civilă, fiind astfel constituite garanţii suplimentare pentru realizarea accesului la justiţie. 20. Totodată, Curtea reţine că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât hotărârea judecătorească nu este un act administrativ. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mihai Marchidann în Dosarul nr. 6.801/2/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi constată că dispoziţiile art. 144 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
