Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii. Excepţia a fost ridicată direct de Avocatul Poporului şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.300D/2018. 2. Dezbaterile au avut loc la data de 19 ianuarie 2021, cu participarea reprezentantei Avocatului Poporului, doamna consilier Linda Zenovia Timofan, cu împuternicire depusă la dosar, şi a reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a amânat pronunţarea pentru data de 20 ianuarie 2021 şi apoi, pentru aceleaşi motive, pentru data de 16 februarie 2021, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Adresa nr. 24.254 din 19 decembrie 2018, înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 10.700 din 20 decembrie 2018, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie, al art. 15 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, precum şi ale art. 32 din Legea nr. 47/1992, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului susţine, în esenţă, că art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 este constituţional în măsura în care dispoziţia potrivit căreia „alocaţia de stat pentru copii se acordă şi tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestora“ nu exclude posibilitatea tinerilor care urmează învăţământul secundar inferior sau gimnazial de a solicita şi primi alocaţia, în condiţii identice cu tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestora. 5. Avocatul Poporului arată că realitatea socială demonstrează că există şi situaţii de excepţie, în care tineri care împlinesc 18 ani urmează cursurile clasei a VIII-a. Aceştia, din motive obiective şi neimputabile lor, nu au avut o identitate formală, situaţie pentru care nu au putut frecventa cursurile şcolare la timp (învăţământ primar, secundar inferior sau gimnazial, secundar superior şi liceal). Astfel, în contextul actual, acordarea alocaţiei de stat doar tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestora, nu este adaptată realităţilor sociale din România. 6. Excluderea de la acordarea alocaţiei a tinerilor care au împlinit 18 ani şi frecventează cursurile secundare inferioare echivalează cu o încălcare a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, cu consecinţa unei discriminări nejustificate în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, şi anume tinerii. În acest context, Avocatul Poporului aminteşte că, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea tinerilor nr. 350/2006, cu modificările şi completările ulterioare, tinerii sunt definiţi ca fiind cetăţenii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 35 de ani. 7. Avocatul Poporului arată că acordarea alocaţiei de stat pentru tinerii care au împlinit 18 ani trebuie să se subsumeze îndeplinirii a trei condiţii: să se realizeze până la terminarea cursurilor liceale şi profesionale (fără a exclude posibilitatea acordării acesteia în cazurile în care tinerii împlinesc 18 ani în timp ce frecventează învăţământul secundar inferior sau gimnazial), nu mai târziu de împlinirea vârstei de 35 de ani şi cu condiţia nerepetării anului şcolar (cu excepţia cazurilor medicale). Apreciază însă că instituirea unei condiţii suplimentare pentru acordarea alocaţiei, în speţă, „urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional“, are în vedere, în mod exclusiv, un criteriu de niveluri (aşa cum este structurat sistemul naţional de învăţământ preuniversitar în România în art. 23 din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare), criteriu care, în cazul de faţă, nu poate constitui o justificare obiectivă şi raţională cu privire la diferenţa de tratament juridic la care este supusă o anumită categorie de persoane. În acest context, aplicarea unui astfel de criteriu încalcă principiul egalităţii consacrat de textul art. 16 alin. (1) din Constituţie. 8. Avocatul Poporului mai arată că, în interpretarea textului de lege criticat, unui tânăr care urmează cursurile secundare inferioare sau gimnaziale i se va refuza acordarea alocaţiei, însă dacă ulterior urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, i se va acorda, pe considerentul că se încadrează în ipoteza normei legale. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) şi ale art. 33 din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Preşedinţii celor două camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantei Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 14 noiembrie 2012, potrivit cărora „Alocaţia de stat pentru copii se acordă şi tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani, care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional, organizate în condiţiile legii, până la terminarea acestora“. 13. Avocatul Poporului susţine că aceste dispoziţii de lege sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 49 alin. (2) teza întâi din Constituţie reglementează obligaţia statului de a acorda alocaţii pentru copii, precum şi alte forme de protecţie socială a copiilor. În acest sens a fost adoptată Legea nr. 61/1993, care stabileşte natura juridică a alocaţiei de stat pentru copii, aceasta fiind o formă de ocrotire acordată tuturor copiilor, fără discriminare, până la vârsta de 18 ani (a se vedea în acest sens Decizia nr. 223 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 9 iulie 2019, paragraful 24, sau Decizia nr. 345 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1082 din 16 noiembrie 2020, paragraful 17). 15. Alocaţia de stat pentru copii este acordată pentru îngrijirea copiilor până la vârsta majoratului, interval temporal care se suprapune cu perioada de participare la procesul educaţional organizat. Cu toate acestea, Curtea subliniază că acest drept nu are natura juridică a unui ajutor acordat pentru educaţie, pentru urmarea cursurilor din cadrul învăţământului primar, gimnazial, liceal, profesional. În acest sens, în jurisprudenţa sa, Curtea a precizat că obiectivul de a descuraja sustragerea copiilor de la pregătirea şcolară sau de a împiedica dezvoltarea unor forme de învăţământ neagreate de stat este independent în raport cu scopul de ocrotire specială a copiilor avut în vedere de Constituţie prin consacrarea dreptului la alocaţii acordate de stat (Decizia nr. 277 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 18 aprilie 2006). 16. Dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate instituie în favoarea tinerilor care au împlinit vârsta de 18 ani şi care urmează cursurile învăţământului liceal sau profesional acordarea alocaţiei de stat pentru copii până la terminarea acestora. Reglementând în acest sens, legiuitorul s-a raportat la situaţia în care o persoană a urmat procesul educaţional în mod continuu, începând cu vârsta de la care poate avea acces în învăţământul primar, astfel că la împlinirea vârstei de 18 ani se află fie în etapa finalizării studiilor liceale, fie în cea a finalizării studiilor profesionale. Pentru a nu crea o discriminare materială între persoanele care, aflându-se în etapa de finalizare a studiilor preuniversitare, împlinesc, în mod firesc, vârsta majoratului la date diferite, a instituit o excepţie, stabilind că de alocaţia de stat pentru copii pot beneficia şi tinerii care au împlinit 18 ani şi nu au terminat cursurile învăţământului liceal sau profesional. Curtea observă că acordarea alocaţiei de stat pentru copii persoanelor care au depăşit 18 ani este condiţionată de modul în care tânărul înţelege să-şi asume obligaţiile legate de procesul educaţional, astfel că nu se acordă celor care nu reuşesc să promoveze anul şcolar, excepţie făcând motivele medicale [art. 1 alin. (4) din Legea nr. 61/1993, republicată]. 17. Curtea apreciază că, prin această excepţie, legiuitorul nu a urmărit să schimbe natura alocaţiei de stat pentru copii într-un drept bănesc acordat în vederea susţinerii educaţiei tinerilor peste vârsta împlinirii majoratului. 18. În critica pe care o formulează în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993, Avocatul Poporului invocă un aspect al realităţii sociale special, distinct faţă de ipoteza avută în vedere de legiuitor, respectiv faptul că, din cauze obiective, anumiţi copii nu au putut urma procesul educaţional începând cu vârsta de la care ar fi avut acces la învăţământul primar, astfel că, la data majoratului, aceştia se află în etapa învăţământului secundar inferior sau gimnazial. În argumentele invocate de autorul sesizării se apreciază că toate persoanele de până la 35 de ani ar trebui să beneficieze de alocaţia de stat pentru copii, până la finalizarea studiilor preuniversitare, indiferent de ciclul educaţional în care se găsesc la data împlinirii vârstei majoratului. 19. Or, Curtea observă că Legea nr. 61/1993 are în vedere asigurarea protecţiei copiilor şi nu se referă, decât în mod excepţional şi pentru motivele mai sus arătate, la tineri, ale căror drepturi fac obiectul unor reglementări diferite, aşa cum este şi Legea tinerilor nr. 350/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 27 iulie 2006. Or, egalitatea în drepturi, respectiv nediscriminarea trebuie să se realizeze între aceleaşi categorii de persoane, în cazul de faţă copiii, aceştia fiind beneficiarii originari ai alocaţiei de stat. Aceasta este regula, iar reglementarea instituită prin art. 1 alin. (3) din lege este excepţia de la regulă. Este de principiu că orice excepţie este de strictă interpretare, astfel încât o eventuală încercare de introducere în categoria persoanelor care în etapa de finalizare a studiilor liceale/profesionale împlinesc vârsta majoratului şi a acelora la care se referă sesizarea Avocatului Poporului echivalează cu o schimbare a concepţiei legislative pe care legiuitorul a avut-o în vedere cu prilejul adoptării Legii nr. 61/1993, în sensul extinderii sferei de reglementare şi asupra drepturilor tinerilor, cu consecinţa acordării şi acestora a alocaţiei de stat pentru copii. Or, schimbarea concepţiei legislative iniţiale a unui act normativ, prin schimbarea sferei persoanelor ale căror drepturi le reglementează şi instituirea unor măsuri de protecţie şi susţinere a persoanelor care, din motive obiective, nu au putut urma studiile preuniversitare începând cu vârsta de la care aveau acces în învăţământul primar, constituie un act de legiferare ce aparţine competenţei exclusive a legiuitorului, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care stabilesc că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. 20. De altfel, Curtea observă că Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, prevede unele măsuri speciale în vederea susţinerii copiilor şi tinerilor din medii dezavantajate să urmeze procesul educaţional prin acordarea de burse sociale şi alte facilităţi, astfel încât să se evite abandonul şcolar (a se vedea, spre exemplu, art. 12, 82 şi 85 din Legea nr. 1/2011). 21. Prin urmare, Curtea, având în vedere că autorul sesizării propune o modificare a concepţiei legislative a Legii nr. 61/1993, iar potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“, constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 61/1993 privind alocaţia de stat pentru copii, excepţie formulată direct de Avocatul Poporului. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Avocatului Poporului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
