Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Andreea Costin │- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie din Blaj în Dosarul nr. 888/191/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 515D/2017. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Parohia Reformată Blaj a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 992D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie din Blaj în Dosarul nr. 889/191/2015 al Tribunalului Alba - Secţia I civilă. 5. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 6. Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Parohia Reformată Blaj a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 992D/2017 la Dosarul nr. 515D/2017, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere faptul că se critică modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale criticate prin raportare la Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin încheierile din 2 februarie 2017 şi 16 februarie 2017, pronunţate în dosarele nr. 888/191/2015 şi nr. 889/191/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi Tribunalul Alba - Secţia I civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie din Blaj în cauze având ca obiect soluţionarea recursului, respectiv apelului, formulate împotriva unor hotărâri prin care a fost respinsă cererea de validare a popririi formulate. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că în privinţa instituţiilor publice care au calitatea de debitor sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi nu cele ale dreptului comun. Astfel, în cazul instituţiilor publice titlurile executorii trebuie valorificate prin procedura prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, şi nu prin procedura prevăzută de Codul de procedură civilă de validare a popririi. Or, în speţa în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate au fost aplicate dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, astfel încât nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil. 11. Se mai arată că, prin faptul că instanţele aplică, în cazul instituţiilor publice, în mod alternativ procedura specială prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 şi procedura comună prevăzută de Codul de procedură civilă în vederea valorificării titlurilor de creanţă emise împotriva acestor instituţii publice, sunt încălcate dreptul la un proces echitabil şi egalitatea în drepturi, precum şi principii care stau la baza organizării sistemului juridic român. 12. În concluzie, se susţine că dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt neconstituţionale în măsura în care privesc instituţiile publice. 13. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi Tribunalul Alba - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. 14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: „Dacă terţul poprit nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi.“ 19. Dispoziţiile legale criticate au fost abrogate prin art. 83 lit. a) din titlul V din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum şi Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispoziţiile legale criticate. 20. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. 21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că a mai analizat dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865, însă din perspectiva unor critici diferite de cele formulate în prezenta cauză, constatând constituţionalitatea acestora. 22. În acest sens, spre exemplu, prin Decizia nr. 1.164 din 17 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 28 octombrie 2009, sau Decizia nr. 1.278 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 nu aduc nicio atingere dreptului la un proces echitabil al debitorului, care beneficiază de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale ca şi celelalte părţi implicate în această procedură. Astfel, potrivit art. 460 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, instanţa de executare sesizată cu cererea de validare a popririi „va cita creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit şi [...] va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terţul poprit să plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului [...]“. Ca urmare, numai în contradictoriu cu aceştia (creditorul urmăritor, debitorul şi terţul poprit), ca părţi ale raportului juridic dedus judecăţii, se analizează dacă terţul poprit datorează debitorului sume de bani, cu respectarea pentru toate părţile a garanţiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil. 23. În prezenta cauză, dispoziţiile legale criticate sunt considerate a fi neconstituţionale în măsura în care privesc instituţiile publice, apreciindu-se că acestora trebuie să li se aplice procedura specială reglementată de Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002. 24. În privinţa acestei critici Curtea observă faptul că prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 s-au reglementat condiţiile în care se realizează executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Referitor la acest act normativ, Curtea a statuat prin Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, că acesta protejează atât dreptul de proprietate al instituţiilor publice, cât şi pe cel al creditorilor acestora, în egală măsură, de vreme ce instituţia debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. 25. Art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 prevede că „În cazul în care instituţiile publice nu îşi îndeplinesc obligaţia de plată în termenul prevăzut la art. 2 [în termen de 6 luni de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului - s.n.], creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă şi/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie.“. Aşadar, dacă în urma aplicării procedurii speciale reglementate de Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 instituţia publică nu îşi îndeplineşte obligaţiile în 6 luni de la data la care a primit somaţia de plată, creditorul poate solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă. 26. Prin urmare, Curtea reţine că aplicarea art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 în această situaţie nu este de natură a aduce atingere egalităţii în drepturi şi nici dreptului la un proces echitabil, fiind o garanţie a împiedicării întârzierii în mod excesiv a executării unei hotărâri judecătoreşti pronunţate împotriva statului. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 35, că, deşi o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidităţi pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepţional se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanţe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanţei înseşi a dreptului protejat de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Staţiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie din Blaj în dosarele nr. 888/191/2015 şi nr. 889/191/2015 ale Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia I civilă şi Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Andreea Costin -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
