Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│- │
│ │magistrat-asistent│
├───────────────────┴──────────────────┤
│ │
└──────────────────────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 1, art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti-Secţia civilă în Dosarul nr. 6.275/300/2018/a1 al acestei instanţe. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 982/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Mirela Alina Constantinescu a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, având în vedere că la acest termen de judecată reprezentantul convenţional ales nu se poate prezenta. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile formulate vizează absenţa cauţiunii dintre formele de asistenţă judiciară. În acest context, arată că asupra unor aspecte similare Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 868 din 18 decembrie 2018 şi Decizia nr. 585 din 8 octombrie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 29 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.275/300/2018/a1, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 1, art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată, cu ocazia soluţionării unei cereri de ajutor public judiciar formulată de petenta Mirela Alina Constantinescu, sub forma scutirii de la plata cauţiunii aferente cererii de suspendare provizorie, fixate în sarcina sa. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la problema cauţiunii, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă arată, în esenţă, că în prezent, dată fiind orientarea actuală a Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Decizia de inadmisibilitate pronunţată la data de 6 decembrie 2016 de Secţia a patra a Curţii Europene a Drepturilor Omului în Cauza S.C. Eco Invest - S.R.L. şi Ilie Bolmadar împotriva României, Cererea nr. 60727/10), este necesară reanalizarea compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu standardul convenţional în materia dreptului de acces la instanţă, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În concret, imposibilitatea instanţei de a proceda la adaptarea cuantumului cauţiunii la situaţia personală a petentului, prin soluţionarea pe fond a unei cereri de ajutor public judiciar, prin micşorarea/eşalonarea sau înlăturarea obligaţiei de plată a cauţiunii, apare ca incompatibilă cu dispoziţiile art. 20 şi 21 din Constituţia României, raportat la art. 6 din Convenţie. 7. Referitor la aplicabilitatea art. 6 din Convenţie, autoarea excepţiei arată că, astfel cum a subliniat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa privind cauţiunea, stabilită drept cerinţă de admisibilitate a cererii de suspendare provizorie a executării silite, dreptul de acces la justiţie „nu este absolut şi poate fi supus la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie sau ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi [...]. Important este ca aceste restrângeri să nu aducă atingere substanţei dreptului, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit (Decizia nr. 51 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 24 martie 2010)“, context în care instanţa de judecată consideră că, astfel, Curtea Constituţională admite aplicabilitatea art. 6 în această procedură. 8. Ca regulă în materie, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în Hotărârea din 15 octombrie 2009, pronunţată în Cauza Micallef împotriva Maltei, instanţa de la Strasbourg a reţinut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale inclusiv în privinţa măsurilor provizorii, în cazul în care rezultatul acestora este determinant cu privire la fondul cauzei, dacă acesta din urmă tinde la stabilirea unor drepturi sau obligaţii cu caracter civil. În acest demers, Curtea Europeană acordă o deosebită importanţă faptului că, cel mai adesea, măsurile provizorii pot avea, în fapt, o existenţă îndelungată, prin raportare la întârzierile inerente actului de justiţie şi la gradul de încărcătură al instanţelor, iar permanenţa în timp a acestor măsuri provizorii are consecinţe serioase asupra fondului dreptului. Aplicând aceste principii în prezenta cauză, instanţa de judecată constată că obiectul cererii din speţă îl constituie suspendarea provizorie a executării silite, iar rezultatul acesteia ar consta, în ipoteza admiterii cererii, în oprirea temporară a derulării unei proceduri de executare silită până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite. Aceeaşi este situaţia privind cererea de suspendare a executării silite, supusă în egală măsură plăţii unei cauţiuni în aceleaşi condiţii, potrivit dreptului intern, şi a cărei soluţionare produce efecte până la soluţionarea contestaţiei la executare. 9. Aşa fiind, instanţa de judecată susţine că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, prin raportare şi la jurisprudenţa recentă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Decizia de inadmisibilitate pronunţată în Cauza S.C. Eco Invest - S.R.L. şi Ilie Bolmadar împotriva României, precitată, apreciind ca fiind oportun un reviriment jurisprudenţial al Curţii Constituţionale cu privire la compatibilitatea prevederilor art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi a celor ale art. 1, art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, faţă de dispoziţiile art. 20 şi 21 din Constituţia României, pentru o deplină respectare a standardului în materia liberului acces la justiţie, consacrat de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, precum şi cele ale art. 1, art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, care au următorul cuprins: - Art. 719 din Codul de procedură civilă: "(1) Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.(2) Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune, calculată la valoarea obiectului contestaţiei, după cum urmează: a) de 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei; b) de 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei; c) de 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei; d) de 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei.“;" – Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008: „Ajutorul public judiciar reprezintă acea formă de asistenţă acordată de stat care are ca scop asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii.“; – Art. 2 alin. (1): „Prezenta ordonanţă de urgenţă este aplicabilă în toate cazurile în care se solicită ajutor public judiciar în faţa instanţelor judecătoreşti sau a altor autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale române de către orice persoană fizică având domiciliul sau reşedinţa obişnuită în România sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene.“; – Art. 4: „Poate solicita acordarea ajutorului public judiciar, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale.“; – Art. 6: "Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme: a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenţei juridice şi, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiţie sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistenţă prin avocat; b) plata expertului, traducătorului sau interpretului folosit în cursul procesului, cu încuviinţarea instanţei sau a autorităţii cu atribuţii jurisdicţionale, dacă această plată incumbă, potrivit legii, celui ce solicită ajutorul public judiciar; c) plata onorariului executorului judecătoresc; d) scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege, inclusiv a celor datorate în faza de executare silită.“" 14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie, prin raportare la art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autoarea acesteia deduce neconstituţionalitatea soluţiei legislative criticate din inexistenţa, în legislaţia actuală, a ajutorului public judiciar cu privire la cauţiune, împrejurare ce este de natură a îngrădi, în opinia sa, accesul la justiţie pentru persoanele care nu au posibilităţi financiare sau nu dispun de mijloace financiare reduse. În acest context, relevă imposibilitatea instanţei de a proceda la adaptarea cuantumului cauţiunii la situaţia personală a petentului, prin soluţionarea pe fond a unei cereri de ajutor public judiciar, prin micşorarea/eşalonarea sau înlăturarea obligaţiei de plată a cauţiunii, având în vedere absenţa reglementării cauţiunii dintre formele de ajutor public judiciar, atât din cuprinsul art. 719 din Codul de procedură civilă, cât şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă. Aşadar, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate deduce pretinsa neconstituţionalitate a reglementării criticate prin raportare la o anumită soluţie legislativă pe care aceasta nu o cuprinde. 16. În contextul criticilor astfel formulate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra soluţiei legislative criticate, din perspectiva unor susţineri similare celor invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 502 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, Decizia nr. 289 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 709 din 14 august 2018, Decizia nr. 861 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 22 martie 2019, Decizia nr. 868 din 18 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 26 martie 2019, sau Decizia nr. 585 din 8 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 26 februarie 2020. Prin jurisprudenţa precitată, referitor la absenţa reglementării cauţiunii dintre formele de ajutor public judiciar, Curtea a subliniat că acest aspect vizează, în realitate, o omisiune legislativă, context în care a respins, ca fiind inadmisibile, criticile formulate. 17. Raportat la prezenta cauză, Curtea reţine că susţinerile autoarei excepţiei nu au natura unor veritabile critici de neconstituţionalitate, ci tind la completarea textelor criticate din Codul de procedură civilă şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008. Or, Curtea Constituţională nu poate analiza un text de lege din perspectiva a ceea ce el nu prevede in terminis, adică a lipsei de reglementare. Curtea constată, astfel, că motivarea excepţiei de neconstituţionalitate vizează, în fapt, o pretinsă omisiune de reglementare, fără relevanţă constituţională, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate, dat fiind faptul că, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale Parlamentului (cu privire la relevanţa constituţională a omisiunii legislative, a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016, paragraful 41, sau Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragraful 55, prin care Curtea a statuat că „omisiunea şi imprecizia legislativă sunt cele care generează încălcarea dreptului fundamental pretins a fi încălcat“). Prin urmare, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. 18. Distinct de cele mai sus menţionate, referitor la invocarea de către autoarea excepţiei a Deciziei de inadmisibilitate pronunţată în Cauza S.C. Eco Invest S.R.L. şi Ilie Bolmadar împotriva României, Curtea observă că, raportat la susţinerile privind încălcarea art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţie şi atingerea adusă dreptului de acces la o instanţă, în motivarea instanţei europene, aceasta face trimitere la principiile generale în baza cărora se aplică dreptul de acces la o instanţă şi a precizat că, deşi art. 6 din Convenţie garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanţă să ia cunoştinţă de orice încălcare a drepturilor şi a obligaţiilor sale cu caracter civil, acest „drept de acces la o instanţă“ nu este absolut, ci se supune unor limitări admise implicit care pot avea şi un caracter financiar. Astfel, Curtea Europeană nu a negat faptul că interesele unei administrări adecvate a justiţiei pot justifica impunerea unei restricţii financiare la accesul unei persoane la o instanţă, iar valoarea cheltuielilor, apreciată în funcţie de circumstanţele unei anumite cauze - inclusiv solvabilitatea reclamantului şi faza procedurală în care se impune restricţia în cauză -, este un factor de luat în considerare pentru a stabili dacă partea în cauză a beneficiat de dreptul său de acces la o instanţă sau dacă, din cauza acestei sume, accesul la o instanţă a fost restrâns într-o asemenea măsură încât a fost afectată însăşi esenţa acestui drept. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 719 alin. (2) din Codul de procedură civilă şi ale art. 1, art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată, din oficiu, de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă în Dosarul nr. 6.275/300/2018/a1 al acestei instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
