Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────────┬────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Daniel Marius Morar │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mircea Ştefan Minea │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Mona-Maria Pivniceru │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Livia Doina Stanciu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Simona-Maya Teodoroiu │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────────┼────────────────────┤
│Cristina Cătălina Turcu│- magistrat-asistent│
└───────────────────────┴────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. a) şi art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi a celor ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, excepţie ridicată de Titus Liviu Paşca în Dosarul nr. 11.579/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.702D/2015. 2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, răspunde domnul Vladimir Alexandru Ciobanu, consilier juridic cu delegaţie la dosar. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt rezultatul unui paralelism legislativ, ci reglementează situaţii distincte. Pe de-o parte, art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 conţine o dispoziţie tranzitorie şi se aplică deputaţilor şi senatorilor aflaţi în exercitarea mandatului la momentul adoptării legii, pentru a putea ieşi din situaţia de incompatibilitate, optând între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea. Pe de altă parte, art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 reglementează cu privire la situaţia în care mandatele sunt validate, iar deputaţii sau senatorii deţin anterior o funcţie incompatibilă cu aceste calităţi, acordând posibilitatea acestora de a ieşi din situaţia de incompatibilitate într-un termen mai scurt decât cel reglementat de art. 83 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. Termenul „demisie“ are semnificaţia încetării activităţii sau funcţiei care creează starea de incompatibilitate, iar art. 87 din Legea nr. 161/2003 nu are legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece reglementează cu privire la aleşii locali. Arată, de asemenea, că prin Decizia nr. 869 din 10 decembrie 2015, Curtea a respins ca inadmisibilă o excepţie cu obiect similar. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, precum şi a celor ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, făcând referire la practica Curţii Constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 161/2003, apreciază că se impune respingerea excepţiei ca inadmisibilă, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 11.579/3/2014 Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) şi (2) şi art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor. Excepţia a fost ridicată de Titus Liviu Paşca într-o cauză având ca obiect anularea raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate în temeiul art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile criticate cuprind norme juridice lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate. Legislaţia şi procedura de autorizare a societăţilor comerciale în vigoare în anul 1993, când a fost înfiinţată societatea în care autorul a fost administrator, nu făceau referire în mod expres la numirea unui administrator, şi nu precizau durata mandatului său. Intervenţia unor acte legislative ulterioare, prin care s-au reglementat incompatibilităţi, în care nu se face o trimitere clară la celelalte acte normative cu aplicabilitate incidentă care s-au succedat în timp, cum e legislaţia societăţilor comerciale, determină caracterul imprecis şi neclar al textelor de lege criticate. 7. Cea de-a doua categorie de texte de lege criticate pentru neconstituţionalitate, şi anume art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 se referă la prevederi care, deşi reglementează aceeaşi situaţie juridică, au un conţinut diferit, stabilind termene diferite pentru evitarea stării de incompatibilitate, ceea ce determină o incertitudine gravă cu privire la modul în care destinatarul normei juridice poate acţiona pentru a evita starea de incompatibilitate. O altă sursă de imprevizibilitate este generată de folosirea termenului de „demisie“/„a demisiona“. 8. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 9. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 este inadmisibilă, deoarece acestea nu au incidenţă în cauză. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 şi art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece primul text de lege criticat reprezintă o normă tranzitorie, aplicabilă în momentul intrării în vigoare a actului normativ. Procedura de urmat în cazul deputatului sau al senatorului care la data intrării în exerciţiul mandatului se află într-o situaţie de incompatibilitate, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 96/2006, este reglementată de art. 17 din acest act normativ. Cu referire la termenul de „demisie“, textul criticat nu creează confuzii, acesta fiind interpretat în sensul încetării calităţii deţinute în activitatea generatoare de incompatibilitate, ori, după caz, în exercitarea demnităţii publice, ceea ce constituie o chestiune de aplicare a legii, nicidecum de incompatibilitate. 11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 83 alin. (1) şi (2) şi art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, precum şi cele ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, în forma republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 22 mai 2015. În realitate, din concluziile autorului excepţiei, Curtea reţine că unul dintre textele de lege criticate este art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, iar nu art. 87 alin. (1) lit. a) din acest act normativ. Ulterior sesizării Curţii, Legea nr. 96/2006 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016, art. 17 alin. (1) păstrând soluţia legislativă criticată şi numerotarea. 14. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) şi art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003, precum şi asupra celor ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, care au următorul cuprins: - Art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003: "(1) Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu: a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;" – Art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003: "(1) Deputatul sau senatorul care la data intrării în vigoare a prezentului titlu se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute de art. 81 şi 82 va informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte.(2) În termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcţii." – Art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006: „(1) Deputatul sau senatorul care, la data intrării în exerciţiul mandatului, se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute în prezentul statut sau în alte legi speciale are la dispoziţie un termen de 15 zile pentru a notifica Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate. După expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul va opta, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale. Demisia deputatului sau a senatorului se aduce la cunoştinţa Biroului permanent al Camerei din care acesta face parte.“ 15. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil. 16. Curtea observă că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 este formulată din perspectiva în care legislaţia şi procedura de autorizare a societăţilor comerciale, în vigoare în anul 1993, când a fost înfiinţată societatea în care autorul a fost administrator, nu făcea referire în mod expres la numirea unui administrator şi nu preciza durata mandatului său. Autorul arată că intervenţia unor acte legislative ulterioare, prin care s-au reglementat incompatibilităţi, în care nu se face o trimitere clară la celelalte acte normative cu aplicabilitate incidentă, care s-au succedat în timp, cum e legislaţia societăţilor comerciale, determină caracterul imprecis şi neclar al art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra unor critici similare s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 869 din 10 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, ale cărei considerente şi soluţie sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză. 18. Curtea observă că pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 este formulată din perspectiva în care legislaţia şi procedura de autorizare a societăţilor comerciale, în vigoare în anul 1993, când a fost înfiinţată societatea în care autorul a fost administrator, nu făcea referire în mod expres la numirea unui administrator şi nu preciza durata mandatului său. Autorul arată că intervenţia unor acte legislative ulterioare, prin care s-au reglementat incompatibilităţi, în care nu se face o trimitere clară la celelalte acte normative cu aplicabilitate incidentă care s-au succedat în timp, cum e legislaţia societăţilor comerciale, determină caracterul imprecis şi neclar al art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003. 19. Analizând aceste critici, Curtea reţine că aspectele invocate de autorul excepţiei vizează, în realitate, interpretarea şi aplicarea legii, operaţiuni care constituie atributul instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei. Asupra calităţii unei persoane de „administrator“ al unei societăţi se poate pronunţa numai instanţa de judecată, învestită cu soluţionarea contestaţiei împotriva raportului de evaluare întocmit de Agenţia Naţională de Integritate. Acestea sunt operaţiuni de interpretare şi aplicare a legii, care excedează competenţei Curţii Constituţionale. 20. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 şi a celor ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este formulată din perspectiva unui pretins paralelism legislativ, autorul excepţiei susţinând că prin aceste prevederi, cuprinse în legi distincte, este reglementată aceeaşi situaţie juridică. Curtea reţine că normele legale criticate se referă la situaţii juridice distincte în timp, ceea ce justifică şi reglementări diferite. Pe de-o parte, prevederile art. 83 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 161/2003 vizează situaţia deputatului sau senatorului care la data intrării în vigoare a Legii nr. 161/2003 se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute de art. 81 sau art. 82 din lege, urmând să acţioneze conform legii, şi anume să informeze în termen de 15 zile Biroul permanent al Camerei din care face parte, iar în termen de 60 de zile de la expirarea termenului de 15 zile să opteze între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcţii. Pe de altă parte, prevederile art. 17 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 96/2006 se referă la o situaţie distinctă, şi anume aceea a deputatului sau senatorului care, la data intrării în exerciţiul mandatului, ulterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ, se află în una dintre situaţiile de incompatibilitate, urmând să acţioneze conform legii, respectiv să notifice în termen de 15 zile Biroul permanent al Camerei din care face parte cu privire la starea sa de incompatibilitate, iar, după expirarea acestui termen, deputatul sau senatorul să opteze, în termen de 30 de zile, între mandatul de deputat sau de senator şi funcţia ori funcţiile incompatibile, demisionând potrivit opţiunii sale. Aşadar, distingând între situaţia în care deputatul/senatorul se află în stare de incompatibilitate în timpul exercitării mandatului, după intrarea în vigoare a Legii nr. 161/2003, şi aceea a mandatelor care vor începe după intrarea în vigoare a Legii nr. 96/2006, Curtea constată că prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt norme clare, precise, previzibile, fără a putea fi considerate de natură a genera dificultăţi de interpretare. 21. Aşa fiind, constatând şi în acest caz că, prin prisma criticilor formulate, autorul excepţiei sesizează, cu precădere, aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. 22. Totodată, referitor la critica privind utilizarea noţiunii de „demisie“ în cuprinsul textelor de lege criticate, Curtea observă că aceasta reprezintă strict o problemă de tehnică legislativă, sub aspectul alegerii noţiunilor cu care legea operează, fără a avea însă relevanţă constituţională. Semnificaţia în cauză a termenului „demisie“, utilizat de legiuitor potrivit regulilor stabilite prin Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, care recomandă folosirea unor noţiuni generale, cuprinzătoare, este clară şi neechivocă, în sensul de încetare, de către senator sau deputat, a activităţii desfăşurate în calitate de administrator al unei societăţi comerciale. 23. În final, referitor la invocarea prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Titus Liviu Paşca în Dosarul nr. 11.579/3/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) şi art. 83 alin. (1) şi (2) şi din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, precum şi cele ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 7 martie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
