Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 97 din 5 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 97 din 5 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 1067 din 24 octombrie 2024

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache      │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină   │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan    │- judecător       │
│Licu               │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana      │- judecător       │
│Scântei            │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristina Titirişcă │-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Petru Adrian Luca în Dosarul nr. 662/59/2023 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.836D/2023.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Lăcureanu Alexandru, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul avocatului prezent care, în esenţă, pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate în măsura în care textele de lege criticate permit recalificarea veniturilor obţinute din vânzarea de imobile din patrimoniul personal drept venituri obţinute dintr-o activitate independentă, ceea ce încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la calitatea legii, astfel cum au fost analizate în jurisprudenţa Curţii, precum şi pe cele ale art. 139 alin. (1) din Legea fundamentală. Afirmă că, în practică, persoanele care vând imobile din patrimoniul personal nu au acces la criterii clare prin care să se stabilească dacă datorează sau nu impozit pe venit ca urmare a desfăşurării unei activităţi independente şi nu cunosc nici condiţiile în care se stabileşte acesta. O situaţie similară a fost constatată şi reglementată de legiuitor prin Legea nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, însă, ulterior acestui act normativ, legiuitorul nu a mai intervenit pentru alte corecţii legislative. Ca atare, în prezent nu există o reglementare care să se refere la impozitul pe venit, situaţie constatată şi de organul fiscal a cărui decizie este atacată în speţă, la instanţa de fond.
    4. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 449 din 11 iulie 2019. Totodată, arată că există norme metodologice de aplicare a Codului fiscal, în vigoare din 13 ianuarie 2016, prin care se explică noţiunile „activitate independentă“ şi „venituri din activităţi independente“, astfel încât legislaţia este suficient de clară pentru ca destinatarii acesteia să poată aprecia în ce măsură este încălcată şi să îşi reglementeze conduita.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    5. Prin Încheierea din 18 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 662/59/2023, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Petru Adrian Luca într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrativ fiscale reprezentate de o decizie de impunere şi un raport de inspecţie fiscală privind stabilirea de obligaţii fiscale şi penalităţi.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) şi ale art. 139 alin. (1) din Constituţie deoarece sunt lipsite de previzibilitate, claritate şi accesibilitate, contrar principiului legalităţii şi securităţii raporturilor juridice, din moment ce: dispoziţiile legale, în mod evident, nu sunt clare - situaţie recunoscută prin adoptarea Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale; ulterior adoptării Legii nr. 29/2018, legiuitorul nu a intervenit prin modificarea dispoziţiilor Codului fiscal în sensul de a se oferi criterii clare ce trebuie avute în vedere pentru încadrarea veniturilor din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în venituri din activităţi independente. În susţinerea principiilor menţionate, se invocă Deciziile Curţii Constituţionale nr. 232 din 5 iulie 2001, nr. 570 din 29 mai 2012, nr. 1 din 10 ianuarie 2014, nr. 3 din 6 ianuarie 1994 şi nr. 940 din 6 iulie 2010 şi, întrucât raţiunile adoptării Legii nr. 29/2018 subzistă şi în prezent, se arată că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale lăsând la libera apreciere a organului fiscal, în mod arbitrar, fără criterii clare stabilite de lege, reîncadrarea veniturilor din transferul proprietăţii imobiliare din patrimoniul personal în venituri din activităţi independente. De asemenea, nefiind reglementate de lege în mod clar ipotezele şi criteriile care trebuie avute în vedere pentru a se efectua de către organul fiscal o astfel de reîncadrare a veniturilor, interpretarea dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal în sensul dat de organul fiscal este neconstituţională.
    7. Se mai susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale prin raportare la art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, raportate la art. 56 din Constituţie, pentru că reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate privată. Dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la art. 11, 20 şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Stabilirea unei creanţe fiscale în baza unor prevederi neclare face ca acea creanţă să nu respecte principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, ce impune următoarele criterii la stabilirea unei creanţe fiscale: taxa să fie legală, proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni. Dacă o creanţă nu este stabilită printr-o lege clară, nu este respectată aşadar cerinţa legalităţii, iar dacă pentru aceleaşi tranzacţii, fără nicio modificare legislativă, se aplica o amnistie - deci o parte din contribuabili sunt iertaţi de datorie, tocmai pe motivul neclarităţii legii, iar alţi contribuabili sunt în continuare obligaţi la plata creanţei (deşi nicio modificare legislativă nu a intervenit) - se încalcă cerinţa nediscriminării. Odată neîndeplinite cele două condiţii, reiese că se încalcă principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale, ce activează automat o încălcare a dreptului la proprietate. Cele două principii - principiul justei aşezări a sarcinilor fiscale şi principiul protecţiei dreptului de proprietate privată - sunt indisolubil legate, astfel cum s-a pronunţat Curtea Constituţională în repetate rânduri. Se arată că, în aprecierea legalităţii criticii de neconstituţionalitate, nu trebuie neglijată nici gravitatea efectelor pecuniare date şi de alte măsuri pe care organul fiscal se vede îndreptăţit să le aplice. Astfel, măsura fiscală adoptată de organul fiscal în temeiul prevederilor legale criticate este nelegală atât pentru impunerea ei în temeiul unei prevederi neclare şi în mod discriminatoriu, cât şi pentru că este urmată de sancţiuni pecuniare excesive - în speţă s-a impus o penalitate de nedeclarare de 30% din valoarea creanţei fiscale principale -, cu încălcarea principiului proporţionalităţii şi a dreptului de proprietate.
    8. Se arată că principiul proporţionalităţii este un principiu fundamental, constant invocat în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, iar dintre cauzele relevante se menţionează: Hotărârea Curţii (Camera a doua) din 6 februarie 2014, pronunţată în cauza C-424/12, S.C. Fatorie - S.R.L. împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Bihor; Hotărârea Curţii din 16 decembrie 1992, pronunţată în cauza C210/91, Comisia Comunităţilor Europene împotriva Republicii Elene, punctul 19; Hotărârea Curţii (Camera a şasea) din data de 7 decembrie 2000, pronunţată în cauza C-213/99, José Teodoro de Andrade împotriva Director da Alfândega de Leix\'f5es, în prezenţa Ministério Público, punctul 20; Hotărârea Curţii (Camera a cincea) din 13 noiembrie 1990, pronunţată în cauza C-331/88, The Queen v. Minister of Agriculture, Fisheries and Food Secretary of State for Health. O încălcare a principiului proporţionalităţii are drept consecinţă o încălcare gravă a dreptului de proprietate, deoarece contribuabilul ajunge să suporte consecinţe total disproporţionate cu ceea ce se urmăreşte prin impunerea unei sancţiuni pecuniare excesive.
    9. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
    10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Textele legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 7. - Definiţii ale termenilor comuni: „În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlurilor VII şi VIII, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: ... 3. activitate independentă - orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii: 3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru; 3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi; 3.3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea; 3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară; 3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii; 3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective; 3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii; (...)“;
    – Art. 67. - Definirea veniturilor din activităţi independente: „(1) Veniturile din activităţi independente cuprind veniturile din activităţi de producţie, comerţ, prestări de servicii, veniturile din profesii liberale şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente. (2) Constituie venituri din profesii liberale veniturile obţinute din prestarea de servicii cu caracter profesional, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective. (3) Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor, brevete de invenţie, desene şi modele, mărci şi indicaţii geografice, topografii pentru produse semiconductoare şi altele asemenea.“

    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) care consacră statul de drept, caracterul democratic al statului şi garantarea pluralismului politic, precum şi alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (2) privind tratatele ratificate de Parlament, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 56 - Contribuţii financiare, art. 136 alin. (5) referitor la caracterul inviolabil al proprietăţii private şi art. 139 - Impozite, taxe şi alte contribuţii. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cele ale art. 17 privind dreptul la proprietate din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi cele ale art. 17 alin. (1) privind dreptul de proprietate din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
    15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate reglementează în materia veniturilor din activităţi independente, respectiv stabilesc criteriile care determină calificarea unei activităţi desfăşurate de o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri drept activitate independentă şi, corelativ, tipurile de venituri considerate a proveni dintr-o astfel de activitate, în vederea impozitării corespunzătoare a acestora.
    16. În prezenta cauză, din documentele aflate la dosar reiese că autorul excepţiei de neconstituţionalitate, înregistrat ca plătitor de TVA, a realizat, în perioada 2017-2020, operaţiuni imobiliare constând în înstrăinarea unor terenuri, pentru care, la momentul încheierii actelor autentice notariale, a plătit impozitul datorat pentru venituri obţinute din transferuri ale proprietăţii imobiliare din patrimoniul personal. Ulterior, în perioada 2021-2022, în urma unor inspecţii fiscale, veniturile antereferite au fost reîncadrate de organul fiscal drept venituri din activităţi independente, stabilindu-se în sarcina autorului excepţiei sume suplimentare de plată, contestate de acesta în faţa instanţelor de judecată. În acest context a fost ridicată prezenta excepţie de neconstituţionalitate.
    17. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, autorul acesteia este nemulţumit de faptul că, în cazul său, organul de inspecţie fiscală nu a aplicat prevederile Legii nr. 29/2018 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 18 ianuarie 2018, lege prin care se anulează impozitul pe venit şi contribuţiile sociale, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora în cazul tranzacţiilor pentru care s-a aplicat impozitul pe venit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal al persoanelor fizice ca urmare a reîncadrării veniturilor astfel obţinute ca venituri dintr-o activitate independentă, pe perioadele fiscale de până la 1 iunie 2017 şi neachitate până la data intrării în vigoare a acestei legi, cu atât mai mult cu cât, în opinia sa, raţiunea adoptării Legii nr. 29/2018, determinate de o pretinsă neclaritate a textelor legale considerate neconstituţionale, subzistă şi în prezent. Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate doreşte, în realitate, ca instanţa de contencios constituţional să stabilească faptul că Legea nr. 29/2018 îi este aplicabilă în cauza dedusă judecăţii. Or, acestea nu constituie veritabile critici de neconstituţionalitate, ci elemente care ţin de interpretarea şi aplicarea legii în raport cu situaţiile concrete supuse judecăţii, care sunt şi rămân la aprecierea instanţei de judecată sesizate cu soluţionarea în fond a cauzei, fiind o problemă de legalitate, şi excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.
    18. În acelaşi timp, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea nu are competenţa să modifice sau să completeze dispoziţiile de lege supuse controlului de constituţionalitate şi nici să controleze constituţionalitatea unei interpretări date de o anumită instanţă judecătorească textelor legale criticate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 15].
    19. Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică modul de reglementare a soluţiilor legislative din textele criticate, respectiv omisiunea de reglementare a unor criterii concrete pentru încadrarea veniturilor din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în venituri din activităţi independente. Referitor la omisiunile legislative, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, constant, că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este admisibilă doar în situaţia în care omisiunea are relevanţă constituţională, astfel încât Curtea să poată fi învestită cu soluţionarea acesteia [a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014, sau Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010]. În schimb, dacă omisiunea legislativă nu are relevanţă constituţională, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ar echivala cu subrogarea Curţii Constituţionale în sfera de competenţă a legiuitorului, încălcându-se astfel art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului [a se vedea Decizia nr. 130 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 11 mai 2015, paragraful 17]. Or, Curtea constată, contrar susţinerilor autorului excepţiei de neconstituţionalitate, că art. 7 pct. 3 din Legea nr. 227/2015 stabileşte astfel de criterii, iar faptul că acesta le consideră insuficiente nu reprezintă o omisiune legislativă care să genereze încălcarea unui drept fundamental astfel încât aceasta să aibă relevanţă constituţională. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate este, şi din această perspectivă, inadmisibilă.
    20. Mai mult, nemulţumirile autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind acţiunile organului de inspecţie fiscală nu pot fi convertite în veritabile critici de neconstituţionalitate, acestea urmând să fie soluţionate de instanţele de judecată de drept comun. Curtea apreciază că aspectele de fapt şi de aplicare a legii nu evidenţiază însă neconstituţionalitatea reglementărilor supuse controlului de constituţionalitate, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate va fi respinsă ca inadmisibilă [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 360 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1067 din 27 noiembrie 2023, paragraful 58, Decizia nr. 162 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016, sau Decizia nr. 731 din 14 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 24 mai 2024, paragraful 28].
    21. Distinct de cele de mai sus, Curtea observă că autorul excepţiei de neconstituţionalitate motivează pretinsa neclaritate şi neconstituţionalitate a textelor criticate din perspectiva compatibilităţii cu un act normativ cu privire la care organul de inspecţie fiscală a considerat că nu îi este aplicabil. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea a afirmat, constant, că, în exercitarea controlului de constituţionalitate, are competenţa să se pronunţe asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor criticate prin raportare la dispoziţiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu să coroboreze sau să coreleze diversele acte normative ce fac parte din dreptul intern. Curtea a mai constatat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă, deci, că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă [a se vedea Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, Decizia nr. 105 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 8 mai 2020, Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, sau Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999].
    22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Petru Adrian Luca în Dosarul nr. 662/59/2023 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 martie 2024.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    MARIAN ENACHE
                    Magistrat-asistent,
                    Cristina Titirişcă

    -----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 97 din 5 martie 2024

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"

﻿ DECIZIA nr. 97 din 5 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal

Comentarii

Atentie, Juristi!

DECIZIA nr. 97 din 5 martie 2024 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 pct. 3 şi ale art. 67 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal