Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Raluca-Alexandra │- │
│Buterez-Făşie │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământ Bistriţa-Năsăud din Bistriţa, în numele membrilor săi Ilie Arieşan, Alina Luciana Baci, Silvius Ovidiu Chiş şi Adriana Alina Pop, în Dosarul nr. 277/33/2022 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia face obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.521D/2022. 2. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.826D/2022, nr. 1.952D/2022 şi nr. 2.082D/2022, care au acelaşi obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Iulian Prioteasa în Dosarul nr. 1.837/113/2021 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Liber din Învăţământ Vrancea din Focşani, în numele membrilor săi de sindicat Ovidiu Florin Bordea, Marilena Răvaş, Malvina Ghalayini, Daniela-Mihaela Ionescu, Gicu-Valentin Dogaru, Tamara Daniela Mocănita, Nicolae Damian şi George Sabin Bogdan, în Dosarul nr. 873/44/2021 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Sindicatul Învăţământului „Spiru Haret“ Giurgiu din Adunaţii Copăceni, în numele membrelor sale Vaviluţa Bucurică, Ana-Maria Enache şi Mariana Valentina Găulea, în Dosarul nr. 958/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 3. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.826D/2022, nr. 1.952D/2022 şi nr. 2.082D/2022 la Dosarul nr. 1.521D/2022, care a fost primul înregistrat. 5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată. În ceea ce priveşte critica autorilor referitoare la încălcarea art. 15 din Constituţie, reprezentantul Ministerului Public arată că textul de lege nu este retroactiv, întrucât este aplicabil de la data intrării în vigoare a legii şi nu afectează sumele deja încasate de beneficiarii sporului. Referitor la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, acesta susţine că acest spor nu are relevanţă constituţională, iar în jurisprudenţa Curţii s-a statuat faptul că sporurile pot fi acordate diferenţiat de către legiuitor, în funcţie de mijloacele pe care le are la dispoziţie, acesta putând să le modifice sau chiar să le anuleze. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 19 mai 2022, pronunţată în Dosarul nr. 277/33/2022, Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Învăţământ Bistriţa-Năsăud din Bistriţa, în numele membrilor săi Ilie Arieşan, Alina Luciana Baci, Silvius Ovidiu Chiş şi Adriana Alina Pop, în Dosarul nr. 277/33/2022 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal cu prilejul soluţionării cererii de anulare a unui act administrativ emis de Ministerul Educaţiei prin care sunt stabilite drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ. 7. Prin Decizia civilă nr. 558 din 6 iulie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 1.837/113/2021, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) cu referire la art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Iulian Prioteasa cu ocazia judecării cererii de apel formulate de autorul excepţiei împotriva sentinţei prin care a fost respinsă cererea acestuia de acordare de drepturi băneşti. 8. Prin Sentinţa nr. 101 din 28 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 873/44/2021, Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Liber din Învăţământ Vrancea din Focşani, în numele membrilor săi de sindicat Ovidiu Florin Bordea, Marilena Răvaş, Malvina Ghalayini, Daniela-Mihaela Ionescu, Gicu-Valentin Dogaru, Tamara Daniela Mocănita, Nicolae Damian şi George Sabin Bogdan, cu ocazia judecării unei cereri având ca obiect anularea unui act administrativ. 9. Prin Încheierea din 9 iunie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 958/2/2022, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 (forma în vigoare la data de 1.07.2017). Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sindicatul Învăţământului „Spiru Haret“ Giurgiu din Adunaţii Copăceni, în numele membrelor sale Vaviluţa Bucurică, Ana-Maria Enache şi Mariana Valentina Găulea, cu prilejul soluţionării unei cereri având ca obiect anularea unui act administrativ. 10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 sunt lipsite de claritate şi previzibilitate - ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie -, în măsura în care acestea sunt aplicabile şi cadrelor didactice care au obţinut gradul didactic I în baza titlului ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a legii, respectiv în măsura în care aceste prevederi se aplică situaţiilor juridice născute înainte de intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. De asemenea, se susţine că sunt lipsite de claritate şi precizie şi dispoziţiile art. 39 alin. (5) din legea-cadru, în măsura în care ar conduce la lipsirea cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, anterior intrării în vigoare a legii, de beneficiul indemnizaţiei pentru acest titlu ştiinţific. 11. De asemenea, autorii excepţiei consideră că, drept urmare a lipsei de claritate, precizie şi previzibilitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, se încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, prin aplicarea retroactivă a prevederilor noii legi asupra situaţiilor juridice născute sub imperiul legislaţiei anterioare. Este afectată astfel securitatea juridică a drepturilor dobândite de cadrele didactice care au obţinut gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Or, acestor categorii de personal didactic de predare li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, astfel încât au dobândit, anterior datei de 1 iulie 2017, toate drepturile cuvenite cadrelor didactice cu gradul didactic I (încadrare şi salarizare ca profesor cu gradul didactic I, accesul la funcţii de conducere, de îndrumare şi de control - acces condiţionat de gradul didactic deţinut - etc.), beneficiind şi de plata sporului pentru titlul ştiinţific/sumei compensatorii aferente titlului, în temeiul legislaţiei în vigoare la momentul dobândirii titlului ştiinţific de doctor. 12. Se mai susţine că prevederile criticate încalcă şi principiul egalităţii în drepturi în cazul în care dispoziţiile art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 se aplică şi cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor anterior datei de 1 iulie 2017, în conformitate cu Metodologia privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, aprobată prin Ordinul ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.561/2011, cu modificările şi completările ulterioare. Practic, se ajunge la un tratament diferenţiat între două categorii de cadre didactice, care au dobândit gradul didactic I în baza titlului ştiinţific de doctor, după promovarea unor inspecţii şcolare, fără a exista o justificare obiectivă a acestui tratament diferenţiat. În acest context, autorii excepţiei consideră că li se neagă dreptul la plata indemnizaţiei pentru titlul ştiinţific de doctor pe baza unui criteriu temporar, ceea ce contravine dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. 13. Nu în ultimul rând, se arată că textele criticate sunt în contradicţie cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu cele ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, având în vedere că prevederile criticate sunt în mod evident discriminatorii, diferenţa de tratament juridic dintre cele două categorii de cadre didactice neavând la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă. 14. Curtea de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 15. Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei, prevederile criticate sunt clare şi previzibile, autorul excepţiei fiind nemulţumit de însăşi soluţia legislativă adoptată de legiuitor. Referitor la aşa-zisa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, instanţa de judecată reţine că prevederile criticate sunt aplicabile pentru viitor, după intrarea în vigoare a legii. Nici principiul egalităţii în drepturi nu este încălcat de textele criticate, întrucât nu instituie un regim diferit în funcţie de data obţinerii gradului didactic sau a titlului ştiinţific de doctor. Nu în ultimul rând, instanţa de judecată precizează că instituirea unor restricţii se înscrie în marja de apreciere de care statul dispune în ceea ce priveşte acordarea, cuantificarea, limitarea sau chiar eliminarea indemnizaţiilor pentru titlul de doctor. 16. Curtea de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că textul art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de reclamanţi câtă vreme, din raţiuni pur economice, legiuitorul a decis ca, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, persoanele vizate de art. 14 alin. (3) să aleagă între a primi indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor sau drepturile băneşti aferente gradului didactic I obţinut prin echivalare anterior datei de 1 iulie 2017. Indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor reprezintă un drept salarial suplimentar, care nu aparţine sferei drepturilor şi libertăţilor fundamentale, aşa încât suspendarea sau suprimarea acestuia nu contravine Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu atât mai mult cu cât acest drept se acordă din fonduri publice, statul având libertate deplină în adoptarea de legi care se referă la echilibrul între cheltuielile şi veniturile bugetare ale statului prin luarea în considerare a unor chestiuni politice, economice şi sociale, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (a se vedea Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României). 17. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât drepturile în discuţie ale reclamantelor încalcă dispoziţiile invocate din Constituţia României, având în vedere că acele categorii de personal didactic care au dobândit, sub imperiul legislaţiei anterioare Legii-cadru nr. 153/2017, gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor nu pot fi afectate de aplicarea retroactivă a prevederilor art. 14 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017. 18. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 19. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 20. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 21. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit actelor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, respectiv dispoziţiile art. 14 alin. (3) din aceeaşi lege-cadru. 22. Din examinarea argumentelor formulate în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate şi a considerentele cuprinse în actele de sesizare, Curtea constată însă că, în concret, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia urmează a se pronunţa îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (3) coroborat cu cele art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, care au următorul conţinut: - Art. 14 alin. (3): „Personalul didactic de predare care solicită şi obţine gradul didactic I prin echivalare, potrivit prevederilor Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare, nu primeşte indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor. Cadrele didactice optează pentru indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor sau pentru echivalarea cu gradul didactic I.“; – Art. 39 alin. (5): „Sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, acordat ca sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcţie/salariul de funcţie, indemnizaţia de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deţine titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia, beneficiind de prevederile art. 14.“ 23. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi alin. (5) privind principiul legalităţii, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la convenţie privind interzicerea discriminării. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în esenţă, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de faptul că, drept urmare a aplicării prevederilor art. 14 alin. (3) coroborat cu cele ale art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 1 iulie 2017, personalul didactic de predare care a obţinut gradul didactic I prin echivalare cu titlul ştiinţific de doctor, conform Ordinului ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului nr. 5.561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2011, nu mai poate beneficia de sporul pentru titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data obţinerii acestuia. Cu alte cuvinte, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor art. 14 şi modificarea dispoziţiilor art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul nu a mai permis acordarea unui duble bonificaţii pentru aceeaşi calificare, respectiv pentru titlul ştiinţific de doctor şi pentru gradul didactic I, dacă acesta din urmă a fost obţinut prin echivalare, întrucât obţinerea gradului I în această modalitate reprezintă un beneficiu în sine, având în vedere avantajele financiare acordate personalului didactic de predare. 25. În prealabil analizării criticilor de neconstituţionalitate ale autorilor, Curtea arată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor privind abrogarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 617 din 6 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 19 noiembrie 2015, paragraful 12, şi Decizia nr. 594 din 5 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 august 2012), statuând că sporurile, premiile şi alte stimulente acordate demnitarilor şi altor salariaţi prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie. Diferenţierea indemnizaţiilor şi a salariilor de bază pentru demnitari şi alţi salariaţi din sectorul bugetar este opţiunea liberă a legiuitorului, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizaţiile şi salariile de bază, premii periodice şi alte stimulente, pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade, le poate suspenda sau chiar anula. 26. De asemenea, în ceea ce priveşte politica de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, precum şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 887 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 14 aprilie 2021, paragraful 34). 27. În ceea ce priveşte prima critică a autorilor excepţiei, în sensul că prevederile criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate, fiind astfel neconstituţionale în măsura în care acestea sunt aplicabile şi cadrelor didactice care au obţinut gradul didactic I folosindu-se de titlul ştiinţific de doctor deţinut anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea observă că, în realitate, autorii nu invocă o lipsă de claritate sau de precizie a prevederilor criticate, ci aceştia atacă soluţia legislativă adoptată de legiuitor, respectiv imposibilitatea de a beneficia atât de avantajele obţinute ca urmare a dobândirii gradului didactic I prin echivalarea cu titlul ştiinţific de doctor, cât şi de indemnizaţia pentru deţinerea titlului. De altfel, analizând prevederile art. 39 alin. (5) din legea-cadru anterior menţionată rezultă cu claritate că acestea se aplică şi categoriilor de personal didactic cărora le-a fost acordat titlul ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, legiuitorul folosind sintagma „indiferent de data obţinerii acestuia“ (a titlului ştiinţific de doctor - s.n.) şi precizând că aceste categorii vor beneficia de prevederile art. 14 din Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, Curtea reţine că această critică este neîntemeiată. 28. Cât priveşte pretinsa încălcare a principiului neretroactivităţii legii, întrucât aceasta se aplică şi personalului didactic de predare care a obţinut titlul ştiinţific de doctor anterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 209 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1031 din 4 noiembrie 2020, paragrafele 31 şi 32) că, în măsura în care prevederile criticate se aplică începând de la data intrării lor în vigoare, fără să aibă niciun efect cu privire la sumele încasate deja de beneficiarii sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, nu se pune problema încălcării principiului care interzice aplicarea retroactivă a legii. Legea-cadru nr. 153/2017 nu conţine nicio prevedere care să impună/permită aplicarea dispoziţiilor sale şi pentru situaţii din trecut. Ca atare, devine operantă regula de bază din dreptul intertemporal, potrivit căreia actele normative îşi produc efectele începând cu data intrării lor în vigoare (tempus regit actum). De altfel, Curtea a constatat deja că prevederile criticate nu sunt retroactive, deoarece se aplică de la momentul intrării lor în vigoare, pentru viitor (Decizia nr. 691 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 27 februarie 2020, paragraful 28). 29. De asemenea, Curtea a mai statuat, în mod constant, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în modul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004, şi Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004). 30. Prin urmare, având în vedere că prevederile art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 îşi produc efectele pentru viitor, respectiv începând cu data aplicării dispoziţiilor noii legi, instanţa de contencios constituţional constată că, în speţa dedusă controlului, nu este încălcat principiul neretroactivităţii legii. 31. Referitor la cea de-a treia critică a autorilor excepţiei, privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 al Protocolului nr. 12 la convenţie privind interzicerea discriminării, Curtea observă că dispoziţiile criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică, respectiv tuturor celor care au dobândit gradul didactic I prin echivalarea cu titlul ştiinţific de doctor, indiferent de data la care au dobândit titlul. Cu alte cuvinte, prevederile criticate vor fi aplicabile personalului didactic de predare care a obţinut titlul ştiinţific de doctor atât anterior, cât şi ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017. Tocmai pentru a evita orice diferenţă de tratament juridic între persoanele aflate în aceeaşi situaţie juridică, legiuitorul nu a acordat anumite beneficii personalului didactic de predare în funcţie de data obţinerii titlului ştiinţific de doctor, ci a prevăzut acelaşi regim juridic pentru cadrele didactice care se regăsesc în ipoteza prevăzută de normele criticate. 32. Potrivit jurisprudenţei Curţii (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 344 din 26 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 20 iunie 2022), nesocotirea principiului egalităţii în drepturi are drept consecinţă neconstituţionalitatea privilegiului sau a discriminării care a determinat, din punct de vedere normativ, încălcarea principiului. În acest sens, Curtea a reţinut că discriminarea se bazează pe noţiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituţional specific, în cazul constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului. Însă, ţinând cont că prevederile criticate se aplică tuturor persoanelor care au obţinut gradul didactic I prin echivalarea cu titlul ştiinţific de doctor, fără să aibă relevanţă data la care persoanele au dobândit titlul, nu suntem în prezenţa unei încălcări a principiului egalităţii în drepturi şi nici a existenţei unei discriminări în cadrul categoriei personalului didactic, în funcţie de data dobândirii titlului. 33. Referitor la restul susţinerilor autorilor excepţiei cu privire la aplicarea normelor criticate, Curtea reţine că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 excedează controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, aceasta revenind autorităţilor publice responsabile, iar, în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, „justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010). 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Învăţământ Bistriţa-Năsăud din Bistriţa, în numele membrilor săi Ilie Arieşan, Alina Luciana Baci, Silvius Ovidiu Chiş şi Adriana Alina Pop, în Dosarul nr. 277/33/2022 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, de Iulian Prioteasa în Dosarul nr. 1.837/113/2021 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Sindicatul Liber din Învăţământ Vrancea din Focşani, în numele membrilor săi de sindicat Ovidiu Florin Bordea, Marilena Răvaş, Malvina Ghalayini, Daniela-Mihaela Ionescu, Gicu-Valentin Dogaru, Tamara Daniela Mocănita, Nicolae Damian şi George Sabin Bogdan, în Dosarul nr. 873/44/2021 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi de Sindicatul Învăţământului „Spiru Haret“ Giurgiu din Adunaţii Copăceni, în numele membrelor sale Vaviluţa Bucurică, Ana-Maria Enache şi Mariana Valentina Găulea, în Dosarul nr. 958/2/2022 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 14 alin. (3) coroborat cu art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Galaţi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE pentru Magistrat-asistent, Raluca-Alexandra Buterez-Făşie, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează Prim-magistrat-asistent, Benke Károly
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
