Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Garda de Coastă din Constanţa în Dosarul nr. 5.535/118/2019 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.593D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 încadrându-se în limitele competenţei sale legale şi constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 30 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 5.535/118/2019, Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Excepţia a fost ridicată de Garda de Coastă din Constanţa într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ce se cuvin funcţionarilor publici. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată, în esenţă, că soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 are la bază voinţa legiuitorului şi raţiunea esenţială de a înlătura inechităţile din sistemul de salarizare a personalului bugetar, aplicabil - în primul rând şi în mod necesar - elementului principal (de bază) al sistemului de salarizare, indiferent de categoria acestuia, respectiv salariul de bază, solda funcţiei de bază, salariul funcţiei de bază sau indemnizaţia de încadrare. În acest sens, citează paragrafele 101-104 din Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 şi arată că, prin această decizie, instanţa supremă a adus atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, subrogându-se competenţelor constituţionale ale legiuitorului. 6. Tribunalul Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Consideră că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate da o interpretare unui anumit text de lege, fără a se putea reţine că procedând astfel se subrogă în atribuţiile legiuitorului. 7. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, precum şi dispoziţiile art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. Curtea constată că, deşi în dispozitivul încheierii de sesizare este menţionat art. 3^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează doar alin. (1) al acestui text de lege. Autoarea excepţiei critică aceste texte de lege în interpretarea dată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2020. Curtea constată că prevederile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 au fost abrogate prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, iar prevederile art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin dispoziţiile art. 44 alin. (1) pct. 20 din Legea-cadru nr. 153/2017. Având în vedere însă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată, care au următoarea redactare: - Art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014: „Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“; – Art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015: „(1) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“ 11. Autoarea excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut a se pronunţa cu privire la două chestiuni de drept. Prima a vizat, în esenţă, aplicabilitatea/ inaplicabilitatea, în cazul personalului militar, al poliţiştilor şi al funcţionarilor publici cu statut special, a soluţiei egalizării salarizării la nivel maxim, avută în vedere de art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. A doua a vizat interpretarea extensivă a noţiunii de „salariu de bază“ „atunci când este utilizată ca atare în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice“, în sensul de a stabili dacă se referă la toate categoriile de elemente principale ale sistemului de salarizare, respectiv salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/indemnizaţia de încadrare. 13. În ceea ce priveşte prima întrebare adresată instanţei supreme, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că, în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, a clarificat deja înţelesul dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce priveşte identificarea categoriilor de personal plătit din fonduri publice cărora le este aplicabil nivelul maxim de salarizare prevăzut de acest articol de lege, reţinând că „sintagma «salarizat la acelaşi nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice“. 14. Astfel, prin coroborarea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, cu art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare, dar şi cu observarea principiului reglementat la art. 3 lit. c) din acelaşi act normativ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat, în considerentele Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, că personalul din „celelalte autorităţi şi instituţii publice“ la care se referă art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 sunt: Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome (altele decât Consiliul Concurenţei şi Curtea de Conturi), precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale. 15. În consecinţă, având în vedere că statuarea cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, în privinţa destinatarilor normei art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 împiedică declanşarea unui nou mecanism de dezlegare în principiu, cu funcţie de prevenire a jurisprudenţei neunitare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins ca inadmisibilă sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la această problemă de drept. 16. În ceea ce priveşte cea de-a doua chestiune de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, circumscriindu-se aspectelor ce priveau litigiul pendinte, a procedat la interpretarea termenului „salariu de bază“ din cuprinsul art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi al art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în sensul de a stabili dacă se referă şi la „salariul funcţiei de bază“ al poliţiştilor. 17. În acest sens, instanţa supremă a avut în vedere mai multe aspecte. Astfel, a observat că, dacă potrivit legislaţiei anterioare - respectiv dispoziţiile art. 2 şi 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 18 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice -, în cazul poliţiştilor se prevedea că aceştia au dreptul la un „salariu de bază“, odată cu intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, terminologia a fost modificată, art. 4 alin. (2) şi (3) din anexa nr. VII „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională» prevăzând dreptul poliţiştilor la „salariul funcţiei de bază“, precum şi alte drepturi salariale (paragraful 91 din Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019). 18. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a avut în vedere, de asemenea, scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi a art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, respectiv eliminarea inechităţilor existente în materie de salarizare (paragrafele 91-95 din Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019). 19. Totodată, instanţa supremă a invocat considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 decembrie 2016, în care s-a reţinut că „din moment ce situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii este identică, atunci şi tratamentul juridic aplicabil - salariul de bază/indemnizaţia de încadrare - trebuie să fie acelaşi (...)“ (paragraful 96 din Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019). 20. În continuare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a făcut referire la propria jurisprudenţă, respectiv Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, precitată, şi Decizia nr. 54 din 3 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 18 septembrie 2017, în considerentele cărora s-a arătat că interpretarea art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 se realizează în lumina principiilor reglementate de art. 3 din Legea-cadru nr. 284/2010, în special a celui definit la lit. c), statuându-se că acest principiu denotă în mod esenţial asumarea de către legiuitor a egalităţii de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispoziţiilor legii de salarizare, o remuneraţie egală (paragraful 97 din Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019). 21. În analiza efectuată, instanţa supremă a reţinut şi cele statuate anterior prin Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 20 decembrie 2016, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. În acea decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a arătat că dispoziţiile art. 93 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora „Drepturile băneşti stabilite a fi acordate poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, prin alte acte normative, în raport cu salariul de bază, se vor calcula faţă de salariul funcţiei de bază“, îşi vor găsi aplicarea pentru toate celelalte situaţii în care - fie pentru drepturi deja stabilite a fi acordate (anterior Legii-cadru nr. 284/2010), fie pentru alte drepturi de natură salarială, care nu sunt cuprinse în Legea-cadru nr. 284/2010, ci sunt prevăzute de acte normative anterioare, care sunt în continuare în vigoare - legiuitorul (ca în cazul poliţiştilor şi al funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare) a prevăzut ca bază de calcul salariul de bază, noţiune care nu mai are un corespondent în legislaţia actuală, astfel încât era necesar, pe calea unei dispoziţii tranzitorii, să se indice noţiunea juridică echivalentă pentru acordarea acestora în continuare, în raport cu componentele legale ale salariului lunar al acestor categorii de funcţionari publici (paragraful 98 din Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019). 22. Revenind asupra celor statuate prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, instanţa supremă a amintit că prin această decizie a făcut trimitere la toate cele patru tipuri de elemente salariale principale (de bază), respectiv salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/indemnizaţia de încadrare. 23. Având în vedere toate aceste repere doctrinare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, recurgând la o interpretare extensivă a textelor de lege analizate, a admis sesizarea şi a stabilit că termenul „salariu de bază“ prevăzut de art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, şi de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează extensiv, în sensul că se referă şi la „salariul funcţiei de bază“ al poliţiştilor. 24. Autoarea excepţiei de neconstituţionalitate din prezenta cauză consideră că, prin pronunţarea Deciziei nr. 51 din 11 noiembrie 2019, instanţa supremă s-a subrogat rolului legiuitorului, încălcând astfel principiul separaţiei puterilor în stat. 25. În ceea ce priveşte respectarea limitelor constituţionale în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate decide, potrivit art. 126 alin. (3) din Constituţie, Curtea Constituţională a arătat, prin Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011, că instanţa supremă are obligaţia de a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, cu respectarea principiului fundamental al separaţiei puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa constituţională să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituţionalitate a acestora. 26. Cât priveşte Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, Curtea Constituţională reţine că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a procedat la o interpretare extensivă a sintagmei „salariu de bază“, ţinând cont de voinţa legiuitorului de eliminare a inechităţilor existente în materie de salarizare. Pentru a decide astfel însă, instanţa supremă şi-a fundamentat decizia pe jurisprudenţa sa anterioară, respectiv Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, prin care a clarificat înţelesul dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 în ceea ce priveşte identificarea categoriilor de personal plătit din fonduri publice cărora le este aplicabil nivelul maxim de salarizare prevăzut de acest articol de lege, făcând trimitere, de asemenea, la toate cele patru tipuri de elemente salariale principale (de bază), respectiv salariul de bază/solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază/indemnizaţia de încadrare. De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a avut în vedere statuările cu valoare de principiu ale Curţii Constituţionale reţinute în Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, referitoare la egalitatea de tratament sub aspectul salarizării pe care o impune situaţia juridică a personalului bugetar de acelaşi grad, aceeaşi gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate şi aceleaşi studii. 27. Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a invocat argumente reţinute prin Decizia nr. 30 din 17 octombrie 2016 referitoare la echivalenţa sintagmei „salariu de bază“ cu cea de „salariu al funcţiei de bază“. 28. Prin urmare, Curtea Constituţională constată că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019 s-a fundamentat pe o interpretare teleologică având ca fundament considerente constituţionale, legale şi jurisprudenţiale, care înlătură echivocul normativ. Stabilind înţelesul sintagmei „salariu de bază“, instanţa supremă nu s-a substituit legiuitorului - întrucât sensul stabilit normei nu o modifică, nici nu o completează -, ci, din contră, a realizat un echilibru între spiritul şi litera legii, între exigenţele de redactare şi scopul urmărit de legiuitor. Curtea apreciază, prin urmare, că instanţa a acţionat intra vires, în interiorul marjei sale de competenţă, fără a legifera, substituindu-se autorităţii competente în acest domeniu. 29. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Garda de Coastă din Constanţa în Dosarul nr. 5.535/118/2019 al Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 51 din 11 noiembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Constanţa - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
