Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro

Trimite prin Yahoo Messenger pagina: DECIZIA nr. 95 din 16 februarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în redactarea modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 31/2013, aprobată prin Legea nr. 384/2013

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Cautare document

Termen: Tipul actului: Anul publicarii actului:

Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

DECIZIA nr. 95 din 16 februarie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în redactarea modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 31/2013, aprobată prin Legea nr. 384/2013

EMITENT: Curtea Constituţională
PUBLICAT: Monitorul Oficial nr. 642 din 30 iunie 2021

Comenteaza legea


┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu     │- preşedinte      │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga  │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria         │- judecător       │
│Pivniceru          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan      │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina       │- judecător       │
│Tănăsescu          │                  │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila       │- judecător       │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ingrid Alina Tudora│-                 │
│                   │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, excepţie ridicată de Societatea Vitalia Salubritate Prahova - S.R.L. din localitatea Băicoi, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 3/204/2018 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 911D/2018.
    2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 354D/2020, având ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, ridicată de Societatea ECOREC - S.A. din localitatea PopeştiLeordeni, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 77/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 911D/2018 şi nr. 354D/2020, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, dispune conexarea Dosarului nr. 354D/2020 la Dosarul nr. 911D/2018, care a fost primul înregistrat.
    6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, referitor la prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, susţine că acestea cuprind norme clare şi previzibile în ceea ce priveşte determinarea persoanei obligate să achite taxa prevăzută de textul de lege criticat. Arată, în acest sens, că prin Ordinul ministrul mediului, apelor şi pădurilor nr. 2.413/2016 privind modificarea Ordinului ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu au fost aduse lămuriri suplimentare cu privire la persoanele cărora le incumbă obligaţia de plată a taxei, precum şi cu privire la modalitatea de calcul al acesteia, astfel încât susţinerile autoarelor excepţiei reprezintă mai degrabă propuneri de lege ferenda cu privire la eventuala obligare a plăţii taxei de către producătorul iniţial al deşeurilor, şi nu de către operatorul însărcinat cu eliminarea acestora.
    7. Referitor la prevederile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, reprezentantul Ministerului Public arată că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 850 din 13 decembrie 2018 Curtea a statuat în sensul conformităţii acestora cu Legea fundamentală.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:
    8. Prin Încheierea din 4 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3/204/2018, Judecătoria Câmpina - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatoarea Societatea Vitalia Salubritate Prahova - S.R.L. din localitatea Băicoi, judeţul Prahova, cu ocazia judecării unei cauzei civile având ca obiect o contestaţie la executare formulată în contradictoriu cu intimata Administraţia Fondului pentru Mediu - Direcţia Generală de Administrare Fiscală - Direcţie Evidenţă şi Colectare.
    9. Prin Încheierea din 10 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 77/2/2019, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de contestatoarea Societatea ECOREC - S.A. din localitatea Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov, cu ocazia judecării unei cauzei civile având ca obiect anularea unui act administrativ formulată în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarele acesteia susţin că, dat fiind procentul de reciclare extrem de scăzut al deşeurilor în România şi obiectivele de reciclare de atins până în anul 2020, prevăzute de Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile, prin Ordonanţa Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu s-a introdus o taxă de depozitare la groapă, care a fost prorogată până în ianuarie 2017. Având în vedere deficienţele de organizare în colectarea acestei taxe, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, s-a suspendat plata taxei de depozit până la data de 1 ianuarie 2019, fără a se reglementa însă situaţia plăţilor aferente perioadei 1 ianuarie - 1 iulie 2017. Aşadar, potrivit reglementării criticate, pentru perioada ianuarie - iunie 2017 se instituie numai o obligaţie de plată a acestei contribuţii la Fondul pentru mediu, interpretarea legală, în opinia autoarelor excepţiei, fiind aceea că se naşte această obligaţie fiscală cu titlu de plătitor în patrimoniul proprietarului/ administratorului depozitului numai în contextul în care a încasat aceste sume de la entitatea care a produs acele deşeuri.
    11. În ceea ce priveşte natura de „bun“ a sumelor prelevate de organele fiscale şi de ingerinţa unei atare prelevări, autoarele excepţiei apreciază ca fiind edificatoare jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (în acest sens fiind Hotărârea dib 3 iulie 2003, pronunţată în Cauza Buffalo - S.R.L. contra Italia, şi Hotărârea din 16 martie 2010, pronunţată în Cauza Belmonte împotriva Italiei).
    12. Se menţionează, totodată, că responsabilitatea plăţii taxei de depozitare trebuie corelată cu responsabilitatea de mediu a producătorului/deţinătorului de deşeuri, scopul Directivei 2008/98/CE şi al Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor fiind acela de a reduce producerea de deşeuri care nu pot fi reciclate, responsabilitatea gestionării deşeurilor revenind cu prioritate producătorului şi operatorului de colectare a deşeurilor. În acest context, învederează faptul că pentru perioada 1 ianuarie 2017-1 iulie 2017 nu exista o soluţie legislativă clară, univocă, previzibilă care să reglementeze situaţia operatorilor de depozite în privinţa taxei de depozitare instituite prin art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, cu privire la modalitatea de recuperare a acestei taxe de la persoanele care trebuie să suporte costul eliminării finale pentru deşeurile inerte şi nepericuloase. Aşa fiind, apreciază că obligarea operatorului însărcinat cu depozitarea deşeurilor la plata unei taxe de depozitare, fără a se prevedea însă şi mecanismul de recuperare a acestei taxe, lezează în mod grav drepturile fundamentale recunoscute şi garantate de Constituţie, astfel încât prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 ar trebui interpretate în sensul că obligaţia de plată/virare a taxei de depozit pentru deşeuri municipale de către administratorul/proprietarul depozitului către Fondul pentru mediu devine scadentă doar la momentul în care generatorul sau deţinătorul de deşeuri a plătit această taxă către administratorul/proprietarul depozitului de deşeuri.
    13. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 911D/2018, Judecătoria Câmpina - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 este neîntemeiată. În acest sens, instanţa de judecată arată că nu se poate susţine că prevederile legale criticate sunt neclare şi imprecise, suspendarea taxei fiind justificată de faptul că actuala formă a taxelor prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) din ordonanţa de urgenţă criticată, cu modificările şi completările ulterioare, a condus la majorarea tarifelor practicate pentru activităţile specifice serviciului de salubrizare a localităţilor cu contravaloarea acestei obligaţii fiscale datorate la Fondul pentru mediu, reflectându-se asupra veniturilor populaţiei, care, în final, va suporta această cheltuială, iar nu ca urmare a pretinselor neclarităţi, astfel cum susţine autoarea excepţiei. Cu privire la încălcarea principiului accesului liber la justiţie, instanţa susţine că autoarea excepţiei nu a arătat modalitatea în care acesta ar fi afectat prin reglementarea legală criticată.
    14. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 354D/2020, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa reţine astfel că prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 reprezintă transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor art. 10 din Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deşeuri, potrivit cărora statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că toate costurile determinate de instalarea şi de exploatarea unui depozit de deşeuri, inclusiv, pe cât posibil, costul garanţiei financiare sau al echivalentului acesteia, menţionat la art. 8 lit. (a) pct. (iv), precum şi costurile estimative pentru închidere şi operaţiile posttratare pentru o perioadă de minimum 30 de ani sunt acoperite de preţul stabilit de operator pentru evacuarea oricărui tip de deşeu în depozitul respectiv. De altfel, instanţa observă că în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate au fost prezentate argumente juridice cu privire la modificarea titularului de plată a contribuţiei prevăzute de reglementarea criticată, precum şi nemulţumiri referitoare la legalitatea adoptării acesteia, fără a se face însă o referire concretă cu privire la eventualele vicii de neconstituţionalitate. Aşa fiind, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi admisă prin raportare la argumente juridice care ţin de modul de interpretare şi de aplicare a prevederilor criticate, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
    15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193 din 30 decembrie 2005, în redactarea modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 31/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 30 august 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 384/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 8 ianuarie 2014, prevederi care aveau următorul conţinut normativ:
    - Art. 9 alin. (1):
    " Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din: [...]
    c) taxele încasate de la proprietarii sau, după caz, administratorii de depozite pentru deşeurile inerte şi nepericuloase încredinţate de către terţi în vederea eliminării finale prin depozitare, în cuantumul prevăzut în anexa nr. 2;“;"

    – Art. 11 alin. (1): „Sumele prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a), b), c), e), f) şi s) se declară şi se plătesc lunar de către persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activităţile respective, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea.“

    19. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la claritatea şi previzibilitatea normei, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 raportate la art. 1 din Primul Protocol adiţional  la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul de proprietate privată, precum şi celor ale art. 56 alin. (2) referitoare la contribuţiile financiare şi aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
    20. Examinând criticile formulate, Curtea reţine că, în esenţă, autoarele excepţiei invocă neconstituţionalitatea reglementării criticate prin prisma faptului că pentru perioada 1 ianuarie-1 iulie 2017 nu exista o soluţie legislativă univocă, clară şi previzibilă, care să reglementeze situaţia operatorilor de depozite în privinţa taxei de depozitare instituite prin art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, în ceea ce priveşte modalitatea de recuperare a acestei taxe de la persoanele care trebuie să suporte costul eliminării finale pentru deşeurile inerte şi nepericuloase, context în care susţin că obligarea operatorului însărcinat cu depozitarea deşeurilor la plata unei taxe de depozitare, fără a fi reglementat şi mecanismul de recuperare a acestei taxe, lezează în mod grav drepturile fundamentale recunoscute şi garantate de Constituţie, invocate de autoarele excepţiei.
    21. Din perspectiva evoluţiei cadrului legislativ prin care s-a implementat această taxă, Curtea reţine că prin Ordonanţa Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu s-a modificat conţinutul normativ al art. 9 alin. (1) lit. c), în sensul introducerii taxei de depozitare, iar prin articolul unic pct. 4 din Legea nr. 384/2013 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 31/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 8 ianuarie 2014, s-a prevăzut că obligaţia de plată a taxei de depozitare instituite prin art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2017. Ulterior, prin art. II alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 48/2017, legiuitorul delegat a prevăzut că plata acestei taxe se suspendă până la 1 ianuarie 2019.
    22. Curtea reţine că taxa de depozitare prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, în forma redacţională criticată de autoarele excepţiei, a fost în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, în intervalul 1 ianuarie-1 iulie 2017, iar în perioada de referinţă, prin Metodologia de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu, aprobată prin Ordinul ministrul mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 14 iunie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se stabilea modul de calcul al contribuţiilor, taxelor, penalităţilor şi altor sume pe care contribuabilii/plătitorii trebuie să le declare şi să le plătească la Fondul pentru mediu.
    23. Curtea observă că în contextul prorogării intrării în vigoare pentru data de 1 ianuarie 2019 a obligaţiei de plată a taxei de depozitare, redenumită contribuţie pentru economia circulară, şi al modificării succesive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 630 din 19 iulie 2018, şi prin Legea nr. 31/2019 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 14 ianuarie 2019, reglementarea criticată prevede, în prezent, că „(1) Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din (…) c) contribuţia pentru economia circulară încasată de la proprietarii sau, după caz, administratorii de depozite pentru deşeurile municipale, deşeuri din construcţii şi desfiinţări, destinate a fi eliminate prin depozitare, în cuantumul prevăzut în anexa nr. 2;“.
    24. În acest nou context legislativ, prin art. I pct. 3 din Ordinul viceprim-ministrului, ministrul mediului, nr. 149/2019 privind modificarea şi completarea anexei la Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 27 februarie 2019, a fost modificat art. 18 din Metodologia de calcul al contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru mediu, în sensul că în aplicarea principiului „poluatorul plăteşte“ şi pentru implementarea instrumentului economic „plăteşte cât arunci“, contravaloarea contribuţiei prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 se suportă de către persoana fizică sau persoana juridică ce încredinţează pentru eliminare finală deşeurile municipale şi deşeurile din construcţii şi desfiinţări.
    25. Curtea subliniază faptul că, prin modificările legislative operate, scopul legiuitorului a fost acela de a alinia legislaţia din România la legislaţia europeană în domeniul gestionării deşeurilor şi de a implementa unele instrumente economice foarte importante pentru modernizarea gestionării deşeurilor din România. Astfel, instrumentele economice care au fost implementate în legislaţia naţională au fost „plăteşte pentru cât arunci“, „răspunderea extinsă a producătorului“ şi taxa la depozitare. Pentru a pune în aplicare instrumentele economice „plăteşte pentru cât arunci“ şi „răspunderea extinsă a producătorului“ au fost necesare modificarea şi completarea legislaţiei în domeniu, astfel încât să fie stabilite clar responsabilităţile şi obligaţiile tuturor părţilor implicate, ţinând cont inclusiv de modificările aduse prin promovarea pachetului economiei circulare.
    26. Cu privire la legislaţia incidentă în domeniul analizat (în vigoare în perioada 1 ianuarie-1 iulie 2017), apreciată de autorii excepţiei ca fiind lipsită de claritate şi previzibilitate sub aspectul cunoaşterii destinatarului taxei de depozitare, Curtea constată că art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 10 mai 2005, transpune în legislaţia naţională Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor. Curtea reţine că, astfel cum s-a statuat în Hotărârea Curţii de Justiţie (Camera a doua) din 25 februarie 2010, pronunţată în Cauza C-172/08 - Pontina Ambiente - Srl împotriva Regione Lazio, taxa de depozitare a deşeurilor constituie un cost de exploatare, în sensul art. 10 din Directiva 1999/31/CE, iar prin modul în care a fost transpusă Directiva 1999/31/CE în legislaţia naţională s-a creat posibilitatea operatorilor de depozite de deşeuri să ia toate măsurile necesare pentru a-şi acoperi costurile prevăzute pentru exploatarea depozitului de preţul practicat de operator pentru depozitarea fiecărui tip de deşeu în acel depozit.
    27. De asemenea, Curtea observă că Legea nr. 211/2011 privind regimul deşeurilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 28 martie 2014, constituie transpunerea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008, legiuitorul naţional reglementând că, în conformitate cu principiul „poluatorul plăteşte“, costurile operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de către producătorul de deşeuri sau, după caz, de deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.
    28. În contextul celor mai sus menţionate, Curtea reţine că, astfel cum s-a reţinut în Cauza C-172/08 - Pontina Ambiente - Srl împotriva Regione Lazio, precitată, sumele datorate operatorului unui depozit de deşeuri de către o colectivitate locală care a depozitat deşeuri intră în domeniul de aplicare al art. 3 din Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale (ulterior abrogată prin Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului), astfel încât acest operator poate solicita dobânzi în caz de întârziere la plata sumelor menţionate imputabilă acestei colectivităţi locale.
    29. În acest context, Curtea subliniază că în scopul transpunerii Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 48 din 23 februarie 2011, precum şi în scopul instituirii unor mecanisme eficiente pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată rezultând din contractele încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, legiuitorul român a adoptat Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi contractante, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 2 aprilie 2013. Potrivit art. 16 din actul normativ menţionat, dacă debitorul întârzie în efectuarea plăţii, creditorul poate obţine un titlu executoriu prin procedura ordonanţei de plată, prevăzută de prevederile art. 1.013-1.024 din titlul IX al Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
    30. Curtea menţionează, de asemenea, că legea civilă oferă posibilitatea operatorilor depozitelor de deşeuri să se îndrepte cu acţiune în regres împotriva propriilor debitori, recuperând astfel orice sume le-ar fi datorate de către aceştia, o atare acţiune fiind la dispoziţia celui care a fost obligat la plată ori a efectuat-o pentru o altă persoană şi care urmăreşte înapoierea de către aceasta a sumei care, potrivit legii, este în sarcina ei.
    31. Prin urmare, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate criticile formulate din perspectiva faptului că în perioada 1 ianuarie-1 iulie 2017 nu exista niciun mecanism de recuperare a sumelor plătite, cu titlu de taxă de depozit, de către administratorii, respectiv proprietarii de depozite de deşeuri, de la cei care trebuie să suporte, de fapt, aceste costuri, şi anume generatorii şi deţinătorii de deşeuri, potrivit principiului „poluatorul plăteşte“, întrucât, chiar dacă nu era prevăzută în mod expres o procedură prin care se puteau recupera sumele în discuţie, existau totuşi pârghiile necesare în vederea realizării acestui interes legitim.
    32. Referitor la prevederile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005, Curtea reţine că, prin conţinutul lor normativ, acestea nu cuprind niciun viciu de neconstituţionalitate, stabilind doar un calendar fiscal cu privire la plata către Fondul pentru mediu a taxelor încasate de la proprietarii sau, după caz, administratorii de depozite pentru deşeurile inerte şi nepericuloase încredinţate de către terţi în vederea eliminării finale prin depozitare.
    33. Concluzionând, Curtea învederează că, în sensul celor mai sus statuate, s-a pronunţat prin Decizia nr. 897 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 1 aprilie 2021, şi a constatat că prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 20, art. 21 alin. (1)-(3), art. 44 raportate la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici celor ale art. 56 alin. (2).
    34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Vitalia Salubritate Prahova - S.R.L. din localitatea Băicoi, judeţul Prahova, în Dosarul nr. 3/204/2018 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă şi de Societatea ECOREC - S.A. din localitatea Popeşti-Leordeni, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 77/2/2019 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, în redactarea modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 31/2013, aprobată prin Legea nr. 384/2013, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă şi Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2021.

                    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
                    Magistrat-asistent,
                    Ingrid Alina Tudora

    ----

Newsletter GRATUIT

Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email

Tags: Monitorul Oficial, Acte Monitorul Oficial, Decizie, Alte Institutii, DECIZIA nr. 95 din 16 februarie 2021

Comentarii

Fii primul care comenteaza.

MonitorulJuridic.ro este un proiect:

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"