Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia-Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ioana Adina Meszaros şi alţii în Dosarul nr. 3.616/117/2018* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.474D/2020. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.338D/2020, nr. 612D/2021, nr. 1.692D/2021, nr. 3.303D/2021, nr. 3.331D/2021, nr. 3.458D/2021, nr. 3.863D/2021, nr. 959D/2022, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor capitolului I lit. B, respectiv lit. A din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Dana Mirela Borcuti şi alţii, respectiv de Florian Nicolae Crăciun şi alţii în dosarele nr. 636/83/2020 şi nr. 1.718/83/2020 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, de Ileana-Florentina Cherşa şi alţii în Dosarul nr. 335/117/2021 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Liviu Dan Bubuiug şi Dan Buduşan în Dosarul nr. 830/84/2021 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, de Ioana Marinela Maier şi alţii, de Ciprian Dumitru Pop şi Ganema Mihaela Raţiu, respectiv de Virginia Bianca Vulcan şi alţii în dosarele nr. 4.300/107/2020, nr. 1.141/107/2021 şi nr. 3.976/107/2020 ale Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi de Cosmin Croitoru în Dosarul nr. 3.008/90/2020* al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.338D/2020, nr. 612D/2021, nr. 1.692D/2021, nr. 3.303D/2021, nr. 3.331D/2021, nr. 3.458D/2021, nr. 3.863D/2021, nr. 959D/2022 la Dosarul nr. 1.474D/2020, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 107 din 23 februarie 2021. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 30 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 3.616/117/2018*, şi Încheierea din 22 aprilie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 335/117/2021, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Ioana Adina Meszaros şi alţii, respectiv de Ileana-Florentina Cherşa şi alţii în cauze având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiţie. 8. Prin Încheierea din 29 octombrie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 636/83/2020, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul I lit. A şi B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Dana Mirela Borcuti şi alţii într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiţie. 9. Prin Încheierea din 16 februarie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.718/83/2020, Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Florian Nicolae Crăciun şi alţii într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiţie. 10. Prin Încheierea din 4 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 830/84/2021, Tribunalul Sălaj - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Liviu Dan Bubuiug şi Dan Buduşan într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiţie. 11. Prin Încheierea din 6 octombrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 4.300/107/2020, Încheierea din 2 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 1.141/107/2021, şi Încheierea din 10 decembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.976/107/2020, Tribunalul Alba - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Ioana Marinela Maier şi alţii, de Ciprian Dumitru Pop şi Ganema Mihaela Raţiu, respectiv de Virginia Bianca Vulcan şi alţii în cauze având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiţie. 12. Prin Încheierea din 6 aprilie 2022, pronunţată în Dosarul nr. 3.008/90/2020*, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în capitolul I lit. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Cosmin Croitoriu într-o cauză având ca obiect cereri privind drepturi salariale ale personalului din justiţie. 13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât instituie o diferenţă de tratament juridic în ceea ce priveşte salarizarea dintre procurori şi judecători. 14. În susţinerea acestei critici arată că, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, Ministerul Public a fost instituit ca o componentă a autorităţii judecătoreşti, fapt confirmat, de altfel, prin jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, Decizia nr. 262 din 5 mai 2016 şi Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018. 15. De asemenea, autorii învederează că prin Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor se stabilesc aceleaşi incompatibilităţi şi interdicţii pentru toţi magistraţii, indiferent că sunt judecători sau procurori, că au acelaşi tip de formare şi evoluţie profesională, iar acelaşi for, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, gestionează cariera magistraţilor, le apără şi le garantează reputaţia profesională şi independenţa. 16. Pe de altă parte, atât art. 16 din Constituţie, cât şi art. 5 şi art. 154 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii interzic discriminarea directă şi indirectă şi prevăd că la stabilirea şi acordarea salariilor este interzisă orice discriminare. În consecinţă, nu poate fi acceptată crearea unei reglementări care să instituie statute financiare distincte pentru cele două categorii profesionale, judecători şi procurori. 17. Discriminările sunt de neînţeles şi de neacceptat în condiţiile în care nicăieri în cuprinsul legii, nici în dispoziţiile generale şi nici în dispoziţiile specifice familiei ocupaţionale „Justiţie“, nu se regăseşte vreo motivare cu privire la aplicarea diferită a coeficienţilor de salarizare începând cu momentul în care auditorii de justiţie devin magistraţi procurori sau judecători. 18. De altfel, salarizarea unitară a magistraţilor, judecători şi procurori, aparţine tradiţiei sistemului judiciar. O salarizare nediferenţiată între judecători şi procurori este, în fapt, o aliniere la legislaţia mai multor state europene care au adoptat un sistem de salarizare identic pentru cele două categorii profesionale (Franţa, Belgia, Luxembourg, Italia, Germania, Spania, Monaco, Portugalia, Austria, Muntenegru, Polonia, Ungaria, Grecia, Bulgaria, Serbia). 19. Autorii excepţiei invocă o serie de prevederi internaţionale referitoare la interzicerea discriminării şi remunerarea egală pentru muncă egală, aşa cum sunt art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la această convenţie, art. 23 alin. (2) şi art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. De asemenea invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 21 februarie 2008, pronunţată în Cauza C-14/83 D. împotriva României, jurisprudenţa Curţii de Justiţie Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 10 aprilie 1984, pronunţată în Cauza Von D Kamann c. M. Nord S-E. 20. În critica pe care o formulează, autorii excepţiei arată şi că Legea-cadru nr. 153/2017 nu răspunde cerinţelor de claritate, previzibilitate şi aplicabilitate, necesare unui astfel de act normativ, aspecte semnalate de altfel de Ministerul Public prin observaţiile şi propunerile formulate şi transmise pentru a fi avute în vedere la dezbaterile ocazionate de adoptarea legii contestate din punct de vedere constituţional. 21. În final, arată că prin diminuarea salariilor procurorilor se aduce atingere principiului independenţei justiţiei, independenţa financiară fiind o componentă a independenţei justiţiei. 22. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale (în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.474D/2020), Tribunalul Satu Mare - Secţia I civilă, Tribunalul Alba - Secţia I civilă (în dosarele Curţii Constituţionale nr. 3.458D/2021 şi nr. 3.863D/2021) şi Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără privilegii ori discriminări, precum şi că legiuitorul are libertatea de opţiune cu privire la modalitatea de salarizare pentru fiecare categorie profesională. 23. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale (în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.692D/2021) şi Tribunalul Alba - Secţia I civilă (în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 3.331D/2021), contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-au exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 24. Tribunalul Sălaj - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. 25. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 26. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 15. De asemenea, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit. Cu privire la compararea indemnizaţiei procurorilor cu cea a judecătorilor, Guvernul arată că în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999 sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003). De asemenea, Curtea Constituţională a precizat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, la diferite autorităţi sau instituţii publice. De altfel, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002). 27. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 28. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 29. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile cuprinse în capitolul I lit. A - Indemnizaţia de încadrare pentru judecători şi magistraţi-asistenţi şi lit. B - Indemnizaţia de încadrare pentru procurori din anexa nr. V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Justiţie“ şi Curtea Constituţională la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. 30. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 124 alin. (3) privind independenţa justiţiei, art. 131 referitor la rolul Ministerului Public şi art. 132 referitor la statutul procurorilor. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind interzicerea generală a discriminării, art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Carta socială europeană şi Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale referitor la dreptul la o salarizare echitabilă. 31. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile cuprinse în capitolul I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat prin prisma unor critici de neconstituţionalitate similare, iar prin Decizia nr. 324 din 11 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.270 din 21 decembrie 2020, Decizia nr. 450 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.225 din 14 decembrie 2020, Decizia nr. 740 din 8 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 15 februarie 2021, sau Decizia nr. 107 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 4 iunie 2021, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. 32. Astfel, Curtea a reţinut că situaţia obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică şi chiar impune un tratament juridic diferit. De asemenea, Curtea a statuat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare la diferite autorităţi sau instituţii publice şi, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferenţiat apare ca justificată. 33. În aplicarea acestor considerente de principiu, Curtea a reţinut că opţiunea legiuitorului de a stabili, în materia salarizării, coeficienţi mai mari pentru judecători decât pentru procurori se încadrează în dreptul său exclusiv de a realiza diferenţierea pe care o apreciază ca fiind corespunzătoare la stabilirea indemnizaţiilor de încadrare. Art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, nu este şi nu poate fi înţeles ca un standard care impune legiuitorului să ţină seama în cele mai mici detalii de asemănările sau, după caz, diferenţele dintre diversele categorii de subiecţi supuşi reglementării sale. 34. De asemenea, însăşi Constituţia este cea care, dincolo de reglementarea parţial asemănătoare a statutului judecătorilor şi procurorilor, instituie diferenţieri evidente între judecători şi procurori. Astfel, potrivit art. 124 alin. (3) din Legea fundamentală, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, în timp ce, conform art. 132 alin. (1) din Constituţie, procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei. De asemenea, conform art. 124 alin. (1) din Constituţie, judecătorii înfăptuiesc justiţia în numele legii, în vreme ce, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituţie, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor. Aceste deosebiri reflectă, în mod firesc, natura juridică diferită a funcţiilor constituţionale pe care cele două categorii de magistraţi le îndeplinesc. 35. Totodată, Curtea Constituţională a statuat că Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, concepte diferite în esenţa lor. Potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, ceea ce înseamnă că dintre cele trei entităţi cuprinse în autoritatea judecătorească, respectiv în capitolul VI al titlului III din Constituţie, numai instanţele judecătoreşti fac parte din puterea judecătorească. Deşi nu face parte nici din puterea executivă sau autoritatea executivă, Ministerul Public nu are o poziţie de independenţă instituţională faţă de aceasta, întrucât textul Constituţiei este foarte clar, activitatea desfăşurată de procurori fiind sub autoritatea ministrului justiţiei. 36. În raport cu aceste considerente, Curtea Constituţională a constatat netemeinicia criticilor de neconstituţionalitate referitoare la pretinsa discriminare în materie salarială a procurorilor faţă de judecători. 37. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă. 38. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioana Adina Meszaros şi alţii în Dosarul nr. 3.616/117/2018* al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Dana Mirela Borcuti şi alţii, respectiv de Florian Nicolae Crăciun şi alţii în dosarele nr. 636/83/2020 şi nr. 1.718/83/2020 ale Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, de Ileana-Florentina Cherşa şi alţii în Dosarul nr. 335/117/2021 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Liviu Dan Bubuiug şi Dan Buduşan în Dosarul nr. 830/84/2021 al Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, de Ioana Marinela Maier şi alţii, de Ciprian Dumitru Pop şi Ganema Mihaela Raţiu, respectiv de Virginia Bianca Vulcan şi alţii în dosarele nr. 4.300/107/2020, nr. 1.141/107/2021 şi nr. 3.976/107/2020 ale Tribunalului Alba - Secţia I civilă şi de Cosmin Croitoru în Dosarul nr. 3.008/90/2020* al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile capitolului I lit. A şi B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Satu Mare - Secţia I civilă, Tribunalului Sălaj - Secţia civilă, Tribunalului Alba - Secţia I civilă, Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 5 martie 2024. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
