Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniela Ramona │- │
│Mariţiu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Petru Nechifor în Dosarul nr. 3.479/30/2021* al Tribunalului Timiş - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.618D/2021. 2. La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra copiilor după hotărâri judecătoreşti şi a notelor scrise depuse la dosar, prin care autorul excepţiei solicită admiterea acesteia. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei, care arată că dispoziţiile criticate stabilesc zilele câştigate prin muncă, instruire şcolară sau formare profesională, considerate ca fiind executate de către deţinut. Indică faptul că, potrivit art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată. Cu toate acestea, în practică, aceste zile nu sunt luate în calcul, chiar Tribunalul Timiş pronunţând o sentinţă în acest sens, în care a statuat că aceste zile sunt un mod facultativ de evaluare a deţinutului. Apreciază că astfel sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora respectarea legilor este obligatorie. 4. Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că principala critică a autorului excepţiei se referă la aplicarea, contrară Constituţiei, a art. 96 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, precum şi la modul de interpretare a dispoziţiei criticate de către judecător. Având în vedere caracterul general al normelor constituţionale invocate şi lipsa explicitării relaţiei de contrarietate a dispoziţiilor criticate faţă de acestea, apreciază că nu se poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituţionalitate. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că textul criticat reglementează clar condiţiile şi modalitatea de calcul cu privire la partea din pedeapsă considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale. Textul de lege este suficient de clar astfel încât ca destinatarul normei să îşi poată adapta conduita la exigenţele impuse de lege. Prin acest text de lege legiuitorul a creat, în acord cu standardele europene, un cadru legal menit să faciliteze accesul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate la instituţia liberării condiţionate, prin intermediul unei proceduri rapide, în cazul în care, pe lângă îndeplinirea altor condiţii, persoana privată de libertate poate presta şi muncă. Liberarea condiţionată reprezintă un beneficiu, iar nu un drept al persoanei private de libertate, astfel că legiuitorul poate stabili într-o anumită marjă de apreciere criterii şi condiţii cu privire la acordarea acestuia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: 5. Prin Încheierea din 17 noiembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. 3.479/30/2021*, Tribunalul Timiş - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Petru Nechifor cu ocazia soluţionării unei contestaţii la executare. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că aplicarea dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 254/2013 este „contrară legii şi încalcă dispoziţiile Legii fundamentale“. Face referire la Hotărârea Guvernului nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, apreciind că sunt încălcate normele de tehnică legislativă, ceea ce duce şi la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5). În continuare, apreciind că nu este respectat principiul referitor la statul de drept, face referire la Decizia nr. 53 din 25 ianuarie 2011 şi la Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2004. Susţine că respectarea legilor este o obligaţie fundamentală într-un stat de drept, iar orice acţiune a autorităţilor publice trebuie să fie subsumată acestui obiectiv. Ignorarea dispoziţiilor legii reprezintă o încălcare a obligaţiilor impuse prin prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. În caz contrar, se ajunge la afectarea securităţii raporturilor juridice, ceea ce echivalează cu posibilitatea autorităţilor publice de a ocoli cadrul legal aplicabil. Aşa fiind, dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 254/2013 trebuie respectate şi aplicate astfel cum au fost adoptate de legiuitor. 7. Tribunalul Timiş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 254/2013 fiind în deplin acord cu prevederile constituţionale invocate, acestea reglementând în mod clar condiţiile şi modalitatea de calcul cu privire la partea din pedeapsă ce va fi considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate. Conţinutul normativ al dispoziţiei criticate este suficient de clar, precis şi previzibil în aşa fel încât destinatarul acesteia să îşi poată adapta conduita la exigenţele impuse de legiuitor. În continuare, făcând referire la prevederile art. 20 din Constituţie, instanţa judecătorească arată că nu pot fi identificate neconcordanţe între dispoziţiile criticate şi alte dispoziţii legale, legiuitorul creând, în acord cu standardele europene, un cadru legal menit să faciliteze accesul persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate la instituţia liberării condiţionate, prin intermediul unei proceduri mai rapide în cazul în care, alături de îndeplinirea tuturor celorlalte condiţii legale, persoana privată de libertate prestează muncă. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Arată că autorul acesteia nu realizează o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, ci, în realitate, critică modalitatea generală de punere în aplicare a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 254/2013. Instanţa de contencios constituţional a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte aplicarea şi interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate care are ca obiect necorelarea dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 254/2013 cu prevederi din Codul penal, Codul de procedură penală şi din Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, arată că în exercitarea controlului de constituţionalitate Curtea Constituţională are competenţa de a se pronunţa asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor criticate prin raportare la dispoziţiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu de a corobora sau corela diversele acte normative ce fac parte din dreptul intern. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu următorul conţinut: "(1) Pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale, în vederea acordării liberării condiţionate, se calculează după cum urmează: a) în cazul în care se prestează o muncă remunerată, se consideră 5 zile executate pentru 4 zile de muncă; b) în cazul în care se prestează o muncă neremunerată, se consideră 4 zile executate pentru 3 zile de muncă; c) în cazul în care munca este prestată pe timpul nopţii, se consideră 3 zile executate pentru două nopţi de muncă; d) în cazul participării la cursurile de şcolarizare pentru formele de învăţământ general obligatoriu, se consideră 30 de zile executate pentru absolvirea unui an şcolar; e) în cazul participării la cursurile de calificare ori recalificare profesională, se consideră 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesională; f) în cazul elaborării de lucrări ştiinţifice publicate sau invenţii brevetate, se consideră 20 de zile executate, indiferent de numărul lucrărilor ştiinţifice sau al invenţiilor realizate, pentru întreaga durată a executării pedepsei, inclusiv în cazul pedepselor contopite.(2) Reducerea fracţiunii de pedeapsă care este considerată ca executată pe baza muncii prestate sau a instruirii şcolare şi formării profesionale nu poate fi revocată." 13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitor la statul român şi art. 16 alin. (2) referitor la egalitatea în drepturi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se limitează la a face aprecieri referitoare la faptul că legiuitorul nu a respectat normele de tehnică legislativă, ceea ce duce la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5). Totodată, apreciază că nu este respectat principiul referitor la statul de drept, iar ignorarea dispoziţiilor legii reprezintă o încălcare a obligaţiilor impuse prin prevederile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie. Susţine că dispoziţiile art. 96 din Legea nr. 254/2013 trebuie respectate şi aplicate astfel cum au fost adoptate de legiuitor. 15. Totodată, Curtea observă că autorul excepţiei s-a limitat la a face trimitere la dispoziţiile constituţionale şi convenţionale pretins încălcate fără să arate, în mod concret, în ce constă contrarietatea astfel reclamată sau să prezinte alte elemente care să susţină eventuala neconstituţionalitate reclamată. Aşa fiind, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei nu sunt suficiente pentru a declanşa un control de constituţionalitate. Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a teoretizat existenţa unei anumite structuri a excepţiei de neconstituţionalitate. Este vorba despre trei elemente, inerente şi intrinseci oricărei excepţii de neconstituţionalitate, şi anume: textul de lege contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii, textul de referinţă pretins încălcat şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele două texte, adică motivarea neconstituţionalităţii textului criticat. Curtea a observat în decizia precitată că, dacă primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Mai mult decât atât, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele trei elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general, soluţia pronunţată de Curte va fi de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei cuprinse în art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. 16. În acelaşi sens a statuat Curtea şi prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. 17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 96 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Petru Nechifor în Dosarul nr. 3.479/30/2021* al Tribunalului Timiş - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
