Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ionescu │- │
│ │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Irina-Ioana Kuglay. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Veronica Cîrstoiu în Dosarul nr. 4.667/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 277D/2019. 2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 889D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Rusu şi Societatea Conextrust - S.A. din Blăgeşti, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 1.043/110/2016/a9 al Tribunalului Bacău - Secţia penală. 4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 3.284D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ioan Munteanu în Dosarul nr. 6.295/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. 6. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, iar reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 889D/2019 şi nr. 3.284D/2019 la Dosarul nr. 277D/2019, care a fost primul înregistrat. 8. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, reţine că motivele de neconstituţionalitate invocate privesc modul de soluţionare a cererii de recuzare în cursul judecăţii. Totodată, reţine că, în toate cauzele, cu excepţia celei care face obiectul Dosarului Curţii nr. 277D/2019, excepţiile de neconstituţionalitate sunt inadmisibile, întrucât nu au fost ridicate în faţa completului care a soluţionat cererea de recuzare, ci în faţa completului care a soluţionat acuzaţia. Arată, de asemenea, că un alt motiv de inadmisibilitate, aplicabil tuturor cauzelor conexate, priveşte faptul că modul de desemnare a completului care soluţionează recuzarea nu este stabilit de norma procesual penală criticată, ci de dispoziţiile Legii nr. 304/2004, în legătură cu care autorii nu formulează critici de neconstituţionalitate. Pe de altă parte, arată că, în concret, constituirea completurilor de recuzare este reglementată prin Regulamentul de ordine interioară al instanţelor. Reţine, de asemenea, că autorii excepţiei solicită modificarea textului de lege criticat în sensul completării sale cu dispoziţii care se regăsesc în Legea nr. 304/2004. În subsidiar, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criteriul repartizării aleatorii în această materie este respectat prin repartizarea aleatorie a cauzei la completul care judecă acuzaţia. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 9. Prin Sentinţa penală nr. 81/F din 10 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.667/2/2016 (2.335/2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Veronica Cîrstoiu cu ocazia soluţionării unei cauze penale. 10. Prin Încheierea din 29 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.043/110/2016/a9, Tribunalul Bacău - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Viorel Rusu şi Societatea Conextrust - S.A. din Blăgeşti, judeţul Bacău, într-o cauză penală în care au fost formulate cereri de recuzare de către autorii excepţiei, iar completul, care a soluţionat cererile de recuzare, a fost stabilit în baza art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015. 11. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.295/3/2018, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ioan Munteanu într-o cauză penală în care acesta a formulat o cerere de recuzare la data 17 octombrie 2019, cerere reiterată şi depusă la dosarul cauzei la termenul din data de 14 noiembrie 2019. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 124 şi ale art. 126 alin. (2), întrucât, în ceea ce priveşte completul care ar trebui să soluţioneze o eventuală cerere de abţinere sau recuzare nu se urmează acelaşi parcurs ca în orice altă cauză, respectiv o repartizare aleatorie, folosindu-se un sistem computerizat. Arată că şi art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată prevede această situaţie, însă alin. (1) şi (2) ale acestui articol, ca normă terţiară, sunt contradictorii. În acest sens, arată că alin. (1) al art. 98 prevede împrejurarea că o cerere de abţinere sau recuzare ar trebui să fie soluţionată de un complet repartizat în mod aleatoriu de către sistemul informatic al instanţei, iar alin. (2) anulează şi lipseşte de conţinut prevederile alin. (1), statuând împrejurarea că ar trebui ca aceste incidente procedurale să fie soluţionate de completul cu numărul imediat următor. Se solicită, în esenţă, să se constate că textul de lege criticat este constituţional în măsura în care prin sintagma „abţinerea sau recuzarea judecătorului [...] se soluţionează de un alt complet de judecată“, cuprinsă în art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, se înţelege că abţinerea sau recuzarea se repartizează aleatoriu la un alt complet de judecată. 13. Totodată, se mai susţine, în esenţă, că sintagma „alt complet de judecată“ contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât, printr-o formulare eliptică şi imprecisă, creează posibilitatea eludării legii, prin nerepartizarea cauzelor pe complete de judecată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Arată că neclaritatea art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală a generat apariţia unei alte reguli de repartizare a soluţionării cererilor de abţinere şi de recuzare, regula fiind prevăzută întrun act administrativ, care s-a substituit normei juridice. În acest sens, fac referire la art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor de judecată. Susţin că, în acest fel, elementul aleatoriu, care asigura obiectivitatea în repartizarea cauzelor, este complet eliminat. 14. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, formulând opinia în Dosarul Curţii nr. 277D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, reţine că textul de lege criticat nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi nici dreptul la apărare şi nu contravine niciunei dispoziţii din Constituţie. Reţine că este dreptul statului de a alege modalitatea în care se soluţionează cererea de abţinere sau recuzare şi completul care soluţionează aceste cereri. 15. Tribunalul Bacău - Secţia penală, formulând opinia în Dosarul Curţii nr. 889D/2019, apreciază că se impune ca şi aceste dosare, ce au ca obiect declaraţii de abţinere sau cereri de recuzare, să poată fi repartizate aleatoriu, cu blocarea completului ce formulează declaraţie de abţinere sau faţă de care s-a formulat cererea de recuzare. 16. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală, formulând opinia în Dosarul Curţii nr. 3.284D/2019, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sintagma „un alt complet de judecată“ necontravenind niciunui principiu constituţional. Reţine că, prin considerentele dezvoltate în Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, s-a reţinut că modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de 5 judecători încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie prin prisma exigenţelor de independenţă şi imparţialitate obiectivă care trebuie să caracterizeze orice instanţă judecătorească (într-o chestiune care, de asemenea, reclama repartizarea aleatorie). Reţine că, în cauză, din motivele invocate rezultă că cererea are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului, solicitare care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale. Astfel, reţine că autorul excepţiei solicită, în esenţă, determinarea suplimentară a dispoziţiei din art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, care prevede că „abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată“, în sensul că acel „alt complet“ trebuie să fie stabilit prin repartizare aleatorie. Apreciază că „exprimarea eliptică“ la care face referire autorul excepţiei în motivarea sa reclamă un supliment legislativ, care nu intră însă în domeniul propriu al controlului de constituţionalitate. 17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: „(2) Abţinerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluţionează de un alt complet de judecată.“ 21. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind principiul supremaţiei Constituţiei, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. 22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, analizând motive de neconstituţionalitate identice celor formulate în prezenta cauză, a pronunţat Decizia nr. 163 din 9 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 6 mai 2021, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 23. În considerentele deciziei menţionate anterior, Curtea a observat, mai întâi, că a mai examinat susţineri similare care au vizat aceeaşi soluţie legislativă, cuprinsă însă în art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. (...)“. Respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a reţinut, în esenţă, că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii. Curtea a observat că reglementarea criticată se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Regulile de procedură instituite prin reglementarea criticată se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare (Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 12 august 2019, paragraful 21). 24. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, Curtea a observat că, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa sa, (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016), făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. În acest context, Curtea subliniază că normele de procedură criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. În acest sens sunt şi prevederile art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, potrivit cărora „Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toţi membrii completului se vor soluţiona de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluţionate de completul din materia şi după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanţei“ (Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, precitată, paragraful 24). 25. Întrucât soluţia şi considerentele menţionate se referă la aceeaşi soluţie legislativă, nefiind relevant, din această perspectivă, faptul că norma care o consacră este cuprinsă întrun alt text de lege, Curtea a considerat că decizia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie. 26. Totodată, Curtea a reţinut, în Decizia nr. 163 din 9 martie 2021, precitată, că principiul distribuirii aleatorii a cauzelor stă la baza desfăşurării activităţii de judecată, fiind reglementat ca atare în art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Activitatea de judecată se desfăşoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor şi continuităţii, cu excepţia situaţiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“. Potrivit art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat“. 27. Interpretând noţiunea de „cauză“, cuprinsă în dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 5.103/2011, că „aplicarea metodei de interpretare logico-sistematică a legii (...) conduce la concluzia (...) în sensul că noţiunea de «cauză» se referă la litigiile «de fond», iar nu şi la incidentele ivite în cursul soluţionării acestora, precum recuzarea judecătorilor.(...) Doctrina procesual-civilă defineşte abţinerea şi recuzarea drept incidente procedurale privind compunerea sau constituirea instanţei învestite cu soluţionarea unui litigiu, fără a le conferi identitatea unui proces de sine stătător.(...)“. În acelaşi sens, Curtea Constituţională a reţinut prin Decizia nr. 366 din 28 mai 2019, precitată, paragraful 23, că „cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei“. 28. Cu privire la conţinutul noţiunii de „repartizare aleatorie“, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în Decizia nr. 5.103/2011, că „este indiscutabil că repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 şi art. 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanţie în plus independenţei funcţionale a judecătorului şi imparţialităţii actului de justiţie, principala modalitate de repartizare aleatorie fiind cea informatică. Art. 139 din aceeaşi lege deleagă însă Consiliului Superior al Magistraturii atribuţia de a adopta norme secundare în vederea organizării executării legii şi îi conferă o anumită marjă de apreciere în acest sens, de vreme ce prin regulamentul de ordine interioară adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii se stabilesc «modul şi criteriile de repartizare a cauzelor pe complete de judecată, în vederea asigurării respectării principiilor distribuţiei aleatorii şi continuităţii». Dreptul de apreciere pe care legea îl conferă autorităţii emitente este menit să asigure normelor administrative de organizare a instanţelor acea flexibilitate necesară asigurării interesului public al bunei înfăptuiri a justiţiei, care, pe lângă principiul enunţat în art. 11 din Legea nr. 304/2004, este guvernată de o serie de alte garanţii ale dreptului la un proces echitabil, consacrat în instrumente juridice interne şi internaţionale, garanţii între care se numără şi termenul rezonabil, care ar putea fi afectat prin aplicarea rigidă a repartizării aleatorii, exclusiv în sistem informatic, pentru orice tip de cerere accesorie sau incidentală ivită în cursul unui litigiu.“ 29. Considerentele citate se referă la interpretarea şi aplicarea legii realizată de o instanţă de judecată, iar nu, în sine, la constituţionalitatea dispoziţiilor legale. Curtea a apreciat însă că sunt relevante în cauză, deoarece raţionamentul logico-juridic pe care îl enunţă este deopotrivă aplicabil în evaluarea constituţionalităţii dispoziţiilor criticate în faţa Curţii Constituţionale, câtă vreme exprimă justul echilibru pe care legiuitorul, în aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 - Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 - Instanţele judecătoreşti, trebuie să îl asigure în privinţa respectării tuturor principiilor care guvernează activitatea instanţelor judecătoreşti. Astfel, niciunul dintre aceste principii nu trebuie interpretat şi aplicat rigid, ad absurdum, întrucât ar fi în detrimentul respectării celorlalte principii incidente şi al înfăptuirii justiţiei în ansamblu. 30. De altfel, Curtea a reţinut, în jurisprudenţa sa, că, odată ce completul competent să soluţioneze cauza a fost desemnat printr-o repartizare aleatorie, în sistem informatizat, judecarea incidentelor procedurale în legătură cu această cauză, de un complet stabilit printr-o modalitate care valorifică însăşi repartizarea aleatorie realizată iniţial, reprezintă tot o expresie a repartizării aleatorii, neexistând completuri predeterminate care soluţionează astfel de cereri (Decizia nr. 742 din 4 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 2 februarie 2022). 31. În concret, repartizarea aleatorie în sistem informatizat a tuturor incidentelor ivite în cursul soluţionării proceselor pe rolul instanţelor judecătoreşti ar conduce la prelungirea nejustificată sau chiar blocarea activităţii de judecată. Tocmai de aceea, o anumită flexibilitate este de dorit, câtă vreme nu afectează principiile de înfăptuire a justiţiei în substanţa lor - în speţă, câtă vreme nu este pusă în discuţie repartizarea aleatorie a litigiilor „de fond“. Or, din acest punct de vedere, Curtea a observat că, potrivit art. 110 alin. (2) din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 28 decembrie 2015, „Dacă în urma soluţionării incidentelor procedurale prevăzute la alin. (1) [n.a. referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată] se constată că, din motive prevăzute de lege, completul căruia i-a fost repartizată aleatoriu cauza nu este în măsură să judece, dosarul se repartizează aleatoriu. Dacă mai există un singur complet care judecă în acea materie, cauza se repartizează acestuia“. 32. În concluzie, Curtea a constatat că lipsa menţiunii exprese a obligaţiei de repartizare aleatorie a soluţionării cererilor de abţinere sau de recuzare nu determină neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală în raport cu prevederile din Constituţie invocate. Redactarea dată de legiuitor permite o abordare flexibilă în privinţa stabilirii completului de judecată competent să soluţioneze aceste cereri, asigurând, totodată, exigenţele de imparţialitate a instanţei de judecată, prin stabilirea expresă a regulii în sensul că întotdeauna acest complet trebuie să fie „altul“ decât cel din care face parte judecătorul recuzat. În măsura în care, prin acte de aplicare a legii, precum Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, invocat anterior, s-ar încălca dispoziţiile legale referitoare la principiile ce guvernează activitatea de judecată, partea interesată le poate contesta la instanţele judecătoreşti competente. 33. Întrucât până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia Deciziei nr. 163 din 9 martie 2021, precitată, îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Veronica Cîrstoiu în Dosarul nr. 4.667/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, de Viorel Rusu şi Societatea Conextrust - S.A. din Blăgeşti, judeţul Bacău, în Dosarul nr. 1.043/110/2016/a9 al Tribunalului Bacău - Secţia penală şi, respectiv, de Ioan Munteanu în Dosarul nr. 6.295/3/2018 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi constată că dispoziţiile art. 68 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, Tribunalului Bacău - Secţia penală şi Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 10 martie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
