Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Dosar nr. 6.379/2/2020
┌───────────┬──────────────┬───────────┐
│Preşedinte:│Carmen Mihaela│- judecător│
│ │Voinescu │ │
├───────────┼──────────────┼───────────┤
│ │Gheza Attila │- judecător│
│ │Farmathy │ │
├───────────┼──────────────┼───────────┤
│ │Lucian Cătălin│- judecător│
│ │Mihai-Zamfir │ │
├───────────┼──────────────┼───────────┤
│ │Ana-Maria │- │
│ │Luciu │magistrat- │
│ │ │asistent │
└───────────┴──────────────┴───────────┘
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T.A.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1.256 din 17 septembrie 2021 a Curţii de Apel B. - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, răspunde recurenta-reclamantă T.A.M., reprezentată de avocat S.N.L., conform împuternicirii avocaţiale ataşate la dosar, lipsind intimaţii-pârâţi M.E. şi Guvernul României. Procedura de citare este legal îndeplinită. Se prezintă referatul cauzei, magistratul-asistent învederează că recursul se află la al doilea termen de judecată în şedinţă publică, la termenul anterior cauza a fost amânată în vederea comunicării unui exemplar al cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 şi depunerii punctelor de vedere. Deopotrivă, magistratul-asistent arată că faţă de cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate s-a format Dosarul asociat nr. 6.379/2/2020/a1. Recurenta-reclamantă T.A.M., prin avocat, învederează instanţei că înţelege să depună la dosar note scrise. Înalta Curte încuviinţează depunerea notelor scrise la dosarul cauzei şi, luând act că nu mai sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul părţii prezente asupra recursului. Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă T.A.M., prin avocat, solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat, ca urmare a existenţei Deciziei nr. 364 pronunţate de Curtea Constituţională a României. De asemenea, menţionează că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată, pe cale separată. Înalta Curte, luând act de susţinerea părţii prezente, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 din Codul de procedură civilă, declară închise dezbaterile şi rămâne în pronunţare asupra căii de atac promovate. ÎNALTA CURTE, asupra cererii de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanţele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin Cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel B. - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 9.11.2020, cu nr. 6.379/2/2020, reclamanta T.A.M., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.E., a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună: 1. anularea în parte a Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, exclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat; 2. obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 din Codul de procedură civilă. 2. Soluţia instanţei de fond Prin Sentinţa civilă nr. 1.256 din 17 septembrie 2021, Curtea de Apel B. - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta T.A.M., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi M.E., ca neîntemeiată. În esenţă, Curtea de Apel P. a reţinut faptul că prin art. 50 alin. (2) se permite depunerea de sesizări şi cu privire la lucrări de doctorat susţinute şi titluri de doctor acordate anterior datei intrării sale în vigoare; acest fapt nu poate fi apreciat drept o încălcare a principiului neretroactivităţii legii. Astfel, şi anterior acestui moment era permisă verificarea legalităţii acordării titlului de doctor (act administrativ individual), în baza dreptului comun (Legea nr. 554/2004), care reglementează posibilitatea anulării oricăror acte administrative emise cu nerespectarea dispoziţiilor legale. Prin urmare, a concluzionat instanţa de fond că dispoziţiile art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, astfel cum a fost modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 134/2016, reglementează doar modul în care se declanşează procedura de verificare a tezelor de doctorat, fără a face referire la normele de drept material aplicabile. Totodată, a constatat că art. 50 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 a fost emis în scopul organizării executării legii, fiind dat în aplicarea art. 170 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. Or, pârâtul Guvernul României, preluând identic sintagma „nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională“ din norma legală având forţă juridică superioară, nu a încălcat vreo normă de tehnică legislativă, astfel încât criticile de nelegalitate privind lipsa clarităţii şi a previzibilităţii prin nestabilirea unor criterii clare şi obiective, precum şi lipsa stabilirii unui termen maxim în care se poate face sesizarea, invocate de reclamantă prin raportare la art. 50 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, sunt neîntemeiate prin raportare la dispoziţiile art. 170 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, fiind în acord cu acestea. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta T.A.M., criticând-o pentru nelegalitate, şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii de chemare în judecată şi admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat că în mod vădit nelegal instanţa de fond a considerat că art. 50 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 nu aduce atingere principiului neretroactivităţii legii civile. În acest sens arată recurenta că ceea ce critică nu vizează subiecţii care pot formula sesizarea, autoritatea competentă, obiectul sesizării şi motivele pentru care se poate face o astfel de sesizare, ci faptul că sesizarea Consiliului CNATDCU cu privire la suspiciunea de plagiat poate avea ca obiect o teză de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia şi de data acordării titlului de doctor. Astfel, calculul termenului în care se poate exercita dreptul de a formula sesizarea va trebui să se raporteze la momentul susţinerii tezei de doctorat (cum prevedea legea în vigoare la data emiterii actului administrativ individual), şi nu la momentul la care s-a acordat titlul de doctor (cum s-a modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 134/2016). Prin această adăugare, arată recurenta, având în vedere că susţinerea tezei de doctorat a avut loc la data de 27.10.2015, iar titlul de doctor a fost acordat la data de 7.12.2015, se instituie un punct ulterior de la care ar trebui să curgă termenul de sesizare în vederea verificării respectării standardelor de calitate sau de etică profesională, ceea ce are aptitudinea de a produce efecte asupra reclamantei într-o eventuală constatare a neconstituţionalităţii sintagmei ce conferă „imprescriptibilitate“ unei astfel de sesizări. Prin urmare, apreciază recurenta, având în vedere faptul că şi prin Decizia nr. 1.345/2008 Curtea Constituţională a reţinut că „neretroactivitatea fiind un principiu constituţional prevăzut în mod expres, legiuitorul nu va putea adopta norme juridice cu aplicare retroactivă, indiferent dacă este vorba de legi materiale sau legi procesuale“, este evident că reglementarea posibilităţii analizării eventualelor încălcări ale standardelor de calitate sau etică, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, „indiferent de data susţinerii acesteia şi indiferent de data acordării titlului de doctor“, retroactivează, motiv pentru care nelegalitatea actului administrativ atacat este una indubitabilă. Aşadar, în mod nelegal, instanţa de fond a respins criticile de nelegalitate întemeiate pe dispoziţii constituţionale, întrucât controlul de legalitate a unui act normativ nu trebuie limitat la actul pe care îl pune în aplicare, ci, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, trebuie să se raporteze inclusiv la dispoziţiile constituţionale. A mai arătat recurenta că sintagma „nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională“ încalcă în mod flagrant principiul previzibilităţii legii şi principiul securităţii juridice, în sensul că nu oferă nicio garanţie destinatarilor săi de protejare împotriva unor sesizări formulate în mod abuziv, precum şi împotriva posibilităţii de reevaluare a tezei de doctorat în condiţii de maximă libertate. Or, tocmai nerespectarea principiului accesibilităţii şi previzibilităţii normei juridice de către dispoziţiile art. 50 alin. (1) şi (2) din Codul de doctorat a condus la posibilitatea ca în raportul de analiză din 19.11.2018 al Comisiei de analiză să rezulte un coeficient de similitudine 1 de 33,8% şi un coeficient de similitudine 2 de 17,1% prin identificarea unor prezumtive surse de plagiat, respectiv documente, lucrări de disertaţie, articole etc. care au fost publicate în anii 2016, 2017, 2018 şi au copiat pasaje din lucrarea de doctorat pentru care reclamanta a primit titlul de doctor. Mai mult, art. 50 alin. (1) şi (2) din Codul de doctorat nu instituie un termen maxim în care se poate face sesizarea, fapt care conduce la o stare perpetuă de incertitudine juridică, arată recurenta. Astfel, sintagma care conferă această posibilitate, indiferent de data susţinerii acesteia şi de data acordării titlului de doctor, este în mod evident neconstituţională, deoarece este imposibilă inexistenţa unei limitări temporale în formularea sesizărilor. Nu în ultimul rând, apreciază recurenta, lipsa unor criterii clare şi obiective care să stea la baza reluării evaluării realizate anterior de CNATDCU, precum şi a unui termen-limită în raport cu care să realizeze această reevaluare (prin faptul că sesizarea poate fi făcută oricând) conduce la situaţia în care CNATDCU realizează o reinterpretare sau o reevaluare subiectivă a unor informaţii şi documente care s-au aflat la dispoziţia sa şi pe care le-a luat în considerare la data emiterii titlului de doctor. Or, această situaţie este inacceptabilă din perspectiva principiului securităţii juridice, din cauza faptului că lasă autorităţii statului posibilitatea de a reveni asupra unei decizii anterioare, fără ca acest demers să fie justificat în mod obiectiv, învederează recurenta. Concluzionând, recurenta apreciază că, în mod indubitabil, rezultă neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 50 alin. (1) şi (2) din Codul de doctorat, prin încălcarea principiului accesibilităţii şi previzibilităţii normelor juridice instituit de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţia României, deoarece aceste dispoziţii nu respectă cerinţele constituţionale de precizie, claritate şi previzibilitate, permiţând interpretări arbitrare şi abuzuri din partea CNATDCU, prin aceea că titularul titlului de doctor este într-o stare perpetuă de incertitudine juridică privind legalitatea şi conformitatea tezei de doctorat, precum şi într-o imposibilitate obiectivă de a formula apărări procedurale şi materiale privind respectarea/nerespectarea standardelor de calitate sau etică profesională ori a dispoziţiilor de plagiat. 4. Apărările formulate în cauză 4.1. Deşi au fost legal citaţi, intimaţii-pârâţi M.E. şi Guvernul României nu au depus întâmpinare şi nu au formulat apărări în cauză. 4.2. Recurenta-reclamantă T.A.M. a depus note scrise arătând că prin Decizia nr. 364 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 24 august 2022, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, în sensul că a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de C.M.J.(C.) în Dosarul nr. ...../../..... al Curţii de Apel P. - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. Mai arată recurenta că efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 364 din 8 iunie 2022 afectează inclusiv legalitatea actului administrativ contestat în prezenta cauză, susţinând necesitatea anulării Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, exclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 50 din Codul studiilor universitare de doctorat. II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat, pentru considerentele arătate în continuare. Prin Ordinul ministrului educaţiei nr. 5.954/2015, reclamantei i-a fost conferit titlul de doctor în domeniul „Informaţii şi securitate naţională“. Ulterior, în data de 19.10.2018, în temeiul art. 1 din cuprinsul anexei nr. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, aprobat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale şi cercetării ştiinţifice nr. 3.482/2016, s-a sesizat Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul tezei de doctorat. Prin Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5.413/03.12.2019 s-a aplicat măsura retragerii titlului de doctor, avându-se în vedere raportul comisiei de analiză a contestaţiei, validat de Consiliul general al CNATDCU în şedinţa din 25.10.2019, Decizia CNATDCU nr. 16.872/15.607 din 18.11.2019 prin care Consiliul general CNATDCU a validat prin vot respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei iniţiale de retragere a titlului de doctor în domeniul informaţii şi securitate naţională pentru doamna O.G. A.M. (T.), fiind invocate în drept art. 1, 8, 10 şi 11 din Legea nr. 554/2004, precum şi toate dispoziţiile legale din cuprinsul lucrării. În cauza de faţă, reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ, prin cererea introductivă, anularea dispoziţiilor art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, deoarece încalcă principiul neretroactivităţii legii şi principiul previzibilităţii acesteia. Art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat dispune în sensul că: "(1) În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională în organizarea şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate lua măsurile prevăzute la art. 170 din Legea nr. 1/2011.(2) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv membrii CNATDCU şi IOSUD, poate sesiza în scris, prin intermediul UEFISCDI, Consiliul general al CNATDCU cu privire la nerespectarea standardelor de calitate sau de etică profesională, inclusiv cu privire la existenţa plagiatului, în cadrul unei teze de doctorat, indiferent de data susţinerii acesteia, şi de data acordării titlului de doctor.(3) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării poate fi sesizat cu privire la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare de către personalul de cercetare-dezvoltare din cadrul IOSUD, potrivit prevederilor art. 323 din Legea nr. 1/2011." Înalta Curte constată că art. 50 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 a fost emis în scopul organizării executării legii, fiind dat în aplicarea art. 170 alin. (1) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care prevede: "În cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan: a) retragerea calităţii de conducător de doctorat; b) retragerea titlului de doctor; c) retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului şcolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenţi-doctoranzi." Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 364 din 8.06.2022 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 24 august 2022) s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt constituţionale, în măsura în care se referă la retragerea titlului de doctor care nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. Pe subiectul analizat, prezintă relevanţă următoarele considerente expuse în decizia instanţei constituţionale: "36. În mod evident, cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU, cu consecinţa conferirii/atribuirii titlului de doctor, nu pot fi reexaminate de o altă comisie sub aspectul valorii ştiinţifice a lucrării, neexistând niciun temei constituţional sau legal în acest sens. Odată ce comisia de doctorat s-a pronunţat, nicio altă comisie nu se poate transforma în cenzorul acesteia, astfel că nu poate să realizeze o reanalizare şi o reapreciere a evaluării acesteia, să infirme constatările acesteia şi să dea un verdict propriu. Cele stabilite de comisia de doctorat şi validate de CNATDCU sunt aspecte necenzurabile ale actului administrativ emis, întrucât vizează aprecierea valorică a conţinutului tezei de doctorat, şi angajează răspunderea autorităţii emitente a actului. O reapreciere axiologică a tezei de doctorat şi infirmarea titlului de doctor pe considerente străine principiului legalităţii creează un veritabil risc la adresa securităţii juridice. 37. Se mai reţine că, după cum nici instanţa judecătorească nu are competenţa de a statua cu privire la fondul ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, nici autoritatea emitentă nu are competenţa de a reaprecia fondul ştiinţific al acesteia. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aceste aspecte, ci doar pentru aspecte ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum şi a condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. Altfel s-ar ajunge la arbitrar şi la o insecuritate juridică permanentă în privinţa deţinerii titlului de doctor. 38. Toate aceste aspecte, însă, ţin de interpretarea şi aplicarea legii, revenind autorităţii emitente să facă aprecierea in concreto a motivelor invocate pentru revocarea titlului de doctor, cu respectarea principiului aplicării în timp a legii [potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţie], apreciere care este supusă controlului judecătoresc. 39. În ceea ce priveşte fixarea unui termen în care autoritatea emitentă să aibă posibilitatea să revoce actul administrativ, Curtea constată că, în condiţiile prezentei decizii, rezultă că revocarea titlului de doctor se poate face de autoritatea emitentă numai pe perioada în care acesta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice. Prin urmare, odată cu soluţia de constatare a neconstituţionalităţii sub rezervă de interpretare, în mod implicit, revocarea se poate face numai într-un anumit termen, variabil, de la caz la caz, dar care se încadrează în exigenţele Legii nr. 554/2004, astfel că aspectele criticate reprezintă chestiuni de interpretare şi aplicare a legii pe care Curtea Constituţională nu are competenţa de a le soluţiona." Sintetizând, Curtea Constituţională a reţinut prin decizia mai sus arătată că trebuie realizată o diferenţiere între, pe de o parte, anularea titlului de doctor de către instanţa judecătorească şi, pe de altă parte, controlul judecătoresc cu privire la revocarea acestui titlu de către organul administrativ emitent. Cele două situaţii evocă ipoteze distincte, conturate după criteriul intrării în circuitul civil şi al producerii de efecte juridice. Astfel, în cazul în care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, atât titlul de doctor, cât şi înscrisul constatator pot fi desfiinţate numai prin hotărâre judecătorească, pentru că, altfel, dacă se lasă la îndemâna instituţiei emitente a actului desfiinţarea titlului, se imprimă şi se induce o insecuritate asupra raportului juridic deja stabilit. O altă chestiune care reiese din analiza Deciziei nr. 364 din 8 iunie 2022 este aceea a limitelor judecăţii în cadrul acţiunii în anularea titlului de doctor ori, după caz, a ordinului de revocare a titlului de doctor. Astfel, anularea sau revocarea, după caz, a titlului de doctor/diplomei de doctor nu poate fi realizată pentru aspecte subsumate fondului ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, ci doar pentru aspecte ce ţin de legalitatea desfăşurării procedurii de conferire/atribuire, cu respectarea termenelor prevăzute de lege pentru anularea/revocarea acestora, precum şi a condiţiilor de legalitate în vigoare la momentul acordării lor. În caz contrar, s-ar ajunge la arbitrar şi la o insecuritate juridică permanentă în privinţa deţinerii titlului de doctor. Totodată, Curtea Constituţională a constatat că nici instanţa judecătorească nu are competenţa de a statua cu privire la fondul ştiinţific al tezei de doctorat elaborate, după cum nici autoritatea emitentă nu are competenţa de a reaprecia fondul ştiinţific al acesteia. În caz contrar, s-ar ajunge la arbitrar şi la o insecuritate juridică permanentă în privinţa deţinerii titlului de doctor. În ceea ce priveşte „inexistenţa unei limitări temporale în formularea sesizărilor“, decizia anterior amintită a stabilit că „În ceea ce priveşte fixarea unui termen în care autoritatea emitentă să aibă posibilitatea să revoce actul administrativ, Curtea constată că, în condiţiile prezentei decizii, rezultă că revocarea titlului de doctor se poate face de autoritatea emitentă numai pe perioada în care acesta nu a intrat în circuitul civil şi nu a produs efecte juridice“ (paragraful 39). În raport cu dezlegarea dată de Curtea Constituţională prin decizia de interpretare a dispoziţiilor art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că se impune anularea dispoziţiilor art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat. Luând în considerare efectele deciziei sus-menţionate, obligatorii potrivit art. 147 din Constituţia României, trebuie menţionat că art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 este adoptat cu încălcarea principiului reglementat de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011, fiind o normă de executare în concret a legii, nu poate produce alte efecte decât cele permise de dispoziţiile normei primare, respectiv art. 170 alin. (1) lit. b) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011. În consecinţă, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ raportat la art. 498 alin. (2) din Codul de procedură civilă, va casa hotărârea recurată şi, în rejudecare, va admite acţiunea reclamantei şi va dispune anularea dispoziţiilor art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat. Totodată, în considerarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 554/2004, urmează a se dispune întreprinderea tuturor demersurilor necesare pentru publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I. PENTRU ACESTE MOTIVE În numele legii DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta T.A.M. împotriva Sentinţei civile nr. 1.256 din 17 septembrie 2021 a Curţii de Apel B. - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare: Admite cererea formulată de reclamanta T.A.M. Anulează dispoziţiile art. 50 din Hotărârea Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat. Prezenta decizie se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I. Definitivă. Pronunţată astăzi, 21 februarie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei. Judecător, C.M. Voinescu Magistrat-asistent, A.M. Luciu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
