Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Ioana Marilena │- │
│Chiorean │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Florin Cornel Sala în Dosarul nr. 5.403/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 946D/2017. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Reprezentantul Ministerului Public pune, în principal, concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece aceasta vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii, iar, în subsidiar, de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 16 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.403/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul-reclamant Florin Cornel Sala în cadrul unei cauze având ca obiect soluţionarea recursului împotriva Sentinţei nr. 3.562 din 19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a respins acţiunea privind desfiinţarea rezoluţiei emise de Inspecţia Judiciară la data de 25 iunie 2014 (rezoluţie prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la săvârşirea unor abateri disciplinare de către judecătorii care au compus completul de recurs ce a judecat Dosarul nr. 640/3/2012) şi obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară la declanşarea procedurii de cercetare disciplinară a judecătorilor respectivi. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin Decizia nr. 2 din 11 ianuarie 2012 Curtea Constituţională a statuat că faptele prevăzute la art. 99 lit. s), ş) şi t) şi la art. 99^1 din Legea nr. 303/2004 reprezintă încălcări ale îndatoririlor de serviciu ale magistraţilor. Astfel, se arată că „orice interpretare dată prevederilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, respectiv a faptului că reclamantul nu poate pune în discuţie prin plângere o soluţie pronunţată, şi nu a faptului că titularul acţiunii de cercetare disciplinară nu poate pune în discuţie soluţia pronunţată, este neconstituţională“. Dacă un cetăţean pune în discuţie o soluţie dată de o instanţă judecătorească, o face pentru a dovedi vătămarea suferită, conform art. 99^1 din Legea nr. 303/2004, iar nu ca o cale extraordinară de atac, printr-o procedură arbitrară şi străină Codului de procedură civilă. O interpretare contrară ar conduce la ideea că judecătorii sunt mai presus de lege, deoarece nu se poate dovedi vătămarea adusă prin soluţia dată, ceea ce este contrar şi deciziei menţionate a Curţii Constituţionale. 6. Pe de altă parte, se susţine că art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 face referire atât la procurori, cât şi la judecători. Or, interzicerea punerii în discuţie doar a hotărârilor judecătoreşti este o încălcare a dreptului la egalitate în faţa legii şi creează discriminări între procurori şi judecători. Cu alte cuvinte, punerea în discuţie a soluţiilor unui procuror se poate face, însă punerea în discuţie a soluţiei unui judecător nu se poate face, deşi ambele soluţii sunt supuse căilor de atac. 7. În privinţa art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, autorul excepţiei susţine că acesta este neconstituţional, atât timp cât „se invocă, ca pretext, refuzul de a da curs prevederilor art. 99 lit. s), lit. ş) şi lit. t) şi ale art. 99^1 din Legea nr. 303/2004“. Astfel, există Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 11 ianuarie 2012, care stabileşte că faptele prevăzute de aceste texte de lege sunt abateri de serviciu ale magistraţilor. Or, interpretarea unui articol de lege în sensul că anumite sancţiuni privind abateri de serviciu nu pot fi aplicate creează premisele ca judecătorii să fie mai presus de lege, ceea ce este o încălcare a art. 16 alin. (2) din Constituţie. 8. În final, se arată că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale „prin modul de interpretare a instanţei de fond, deoarece creează premisele în care judecătorii sunt mai presus de lege, în totală contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie“. 9. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, fiind în deplin acord cu prevederile art. 16 din Constituţie. 10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 11. Guvernul consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că prevederile criticate respectă principiile şi normele constituţionale. Astfel, art. 97 din Legea nr. 303/2004 reglementează modul de sesizare a Consiliului Superior al Magistraturii în legătură cu săvârşirea abaterilor disciplinare de către judecători, dar acest drept de sesizare nu poate pune în discuţie soluţiile instanţelor. Aceste prevederi legale sunt conforme Constituţiei, care instituie, în capitolul VI „Autoritatea judecătorească“, independenţa instanţelor judecătoreşti şi a judecătorilor şi faptul că „justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“. Prin urmare, nicio lege sau procedură, inclusiv cea disciplinară, nu poate pune în discuţie soluţiile instanţelor judecătoreşti, soluţii care se pot modifica doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, tot în acord cu dispoziţiile constituţionale care prevăd, la art. 129, că „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“. În acest sens, se invocă o parte din considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 2 din 11 ianuarie 2012. 12. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece autorul acesteia este nemulţumit de interpretarea dată textului de lege criticat de către instanţa judecătorească. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: - Art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004: „Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac.“; – Art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004: „Verificările efectuate personal de preşedinţi sau vicepreşedinţi ori prin judecători anume desemnaţi trebuie să respecte principiile independenţei judecătorilor şi supunerii lor numai legii, precum şi autoritatea de lucru judecat.“ Dispoziţiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, la care fac trimitere dispoziţiile art. 97 alin. (2) din aceeaşi lege, au următorul conţinut: „Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.“ 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii cu verificarea săvârşirii abaterilor disciplinare, prevăzute la art. 99 lit. s), ş) şi t) din Legea nr. 303/2004, de către judecătorii care au soluţionat Dosarul nr. 640/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a civilă şi pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, având ca obiect „litigiu privind desfiinţarea postului de şef-birou înmatriculare“. La acea dată, dispoziţiile art. 99 lit. s), ş) şi t) din Legea nr. 303/2004 aveau următorul cuprins: „Constituie abateri disciplinare: [...] s) utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat; ş) nerespectarea deciziilor Curţii Constituţionale ori a deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii; t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă“. Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării formulate, printr-o rezoluţie emisă în anul 2014, apreciind că nu există indicii de săvârşire a vreuneia dintre abaterile disciplinare prevăzute de Legea nr. 303/2004. Autorul excepţiei a formulat acţiune împotriva rezoluţiei de clasare emise de Inspecţia Judiciară în anul 2014, iar Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca neîntemeiată, prin Sentinţa civilă nr. 3.562 din 19 decembrie 2014. În motivarea soluţiei de respingere ca neîntemeiată a acţiunii, instanţa a reţinut că reclamantul a sesizat Inspecţia Judiciară, fiind nemulţumit de soluţia dată de completul de judecată în Dosarul nr. 640/3/2012 şi a apreciat că susţinerile acestuia nu sunt confirmate de realitatea/conţinutul deciziei criticate şi că nu a fost identificat niciun indiciu care să susţină concluzia că judecătorii din cauza respectivă au încălcat cu ştiinţă normele juridice, urmărind sau acceptând vătămarea reclamantului din cauză. În cadrul soluţionării recursului împotriva Sentinţei civile nr. 3.562 din 19 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, care prevăd că exercitarea dreptului de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare, nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac. 18. Curtea constată că, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, ci, în realitate, este nemulţumit de interpretarea şi aplicarea acestor texte de către instanţa de judecată care a soluţionat acţiunea împotriva rezoluţiei de clasare, emise de Inspecţia Judiciară. Astfel, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale „prin modul de interpretare a instanţei de fond, deoarece creează premisele în care judecătorii sunt mai presus de lege, în totală contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie“. De asemenea, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, autorul excepţiei susţine că acestea sunt neconstituţionale, atât timp cât „se invocă, ca pretext, refuzul de a da curs prevederilor art. 99 lit. s), lit. ş) şi lit. t) şi ale art. 99^1 din Legea nr. 303/2004“. Mai susţine că interpretarea unui articol de lege în sensul că anumite sancţiuni privind abateri de serviciu nu pot fi aplicate creează premisele ca judecătorii să fie mai presus de lege, ceea ce este o încălcare a art. 16 alin. (2) din Constituţie. 19. Or, Curtea reţine că toate aceste susţineri reprezintă, în realitate, aspecte ce vizează interpretarea şi aplicarea textelor de lege criticate de către instanţa care soluţionează litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, nefiind veritabile critici de neconstituţionalitate. 20. Având în vedere acestea, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă. De altfel, nimic nu împiedică posibilitatea oricărei persoane de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, cu încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori cu săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare, cu atât mai mult în situaţia în care hotărârea judecătorească pronunţată în cauza respectivă este definitivă. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 46 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Florin Cornel Sala în Dosarul nr. 5.403/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 21 februarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
