Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, şi ale art. I pct. 1 şi ale art. II din aceasta, excepţie ridicată de Nicolae-Sorin Mihăilescu în Dosarul nr. 2.848/105/2018 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.691D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care consideră că se impune menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021, şi solicită, în consecinţă, respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 23 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.848/105/2018, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, şi ale art. I pct. 1 şi art. II din aceasta.“ Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Nicolae-Sorin Mihăilescu într-o cauză privind acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului, aflată în recurs. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, deoarece, potrivit textelor de lege criticate, cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului se limitează, începând cu luna septembrie 2017, la suma de 8.500 lei, sumă inferioară cuantumului indemnizaţiei acordate anterior, în temeiul art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Retroactivitatea normei criticate decurge din aplicarea acestei reguli inclusiv asupra indemnizaţiilor stabilite anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă modificatoare. Susţine că dreptul câştigat trebuie menţinut pe întreaga durată a raportului juridic, iar cuantumul indemnizaţiei trebuie raportat la principiul contributivităţii, fiind pe deplin aplicabile considerentele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, prin care instanţa constituţională a arătat că nu poate fi diminuat nici măcar temporar cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii. Prin urmare, indemnizaţia pentru creşterea copilului devine un drept/bun câştigat şi o obligaţie corelativă de plată a statului, pe baza contribuţiei anterioare a angajatului, proporţională cu venitul obţinut. Aceasta influenţează, ca durată şi valoare, inclusiv modalitatea de calcul al pensiei, astfel că la stabilirea sa trebuie ţinut cont şi de principiul securităţii raporturilor juridice, în caz contrar fiind încălcate inclusiv principiul egalităţii şi dreptul de proprietate privată. 6. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că limitarea indemnizaţiei la suma de 8.500 lei reprezintă o măsură ce intră în marja de apreciere a statului, însă aplicarea acestei limitări inclusiv asupra indemnizaţiilor deja stabilite încalcă principiul neretroactivităţii şi afectează dreptul de proprietate al persoanei îndreptăţite, deoarece indemnizaţia deja calculată într-un anumit cuantum, pe baza căreia persoana în cauză a efectuat anumite predicţii financiare, reprezintă un drept câştigat. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept constituţional, ci una dintre măsurile de protecţie socială adoptată de stat în virtutea rolului său de stat social. Legiuitorul este liber să îi moduleze valoarea concretă în funcţie de posibilităţile financiare ale statului, fără ca prin diminuarea cuantumului acestei indemnizaţii să se aducă atingere existenţei dreptului în sine. În plus, acest drept nu este unul de natură contributivă, ci se adresează părinţilor activi pe piaţa muncii, iar plata impozitului pe venit nu reprezintă o contribuţie, ci acele sume colectate la bugetul de stat din care se asigură cheltuielile generale din sănătate, educaţie, alte drepturi de asigurări, printre care şi plata acestui drept. Cât priveşte principiul neretroactivităţii, consideră că situaţiile juridice în curs pot primi ca aplicare legea nouă, fără ca aceasta să retroactiveze, astfel că şi textele de lege criticate se aplică doar pentru indemnizaţiile ulterioare, fără a afecta drepturile băneşti încasate anterior. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, şi ale art. I pct. 1 şi art. II din aceasta. Analizând parcursul legislativ al actelor normative indicate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, şi au devenit aplicabile începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017, astfel cum precizează art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, de asemenea criticat. Dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 au fost ulterior modificate prin art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017, însă, în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina textele de lege criticate în redactarea care, deşi nu mai este în vigoare, continuă să producă efecte juridice în cauză, astfel cum precizează şi autorul prezentei excepţii. Totodată, în temeiul art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, rezultă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Prevederile de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010: „(2) Indemnizaţia lunară prevăzută la alin. (1) se stabileşte în cuantum de 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni din ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului şi nu poate fi mai mică de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată şi nici mai mare de 8.500 lei.“; – Art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017: „Prevederile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare, modificate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017.“ 12. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii civile, în art. 4 şi 16 cu referire la principiul unităţii poporului român şi al egalităţii în drepturi şi în art. 44 - Dreptul de proprietate, precum şi în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se invocă prevederile art. 20 şi 148 din Legea fundamentală, cu referire la Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că soluţia legislativă criticată în prezenta cauză a mai format obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici asemănătoare, Curtea respingând, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate (Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 27 august 2020, Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 septembrie 2020, Decizia nr. 50 din 26 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 martie 2021, Decizia nr. 39 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 6 aprilie 2021, sau Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 10 august 2021). 14. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017, prin art. I pct. 1, a modificat şi completat Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, instituind, în esenţă, o limită maximă de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. În jurisprudenţa sa în materie, Curtea a observat că dreptul la concediul pentru creşterea copilului, precum şi la o indemnizaţie lunară a fost reglementat iniţial prin art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005. Din examinarea evoluţiei legislative în această materie reiese că indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului a suferit o serie de modificări atât referitoare la cuantum (procentul din venitul beneficiarului), cât şi în ceea ce priveşte instituirea unor limite minime şi/sau maxime ale acesteia. Astfel, înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu exista o limită maximă a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, Legea nr. 66/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 20 aprilie 2016, modificând art. 2 alin. (2) doar în sensul impunerii unei limite minime, de 85% din cuantumul salariului minim brut pe ţară garantat în plată. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 s-a adăugat şi o limită maximă de 8.500 lei a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului, începând cu drepturile aferente lunii septembrie 2017. Această limită maximă se menţine şi în prezent, în redactarea conferită art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 prin art. IV pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2017. 15. Curtea a observat că susţinerile de neconstituţionalitate care se bazează pe principiul contributivităţii pornesc de la o premisă greşită, deoarece indemnizaţia pentru creşterea copilului nu este un drept bazat pe principiul contributivităţii, ci este o prestaţie de asistenţă socială cu caracter universal, bazată pe principiul solidarităţii sociale, menită să asigure tuturor familiilor condiţii egale de creştere a copiilor (Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, precitată, paragraful 49). Acesta este sensul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, potrivit căruia „Persoanele care, în ultimii 2 ani anteriori datei naşterii copilului, au realizat timp de cel puţin 12 luni venituri din salarii şi asimilate salariilor, venituri din activităţi independente, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, venituri din activităţi agricole, silvicultură şi piscicultură, supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumite în continuare venituri supuse impozitului, beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară“. Astfel, Curtea a reţinut că dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului este o expresie a statului social, respectiv a obligaţiei statului de a interveni prin măsuri adecvate pentru susţinerea cetăţenilor care, din motive obiective, se află în situaţii defavorabile, de natură să afecteze dreptul acestora la un nivel de trai decent, dar că în această categorie de drepturi intră şi alte măsuri de asistenţă socială, aşa cum sunt alocaţia de stat pentru copii, ajutoarele şi alocaţiile acordate categoriilor defavorizate şi drepturile persoanelor cu dizabilităţi, la care se face trimitere în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017. Legiuitorul este singurul în măsură să aprecieze, în funcţie de resursele financiare disponibile, condiţiile şi cuantumul acordării acestor drepturi, astfel încât să realizeze o acoperire cât mai adecvată şi echitabilă a diverselor nevoi pe care le invocă diferitele categorii sociale aflate în situaţii speciale, care justifică acordarea asistenţei sociale. Curtea a apreciat că a proceda la o examinare în sensul cerut de autorul excepţiei de neconstituţionalitate ar însemna, în realitate, o analiză asupra oportunităţii distribuirii unor resurse bugetare, aspect ce excedează însă competenţei de control constituţional. (Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, precitată, paragraful 23, sau Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021, precitată, paragraful 31). În lumina acestor considerente, reiese că nu pot fi aplicabile nici cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010, aşa cum consideră autorul excepţiei. 16. Referitor la încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat că textele de lege criticate afectează doar pe viitor indemnizaţiile pentru creşterea copilului şi numai în ceea ce priveşte cuantumul acestora, prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei. Condiţiile privind acordarea acestor indemnizaţii nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 nu are efecte asupra prestaţiilor deja obţinute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita, ci numai asupra prestaţiilor încasate începând cu luna septembrie 2017, după intrarea sa în vigoare, conformându-se astfel dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. (Decizia nr. 362 din 16 iunie 2020, paragraful 45). 17. În ceea ce priveşte pretinsa nerespectare a principiului egalităţii şi al nediscriminării, Curtea a reţinut constant în jurisprudenţa sa în materie că dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului, nefiind consacrat expres în Constituţie, reprezintă o opţiune a legiuitorului. Prin instituirea unei limite maxime de 8.500 lei a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, legiuitorul nu a încălcat principiul egalităţii în faţa legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, neinstituind discriminări pentru persoanele cu venituri superioare (Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021, precitată, paragraful 34). 18. În plus, Curtea reţine că dreptul în discuţie nu este, aşa cum s-a arătat deja, expresia principiului contributivităţii, ci a statului social, principiul de drept consacrat expres în art. 1 alin. (3) din Constituţie care obligă statul să ia măsuri egale pentru toate categoriile de persoane vizate - în speţă, angajaţii care, aflaţi în noua situaţie de părinţi, solicită acordarea concediului pentru creşterea copilului, astfel că, pentru o perioadă maximală de 2 sau 3 ani, după caz, nu îşi mai pot continua activitatea profesională şi nici nu mai pot obţine veniturile corespunzătoare din aceasta. Prin urmare, acesta este criteriul care defineşte categoria destinatarilor dreptului la indemnizaţia de creştere a copilului, ceea ce explică aplicarea în mod egal a normelor juridice în discuţie faţă de toate subiectele de drept care se încadrează în respectiva ipoteză juridică a normei. 19. Totodată, analizând susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale şi internaţionale privind dreptul de proprietate, Curtea a reţinut că indemnizaţiile viitoare pentru creşterea copilului nu se încadrează în noţiunea de „bun“ în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi nici nu sunt garantate de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, cu excepţia celor deja încasate. Prin urmare, limitarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului la 8.500 lei, aplicabilă drepturilor ce urmau a fi încasate după data intrării în vigoare a actului normativ criticat, nu poate reprezenta o ingerinţă în sfera protecţiei proprietăţii private. (Decizia nr. 262 din 22 aprilie 2021, paragraful 35). 20. De asemenea, acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului poate fi privită şi ca o măsură de protecţie a copiilor, aşa cum dispune art. 49 alin. (1) din Constituţie. Cu toate acestea, acordarea dreptului în discuţie reprezintă pentru legiuitor o obligaţie de mijloace, ce depinde în mare măsură de contextul social şi economic în care este reglementată şi de resursele financiare pe care statul le poate aloca în această direcţie. Astfel, neavând o nominalizare expresă în Constituţie, dreptul la indemnizaţie pentru creşterea copilului reprezintă o opţiune a legiuitorului, acesta fiind liber ca, în funcţie de resursele financiare disponibile, să stabilească acordarea acestui drept, conţinutul şi limitele acestuia, precum şi condiţiile în care poate fi acordat şi să le modifice atunci când realităţile economice şi sociale o impun (Decizia nr. 400 din 18 iunie 2020, paragrafele 18 şi 19). Curtea a mai reţinut că, în măsura în care anumite drepturi nu sunt nominalizate expres de Constituţie, legiuitorul este liber să aleagă, în funcţie de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi de necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituţional, care sunt măsurile prin care va asigura cetăţenilor un nivel de trai decent şi să stabilească condiţiile şi limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecţie socială luate, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi pe cele stabilite prin legi. Pentru aceleaşi considerente, Curtea a apreciat că libertatea de care dispune legiuitorul în sensul modificării condiţiilor de acordare a unor drepturi pentru viitor în conformitate cu politica adoptată de stat nu poate fi privită ca o încălcare a principiului protecţiei aşteptărilor legitime (Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011). 21. În sfârşit, cât priveşte invocarea art. 148 din Constituţie, din perspectiva încălcării Directivei Consiliului 2010/18/UE din 8 martie 2010 de punere în aplicare a acordului-cadru revizuit din 18 iunie 2009 privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi ETUC, Curtea constată că, potrivit notei de fundamentare ce însoţeşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, această reglementare urmăreşte tocmai o aplicare corespunzătoare în dreptul naţional a prevederilor actului normativ european mai sus menţionat. Prin urmare, nu se poate reţine contrarietatea faţă de acesta, mai ales în condiţiile în care autorul excepţiei nu prezintă argumente pertinente şi concrete în acest sens, ci formulează ipoteze de lucru teoretice pentru analiza unor eventuale contrarietăţi cu actele normative europene, în general, invocând în mod eronat inclusiv art. 20 din Constituţie, care nu vizează legislaţia europeană obligatorie din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, ci se referă la tratatele internaţionale privind drepturile omului. Prin urmare, Curtea nu poate reţine nici aceste critici. 22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae-Sorin Mihăilescu în Dosarul nr. 2.848/105/2018 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, precum şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2017 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
