Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Patricia Marilena │- │
│Ionea │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Epure în Dosarul nr. 4.332/109/2018 al Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.028D/2018. 2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 294D/2019, nr. 398D/2019, nr. 512D/2019, nr. 722D/2019, nr. 1.166D/2019 şi nr. 1.316D/2019, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, excepţie ridicată de Ion P. Pietroi şi Cezar Neguţ în dosarele nr. 145/109/2018 şi nr. 4.264/109/2018 ale Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Alexandru Mareş în Dosarul nr. 42.061/3/2017 (număr în format vechi 4.873/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ion Oancea în Dosarul nr. 4.970/109/2017 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, de Ionel Tudorescu în Dosarul nr. 1.934/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Gheorghe Iftimie în Dosarul nr. 428/100/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale. 4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 294D/2019, nr. 398D/2019, nr. 512D/2019, nr. 722D/2019, nr. 1.166D/2019 şi nr. 1.316D/2019 la Dosarul nr. 2.028D/2018, care a fost primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 7. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.332/109/2018, Încheierea din 30 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 145/109/2018, şi Încheierea din 28 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.264/109/2018, Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Epure, Ion P. Pietroi şi Cezar Neguţ. 8. Prin Încheierea din 4 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 42.061/3/2017 (număr în format vechi 4.873/2018), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Mareş. 9. Prin Încheierea din 21 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 4.970/109/2017, Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Ion Oancea. 10. Prin Încheierea din 11 aprilie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.934/95/2018, Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Ionel Tudorescu. 11. Prin Decizia civilă nr. 558/A/2019, pronunţată în Dosarul nr. 428/100/2018, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Iftimie. 12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că interpretarea pe care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dat-o dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, în sensul că „«stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii» se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010“, este contrară prevederilor art. 11, art. 15 alin. (2), art. 16, 20,53, 47 şi art. 108 alin. (2) din Constituţie, precum şi deciziilor aceleiaşi instanţe nr. 40 din 22 septembrie 2008 şi nr. 11 din 25 mai 2015. Această interpretare determină modificarea stagiului de cotizare stabilit la data ieşirii la pensie, potrivit legislaţiei anterioare, cu un stagiu de cotizare mai mare, prevăzut de Legea nr. 263/2010, în vigoare la data recalculării pensiei, aducându-se astfel atingere principiului neretroactivităţii legii civile. În acest sens, precizează că raportul de drept substanţial este guvernat de legea sub imperiul căreia s-a născut dreptul la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. 13. În ceea ce priveşte încălcarea art. 16 şi 47 din Constituţie, autorii excepţiei arată că, prin compararea dispoziţiilor art. 169 cu cele ale art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, reiese că unii pensionari beneficiază de un calcul al pensiei raportat la stagiul complet de cotizare prevăzut de legea în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, în timp ce altora li se aplică stagiul complet de cotizare prevăzut la data recalculării pensiei, deşi art. 3 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 263/2010 defineşte pentru toţi beneficiarii ce se înţelege prin sintagma „stagiul complet de cotizare utilizat la calculul pensiei“. Astfel, arată că „persoanele aflate în aceeaşi situaţie - respectiv cei care au realizat vechime în minerit subteran în condiţiile prevăzute de art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 267/1990, art. 14 din Legea nr. 3/1977, art. 20 lit. a) coroborat cu art. 43 şi art. 77 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 155/2016 -, prin aplicarea aceleiaşi Legi nr. 263/2010 (unii art. 169, alţii art. 169^1), beneficiază de un calcul al pensiei raportat la un alt algoritm, unii prin raportare la stagiul complet de cotizare prevăzut de lege la data deschiderii dreptului la pensie, iar alţii de un stagiu complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010, deşi art. 3 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 263/2010 defineşte pentru toţi beneficiarii legii ce se înţelege prin sintagma «stagiul complet de cotizare utilizat la calculul pensiei»“. 14. De asemenea, autorii excepţiei susţin că sunt discriminaţi şi în raport cu persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, care beneficiază atât de un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, cât şi de majorarea cu 50% a punctajelor pentru aceeaşi perioadă. 15. Tot cu privire la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, autorii excepţiei arată că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 192/2015, propunerea legislativă a urmărit rezolvarea discriminării apărute în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleaşi condiţii grele de muncă şi aceeaşi cotizaţie, pensii diferite. Or, consideră că prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispoziţiilor art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 nu se realizează obiectivul propus de legiuitor, ci, din contră, în realitate se ajunge la o diminuare a pensiilor. 16. În acelaşi timp, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 contravin şi prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, întrucât conţinutul acestor dispoziţii de lege a fost modificat printr-un act juridic inferior, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017. 17. În critica pe care o formulează, autorii excepţiei susţin că sunt încălcate şi prevederile constituţionale ale art. 20. În acest sens, arată că validarea prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a faptului că stagiul de cotizare trebuie să fie cel prevăzut de lege, adică unul de 30 de ani, în loc de stagiul de cotizare avut în vedere la momentul stabilirii dreptului la pensie, înseamnă o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Stagiul complet de cotizare de 20 de ani care a fost avut în vedere la data pensionării vreuneia din persoanele aflate în situaţia prestării unei munci în condiţii deosebite trebuie interpretat ca un „bun“ în sensul dispoziţiilor din Protocolul adiţional nr. 1 la aceeaşi convenţie. Prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018 se înfrânge acest drept câştigat al persoanelor care au beneficiat de un stagiu de cotizare diminuat prin prisma muncii desfăşurate în condiţii deosebite. Practic, se deschide astfel calea unei insecurităţi a modalităţii prin care statul stabileşte drepturile la pensie, diminuând potenţialele beneficii conferite de norme noi de reglementare, prin aplicarea în mod discriminatoriu a altor coeficienţi decât cei avuţi în vedere la momentul acceptării că atari persoane se pot pensiona cu un stagiu de cotizare de 20 de ani. Această chestiune a fost stabilită la nivel principial şi prin dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 40 din 22 septembrie 2008 şi nr. 11 din 25 mai 2015, ce au fost admise şi care fac trimitere la aplicarea principiului fundamental tempus regit actum, în sensul că dreptul la pensie de asigurări sociale de stat se stabileşte faţă de condiţiile prevăzute de actul normativ în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, iar acesta este în mod evident un drept deja câştigat. Că este aşa o dovedeşte tocmai faptul că ori de câte ori pensionarilor li s-a dat dreptul la o recalculare, atare recalculare a avut întotdeauna în vedere stagiul iniţial de cotizare luat în considerare la momentul pensionării. Aplicarea printr-o normă internă a unui alt stagiu de cotizare decât cel pe care pensionarii l-au câştigat cu titlu de „bun“ înfrânge principiul prevalenţei normelor europene faţă de normele interne. Atât timp cât există o neconcordanţă între principiul european al unor drepturi câştigate şi o dispoziţie internă care suprimă un atare drept câştigat, ar fi trebuit să prevaleze dispoziţiile europene. 18. În sfârşit, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 contravin şi prevederilor art. 53 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât se restrânge exerciţiul drepturilor persoanelor care au câştigat un stagiu de cotizare de 20 de ani care să fie avut în vedere la eventualele recalculări ulterioare ale pensiei. Se suprimă astfel posibilitatea de a mai beneficia în viitor de un coeficient mai favorabil în formula de recalculare a pensiei, prin prisma unui stagiu de cotizare de 20 de ani. O atare restrângere a unor drepturi câştigate şi consfinţite de-a lungul timpului prin deciziile de recalculare în care s-a folosit acelaşi stagiu de cotizare de 20 de ani este permisă doar în situaţii de excepţie, ce nu se regăsesc în preambulul dispoziţiilor normative incidente mai sus indicate. Din contră, intenţia legiuitorului a fost tot timpul alta, respectiv aceea de a elimina discriminările apărute între categoriile de persoane care au prestat munca în subteran, cu privire la cuantumul diferit al pensiei stabilite. 19. Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, în Dosarul nr. 4.332/109/2018, arată că, prin dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 291/2017 pentru completarea art. 134 din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, s-au făcut precizări cu privire la modul de interpretare a dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, astfel ca persoanele care au lucrat în condiţii identice să beneficieze la determinarea punctajului mediu anual de stagii de cotizare identice, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 263/2010. Aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. 4.264/109/2018, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, legiuitorul are atribuţia exclusivă de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a drepturilor la pensie, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor. Tribunalul Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale mai arată că, dată fiind aplicarea principiului tempus regit actum, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii sau discriminări. 20. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, referindu-se la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 16 alin. (1) din Constituţie, arată că atât prin art. 169, cât şi prin art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 sunt excluse de la incidenţa beneficiului creşterii de punctaj persoanele care au beneficiat deja de un avantaj în considerarea perioadelor de activitate desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, respectiv în activităţi în locuri de muncă încadrate în condiţii deosebite şi/sau condiţii speciale, sub aspectul vechimii în muncă necesare deschiderii dreptului la pensie, prevăzute de acte normative cu caracter special. Pe de altă parte, sub incidenţa prevederilor art. 169 din Legea nr. 263/2010 intră pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 şi cei ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-2 noiembrie 2008 inclusiv, astfel cum prevăd alin. (1) şi (3) ale articolului menţionat, în timp ce de prevederile art. 169^1 din acelaşi act normativ beneficiază pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 ianuarie 2011, alţii decât cei care au beneficiat de dispoziţiile art. 169, astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 169^1. Or, în acord cu cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 861 din 28 noiembrie 2006, situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituţie, arată, în esenţă, că este opţiunea liberă a legiuitorului de a stabili modalitatea de calcul al pensiei. Cât priveşte pretinsa încălcare a prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, arată că recalcularea pensiilor în temeiul dispoziţiilor art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 se realizează după intrarea în vigoare a acestui text de lege, astfel că nu produce efecte retroactive. În sfârşit, apreciază că prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie nu pot fi considerate ca fiind incidente de vreme ce nu au fost indicate prevederi internaţionale pretins a fi încălcate. 21. Curtea de Apel Piteşti - Secţia I civilă invocă aceleaşi considerente referitoare la dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile de acordare a dreptului la pensie. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a considerentelor deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 40 din 22 septembrie 2008 şi nr. 11 din 25 mai 2015, arată că, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, instanţa supremă a arătat că aceste decizii se refereau la interpretarea unei legislaţii anterioare Legii nr. 263/2010, care nu mai preia soluţia legislativă din reglementarea precedentă, având dispoziţii derogatorii exprese în privinţa stagiului complet de cotizare prin acordarea noului beneficiu introdus prin art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. 22. Tribunalul Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, în vederea obţinerii dreptului la pensie, sunt aplicabile condiţiile prevăzute de legea în vigoare la momentul deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum, însă este de competenţa exclusivă a legiuitorului modalitatea de reglementare a condiţiilor şi a criteriilor de acordare a dreptului de pensie. De asemenea, nu este încălcat dreptul la pensie, întrucât dispoziţiile art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 prevăd că, „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Totodată, apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia descrisă în ipoteză, fără discriminare. 23. Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 15 din Constituţie, întrucât dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au intrat în vigoare la data de 11 iulie 2015, dând dreptul la recalculare începând cu data de 1 ianuarie 2016, dată la care art. 56 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 prevedea un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru persoanele care ieşeau la pensie şi se aflau în situaţia reclamantului. Ceea ce se critică, de fapt, este retroactivitatea Hotărârii Guvernului nr. 291/2017, care a completat normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, la data de 8 mai 2017, când art. 56 alin. (5) prevedea din data de 23 iulie 2016 un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru persoanele aflate în situaţia contestatorului. Instanţa de judecată reţine însă că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că excepţia de neconstituţionalitate poate privi numai o lege sau o ordonanţă sau dispoziţii din astfel de acte normative, nu dispoziţiile unei hotărâri a Guvernului. În schimb, Curtea de Apel Cluj apreciază că se poate reţine în cauză încălcarea prevederilor art. 20 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât, deşi, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, condiţiile de exercitare a dreptului la pensie se stabilesc prin lege şi este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislaţia în materie, stagiul complet de cotizare de 20 de ani a fost stabilit la data înscrierii sale la pensie, în baza Legii nr. 19/2000, în vigoare în anul 2007, dar dispoziţiile a căror neconstituţionalitate este invocată tind să modifice acest stagiu complet de cotizare numai pentru calculul unei anumite părţi din punctajul mediu anual (majorările de punctaje) luate în considerare la stabilirea cuantumului pensiei. În sfârşit, Curtea apreciază că nu se poate reţine încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât tuturor celor cărora li s-au calculat majorările de punctaje în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, în perioada 1 ianuarie 2016-1 ianuarie 2018, li s-a luat în considerare stagiul complet de cotizare de 30 de ani, prevăzut de Legea nr. 263/2010. 24. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. 25. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că principiul neretroactivităţii legii civile are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, şi semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situaţiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situaţiilor juridice trecute. Acesta este principalul motiv pentru care prevederile Legii nr. 192/2015 nu se aplică situaţiilor consumate, iar, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor şi situaţiilor juridice viitoare, actelor, faptelor şi situaţiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum şi efectelor viitoare ale unor situaţii juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi, potrivit principiului tempus regit actum. Arată că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. În sfârşit, precizează că, în conformitate cu prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are dreptul de a stabili categoriile de pensionari, precum şi dispoziţiile legale aplicabile fiecărei categorii în parte, în funcţie de situaţia juridică în care se află. 26. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate. CURTEA, examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 27. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 28. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, aşa cum a fost completată prin articolul unic din Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 8 iulie 2015. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: „În cazul persoanelor prevăzute la alin. (2), la numărul total de puncte realizate de acestea până la data prezentei recalculări se adaugă numărul de puncte corespunzător majorării rezultate în urma aplicării prevederilor alin. (1), la determinarea punctajului mediu anual utilizându-se stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii.“ 29. Din analiza motivării excepţiei rezultă însă că aceasta nu vizează, în realitate, întregul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, ci doar sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din alin. (3) al acestuia. Mai mult decât atât, autorii critică art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acestuia de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.037 din 6 decembrie 2018. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este cea potrivit căreia sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ se referă la legea în vigoare la data recalculării pensiei prin acordarea majorării de punctaj, respectiv la Legea nr. 263/2010. 30. Ca atare, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii sintagmei „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată acesteia de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018. 31. Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 47 alin. (2) care consacră dreptul la pensie, art. 53 alin. (1) şi (2), referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 108 alin. (2) referitor la actele Guvernului. 32. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în temeiul art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 82 din 6 august 1977, şi al art. 9 din Hotărârea Guvernului nr. 267/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria minieră, respectiv al anexei nr. 4 la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, persoanelor care au lucrat în grupele I şi a II-a de muncă, în domeniul minier, respectiv în condiţii speciale de muncă (aşa cum este cazul autorilor excepţiei), li s-a aplicat o cerinţă privind vechimea în muncă, mai exact stagiu de cotizare la data ieşirii la pensie de 20, respectiv 25 de ani, redusă faţă de vechimea în muncă sau stagiul complet de cotizare stabilit pentru celelalte categorii de pensionari. 33. Dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, aşa cum au fost interpretate şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, prevăd însă că, la recalcularea pensiei în temeiul acestui articol de lege, se au în vedere stagiile complete de cotizare prevăzute de Legea nr. 263/2010, astfel că la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani. 34. Autorii excepţiei consideră că această soluţie legislativă este contrară prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii civile. 35. Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate îşi produc efectele de la data intrării lor în vigoare pentru viitor, astfel că această critică apare ca fiind lipsită de susţinere. Curtea constată însă că argumentele formulate de autorii excepţiei se referă, în realitate, la modificarea prin dispoziţia de lege criticată a unui element avut în vedere la stabilirea iniţială a dreptului la pensie, şi anume a stagiului de cotizare. Or, reţine că, în vederea creării unui cadru legislativ cât mai coerent şi unitar, în scop reparatoriu ori pentru a înlătura unele diferenţe majore de tratament între persoanele pensionate sub imperiul unor acte normative diferite, potrivit principiului tempus regit actum, legiuitorul poate prevedea prin actele normative în vigoare proceduri de recorelare sau recalculare a pensiilor stabilite în temeiul legislaţiei anterioare, ceea ce poate presupune aplicarea elementelor de calcul al pensiei prevăzute de legislaţia în vigoare la momentul efectuării acestor proceduri. Instituirea acestor proceduri intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituţie, se bucură de atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007). 36. Cu toate acestea, acelaşi text constituţional garantează cuantumul pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii. În acest sens, Curtea, în jurisprudenţa sa, a statuat că „dreptul la pensie este un drept preconstituit încă din perioada activă a vieţii individului, acesta fiind obligat prin lege să contribuie la bugetul asigurărilor sociale de stat procentual, raportat la nivelul venitului realizat. Corelativ, se naşte obligaţia statului ca în perioada pasivă a vieţii individului să îi plătească o pensie al cărei cuantum să fie guvernat de principiul contributivităţii, cele două obligaţii fiind intrinsec şi indisolubil legate. Scopul pensiei este acela de a compensa în perioada pasivă a vieţii persoanei asigurate contribuţiile vărsate de către aceasta la bugetul asigurărilor sociale de stat în temeiul principiului contributivităţii şi de a asigura mijloacele de subzistenţă al celor care au dobândit acest drept în condiţiile legii (perioadă contributivă, vârstă de pensionare etc.). Astfel, statul are obligaţia pozitivă de a lua toate măsurile necesare realizării acestei finalităţi şi de a se abţine de la orice comportament de natură a limita dreptul la asigurări sociale. […] Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivităţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogările, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plăti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării acestui principiu afectează substanţa dreptului la pensie“ (Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010). 37. Or, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, „în situaţia în care, în urma aplicării prevederilor alin. (1)-(3), rezultă un punctaj mediu anual mai mic, se menţine punctajul mediu anual şi cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării“. Prin urmare, se constată că legea prevede garanţii exprese pentru păstrarea cuantumului pensiei, astfel că nu se poate aprecia că schimbarea elementelor în funcţie de care aceasta a fost calculată afectează dreptul la pensie, aşa cum a fost stabilit anterior. 38. Cât priveşte deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 40 din 22 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, şi nr. 11 din 25 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 14 iulie 2015, Curtea observă că acestea nu se opun celor statuate ulterior de instanţa supremă prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, aşa cum susţin autorii excepţiei. De altfel, în considerentele acestei din urmă decizii, paragrafele 83-85, instanţa supremă explică situaţiile diferite avute în vedere prin deciziile nr. 40 din 22 septembrie 2008 şi nr. 11 din 25 mai 2015, arătând că „aceste decizii se refereau la interpretarea unei legislaţii anterioare Legii nr. 263/2010, care nu mai preia soluţia legislativă din reglementarea precedentă, având dispoziţii derogatorii exprese în privinţa stagiului complet de cotizare pentru acordarea noului beneficiu instituit de art. 169^1. [...] Prin urmare, soluţia aleasă anterior de legiuitor, astfel cum a fost interpretată şi în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost aceea de a se utiliza stagiul complet de cotizare redus, conform Legii nr. 3/1977, la recalculările efectuate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005, spre deosebire de reglementarea actuală, care prevede un alt stagiu de cotizare în privinţa recalculării vizate de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010“. 39. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat de art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că o primă critică vizează diferenţa de tratament juridic dintre persoanele care se încadrează în ipoteza art. 169 din Legea nr. 263/2010 în raport cu cele care se încadrează în ipoteza art. 169^1 din acelaşi act normativ. 40. Faţă de această critică, Curtea reţine că cele două categorii de persoane comparate de autorii excepţiei se află în situaţii diferite. Astfel, dispoziţiile art. 169 din Legea nr. 263/2010 se referă la creşterea punctajelor anuale pentru pensionarii sistemului public de pensii ale căror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfăşurat activităţi în locuri de muncă încadrate în grupa I şi/sau grupa a II-a de muncă, dar care nu au avut beneficiul utilizării unei vechimi în muncă necesare deschiderii dreptului la pensie mai avantajoase, potrivit dispoziţiilor unor acte normative cu caracter special. De asemenea, creşterea punctajelor anuale prevăzută de art. 169 din Legea nr. 263/2010 se aplică şi persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001-2 noiembrie 2008 inclusiv numai dacă la determinarea punctajului mediu anual s-au utilizat stagiile complete de cotizare prevăzute de legislaţia în vigoare în perioada respectivă. 41. Din contră, persoanelor care se încadrează în ipoteza art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 li se acordă o creştere a punctajelor anuale în condiţiile în care au beneficiat de o vechime în muncă, respectiv de un stagiu de cotizare mai avantajos cu prilejul deschiderii dreptului la pensie. Acesta este şi motivul pentru care persoanele încadrate în ipoteza art. 169 din Legea nr. 263/2010 sunt excluse de la aplicarea art. 169^1 din aceeaşi lege, potrivit dispoziţiilor alin. (2) din acest ultim articol de lege. 42. Or, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când persoanele se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic. Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 192 din 31 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 21 iunie 2005). 43. În critica pe care o formulează, autorii excepţiei susţin că sunt discriminaţi şi în raport cu persoanele care au lucrat în condiţii speciale de muncă după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010. Curtea observă însă că această critică opune categorii de persoane aflate în situaţii diferite din perspectiva legii aplicabile, respectiv persoanele care au lucrat în grupa I de muncă sau în condiţii speciale şi s-au pensionat anterior datei de 1 ianuarie 2011 - ipoteza la care se referă art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 - şi persoanele care se pensionează în temeiul Legii nr. 263/2010. Or, aşa cum Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, „situaţia diferită în care se află cetăţenii potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări“ (Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007). Faptul că, în urma recalculării pensiilor stabilite potrivit legislaţiei anterioare, pot fi perpetuate anumite diferenţe de tratament juridic în raport cu persoanele pensionate potrivit legislaţiei actuale nu îndreptăţeşte, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, calificarea reglementării ca fiind discriminatorie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 255 din 15 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 641 din 15 iulie 2004). 44. Tot cu privire la încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi, autorii excepţiei arată că, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 192/2015, propunerea legislativă a urmărit rezolvarea discriminării apărute în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă, pentru aceleaşi condiţii grele de muncă şi aceeaşi cotizaţie, pensii diferite, iar prin dispoziţiile art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, aşa cum au fost interpretate de instanţa supremă, nu se realizează obiectivul propus de legiuitor, ci, din contră, în realitate se ajunge la o diminuare a pensiilor. 45. Faţă de această critică, Curtea reţine că prin expunerea de motive la Legea nr. 192/2015 s-a arătat, într-adevăr, că „propunerea legislativă a urmărit rezolvarea discriminării apărute în calculul pensiilor unor pensionari care au lucrat în condiţii speciale şi care, de-a lungul anilor, conform legii de calcul al pensiilor, au ajuns să aibă pentru aceleaşi condiţii grele de muncă, aceiaşi ani de cotizaţie, pensii diferite“. 46. Analizând aceste motive, se constată că intenţia legiuitorului a fost una de uniformizare a tratamentului juridic aplicabil unor persoane pensionate, de-a lungul timpului, în temeiul unor reglementări diferite. Curtea a arătat însă, în jurisprudenţa sa, că împrejurarea că, drept urmare a recalculării pensiilor vizate de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, cuantumul acestora nu creşte în mod obligatoriu în niciun caz nu poate avea semnificaţia unei discriminări a titularilor acestora faţă de cei pensionaţi în temeiul Legii nr. 263/2010. Dimpotrivă, ea este consecinţa opţiunii legiuitorului, exercitată în limitele marjei largi de apreciere, în sensul neacordării persoanelor vizate de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 atât a beneficiului creşterii punctajelor anuale, cât şi a beneficiului reducerii stagiilor de cotizare luate în considerare la data stabilirii drepturilor lor de pensie (Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 911 din 12 noiembrie 2019, paragraful 59). 47. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a precizat: „Raportat la evoluţia legislaţiei în domeniul asigurărilor sociale, astfel cum a fost expusă în precedent, trebuie remarcat că scopul Legii nr. 192/2015, prin care s-a recunoscut şi persoanelor aflate în situaţia reclamantului dreptul la un punctaj anual majorat, dar nu şi utilizarea unui stagiu de cotizare redus în determinarea punctajului mediu anual, este de înlăturare a diferenţelor scriptice, nu de majorare a pensiilor, fiind acceptată de legiuitor şi situaţia în care pensia recalculată din oficiu este mai mică, sens în care s-a prevăzut menţinerea, în plată, a cuantumului celui mai avantajos, potrivit art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010.“ (Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, paragraful 82). 48. Cât priveşte susţinerea potrivit căreia, prin procesul de recalculare în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, pensiile au fost diminuate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere prevederile alin. (4) din acest articol de lege. 49. Analizând, în continuare, criticile autorilor excepţiei potrivit cărora dispoziţiile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 contravin prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie, întrucât conţinutul acestor dispoziţii de lege a fost modificat printr-un act juridic inferior, respectiv prin Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a pronunţat în sensul că „verificarea eventualităţii ca o hotărâre a Guvernului să modifice legea în executarea căreia a fost emisă depăşeşte competenţele Curţii Constituţionale. În orice caz, în paragraful 69 al Deciziei nr. 69 din 15 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 sunt în deplină consonanţă cu actul normativ în executarea căruia au fost edictate, explicitând dispoziţia din lege“ (Decizia nr. 463 din 11 iulie 2019, paragraful 64). 50. Referitor la criticile vizând încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 6 din aceeaşi convenţie, Curtea reţine că acestea pornesc de la premisa că stagiul de cotizare stabilit la data pensionării reprezintă un „bun“ şi un drept câştigat. Or, aşa cum s-a reţinut mai sus, atunci când au fost analizate criticile raportate la prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, doar cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivităţii, se constituie într-un drept câştigat şi, întrucât acest cuantum nu a fost diminuat, datorită dispoziţiilor art. 169^1 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, nu pot fi reţinute criticile vizând încălcarea dreptului de proprietate. 51. Aceleaşi concluzii se impun şi în ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 53 din Constituţie. 52. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Gheorghe Epure, Ion P. Pietroi şi Cezar Neguţ în dosarele nr. 4.332/109/2018, nr. 145/109/2018 şi nr. 4.264/109/2018 ale Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Alexandru Mareş în Dosarul nr. 42.061/3/2017 (număr în format vechi 4.873/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ion Oancea în Dosarul nr. 4.970/109/2017 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, de Ionel Tudorescu în Dosarul nr. 1.934/95/2018 al Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Gheorghe Iftimie în Dosarul nr. 428/100/2018 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că sintagma „stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, corespunzătoare fiecărei situaţii“ din art. 169^1 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în interpretarea dată acesteia prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Piteşti - Secţia I civilă, Tribunalului Gorj - Secţia conflicte de muncă şi şi asigurări sociale şi Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 februarie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
