Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Daniel Marius Morar│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cosmin-Marian │- │
│Văduva │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, excepţie ridicată de Narcis-Adrian Oprea în Dosarul nr. 7.006/109/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.445D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, procedura de înştiinţare fiind legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent menţionează că autorul excepţiei a depus note scrise în sensul admiterii excepţiei de neconstituţionalitate. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, nefiind încălcate dispoziţiile din Legea fundamentală invocate de către autorul excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 22 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 7.006/109/2018, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, excepţie ridicată de Narcis-Adrian Oprea, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de constatare a inexistenţei dreptului de creanţă reprezentând contribuţia obligatorie la fondul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că art. 19 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) coroborate cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 72/2016 sunt neconstituţionale dacă se interpretează în sensul că obligaţia de plată este impusă lunar, fără excepţie, chiar şi pentru lunile în care avocatul nu realizează venituri sau acestea sunt mai mici decât valoarea coşului lunar de consum pentru un adult, de 797 lei (nivel de trai rezonabil în anul 2019), sau sunt sub nivelul unui salariu minim pe economie, chiar şi sub nivelul contribuţiei minime obligatorii. Art. 20 alin. (2) din Legea nr. 72/2016 este neconstituţional dacă se interpretează în sensul că este obligatorie contribuţia la care se referă în situaţia nerealizării de venituri din profesie, precum şi atunci când poate fi, în mod real, mai mare decât cota procentuală (11%) şi nu poate fi mai mică decât cota minimă de 300 lei, stabilite potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 72/2016. 7. Mai departe, autorul susţine că sintagma „nevoile curente şi de perspectivă ale sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor“ din cuprinsul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 72/2016 este neclară şi deci contrară standardelor de claritate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât elementele de referinţă nu pot fi anticipate de către destinatarii normei juridice. În plus, acest text legal este contrar art. 73 şi 115 din Constituţie, întrucât conferă atribuţii de legiferare Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România cu referire la cuantumul contribuţiilor obligatorii, fără a se determina limitele acestora. 8. Mai arată autorul că prevederile legale criticate fac posibilă situaţia în care, pentru lunile în care avocatul nu realizează venituri, contribuţiile să se plătească din venituri (i) realizate anterior, astfel încât se ajunge la o dublă/triplă taxare sau la o expropriere a veniturilor anterioare, sau (ii) obţinute din alte surse, de exemplu, vânzarea forţată a unor bunuri anterior dobândite. În ambele cazuri se ajunge la diminuarea injustă a patrimoniului avocatului care nu a realizat venituri. 9. Se încalcă, susţine autorul, şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, dar fără a dezvolta această critică, precum şi art. 47 din Constituţie privind dreptul la un nivel de trai decent al cetăţeanului avocat care, temporar, nu realizează venituri. 10. În continuare, autorul arată că, deşi nu se varsă la bugetul de stat, prelevările la fondul de asigurări al avocaţilor se supun art. 56 din Constituţie, deoarece servesc un interes public, prin degrevarea corespunzătoare a sistemului public de asigurări sociale. Întrucât prevederile criticate instituie în mod injust şi contrar logicii contribuţiile menţionate, se încalcă art. 56 alin. (1) şi (2) din Constituţie. 11. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la temeinicia excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 5 mai 2016, care au următorul cuprins: - Art. 19 alin. (1): „Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a profesiei, este obligat să contribuie lunar la constituirea fondurilor sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, din momentul primirii acestuia în profesie.“; – Art. 20: "(1) În vederea constituirii şi utilizării fondurilor sistemului, avocatul va plăti lunar, cu titlul de contribuţie individuală obligatorie, o cotă procentuală din venitul brut lunar realizat din profesie.(2) Contribuţia individuală obligatorie reprezintă o sumă echivalentă cu o cotă minimă, în cazul nerealizării de venituri din profesie, respectiv o sumă echivalentă cu o cotă maximă, în cazul realizării unor venituri din profesie ce depăşesc un plafon stabilit.(3) Cota procentuală prevăzută la alin. (1), precum şi sumele reprezentând cotele minimă şi maximă de contribuţie obligatorie prevăzute la alin. (2) se stabilesc, prin hotărâre, de Consiliul U.N.B.R., la propunerea Consiliului de administraţie al C.A.A., în funcţie de nevoile curente şi de perspectivă ale sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor." 16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată, art. 47 privind nivelul de trai, art. 56 alin. (1) şi (2) privind contribuţiile financiare, art. 73 referitor la categoriile de legi şi art. 115 referitor la delegarea legislativă. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia arată că art. 19 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) coroborate cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 72/2016 sunt neconstituţionale dacă se interpretează în sensul că obligaţia de plată este impusă lunar, fără excepţie, chiar şi pentru lunile în care avocatul nu realizează venituri sau acestea sunt mai mici decât valoarea coşului lunar de consum pentru un adult, de 797 lei (nivel de trai rezonabil în anul 2019), sau sunt sub nivelul unui salariu minim pe economie, chiar şi sub nivelul contribuţiei minime obligatorii. Art. 20 alin. (2) din Legea nr. 72/2016 este neconstituţional dacă se interpretează în sensul că este obligatorie contribuţia la care se referă în situaţia nerealizării de venituri din profesie, precum şi atunci când poate fi, în mod real, mai mare decât cota procentuală (11%) şi nu poate fi mai mică decât cota minimă de 300 lei, stabilite potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 72/2016. 18. Cu referire la această critică, se observă că, prin Decizia nr. 770 din 22 octombrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8 martie 2021, paragraful 35, Curtea a reţinut că simpla instituire a obligativităţii plăţii, de către avocatul care nu realizează venituri, a unei cote minime nu pune probleme de constituţionalitate câtă vreme principiile contributivităţii şi obligativităţii sunt fundamentale pentru întregul sistem al asigurărilor sociale ale avocaţilor a cărui constituţionalitate a fost constatată de către Curtea Constituţională prin numeroase decizii. În acest sens, Curtea a indicat propriile sale decizii, respectiv nr. 472 din 28 iunie 2016, paragraful 25, nr. 237 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 27 aprilie 2012, făcând trimitere şi la jurisprudenţa sa anterioară, respectiv Decizia nr. 406 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 septembrie 2005, şi Decizia nr. 242 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 16 martie 2009. Astfel, potrivit acestei jurisprudenţe, instituirea prin legea care reglementează exercitarea profesiei de avocat a unor obligaţii pentru cei în cauză, precum şi a unor măsuri sancţionatorii faţă de cei care încalcă regulile prevăzute este întru totul legitimă. 19. Mai departe, autorul susţine că sintagma „nevoile curente şi de perspectivă ale sistemului de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor“ din cuprinsul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 72/2016 este neclară şi deci contrară standardelor de claritate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât elementele de referinţă nu pot fi anticipate de către destinatarii normei juridice. 20. Cu referire la această critică, Curtea reaminteşte că, deşi este îndreptăţită să verifice în ce măsură dreptul primar îndeplineşte exigenţele de claritate şi predictibilitate, atribuţie care derivă din prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie, care consacră calitatea de stat de drept a României, şi ale art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, care impune obligaţia respectării legilor, dispoziţiile art. 126 alin. (1), potrivit căruia „Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege“, îi interzic să clarifice până în cele mai mici detalii conţinutul normei de drept supuse controlului de constituţionalitate. Or, în cauza de faţă, autorul excepţiei solicită jurisdicţiei constituţionale să stabilească ea însăşi, în absenţa unui demers al legiuitorului şi independent de pronunţarea unei instanţe judecătoreşti, conţinutul normativ al noţiunii „nevoi curente“. Evident, această noţiune are un caracter flexibil; dar tocmai în considerarea acestei trăsături legiuitorul a folosit-o atunci când a delegat Consiliului Uniunii Naţionale a Barourilor din România (U.N.B.R.) atribuţia de a stabili nivelul contribuţiilor obligatorii datorate de către avocaţi sistemului propriu de asigurări. Întrucât orice sistem de asigurări sociale este caracterizat, prin natura lui, de un dinamism accentuat, generat de variabile economice şi sociale care nu pot fi anticipate şi determinate cu mare precizie, cuantumul contribuţiilor sociale trebuie, la rândul său, să reflecte aceste variabile. Tocmai din acest motiv legiuitorul nu a stabilit el însuşi, prin dispoziţiile criticate, nivelul acestor contribuţii, ci a delegat autorităţii administrative relevante competenţa de a le stabili. Astfel, Consiliul U.N.B.R. are posibilitatea de a cunoaşte mai bine decât legiuitorul evoluţia, dinamica nevoilor sistemului de asigurări al avocaţilor, precum şi posibilitatea de a acţiona mai prompt, adecvat şi flexibil (prin hotărâre, cum precizează textul legal criticat) decât ar putea-o face legiuitorul prin procedura legislativă standard. O claritate mai pronunţată a sintagmei „nevoi curente“, aşa cum solicită autorul excepţiei, ar fi fost obţinută cu preţul unei rigidităţi pe care legiuitorul a apreciat-o ca fiind inoportună în contextul reglementării sistemului de asigurări sociale al avocaţilor. 21. Mai departe, autorul susţine că se încalcă art. 73 şi 115 din Constituţie, întrucât conferă atribuţii de legiferare Consiliului U.N.B.R. cu referire la cuantumul contribuţiilor obligatorii, fără a se determina limitele acestora. Această critică nu distinge între, pe de o parte, noţiunea de „legiferare“, aşa cum se desprinde din conţinutul art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit căruia „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării“, şi, pe de altă parte, noţiunea de „reglementare cu caracter general“. În niciun sistem juridic adunarea reprezentativă supremă nu deţine prerogativa absolută de a emite norme cu caracter general. Dincolo de faptul că Parlamentul se află în imposibilitatea obiectivă de a emite toate normele cu caracter general dintr-un sistem juridic, este necesar ca şi alte autorităţi să aibă posibilitatea de a emite reglementări generale, în condiţiile şi limitele stabilite prin actul de reglementare primară în temeiul căruia sunt adoptate. De altfel, adoptând Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1154 din 7 decembrie 2004, legiuitorul a acceptat posibilitatea ca autorităţile administrative să emită reglementări generale care, în terminologia Legii nr. 554/2004, poartă denumirea de acte administrative cu caracter normativ [a se vedea, în acest sens, definiţia oferită de art. 2 alin. (1) lit. c) din această lege]. Ca atare, este neîntemeiată critica raportată la art. 73 şi 115 din Constituţie. 22. Mai arată autorul că prevederile legale criticate fac posibilă situaţia în care, pentru lunile în care avocatul nu realizează venituri, contribuţiile să se efectueze din venituri (i) realizate anterior, astfel încât se ajunge la o dublă/triplă taxare sau la o expropriere a veniturilor anterioare, sau (ii) obţinute din alte surse, de exemplu, vânzarea forţată a unor bunuri anterior dobândite. În ambele cazuri se ajunge la diminuarea injustă a patrimoniului avocatului care nu a realizat venituri. 23. În ceea ce priveşte această critică, se observă că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018, „Profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome, în condiţiile prezentei legi şi ale statutului profesiei“. Din perspectiva legislaţiei fiscale, activitatea desfăşurată de avocat se încadrează în definiţia dată de aceasta noţiunii de activitate independentă. Astfel, potrivit art. 7 pct. 3 din Codul fiscal, „În înţelesul prezentului cod, cu excepţia titlurilor VII şi VIII, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) 3. activitate independentă - orice activitate desfăşurată de către o persoană fizică în scopul obţinerii de venituri, care îndeplineşte cel puţin 4 dintre următoarele criterii: 3.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului şi a modului de desfăşurare a activităţii, precum şi a programului de lucru; 3.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea pentru mai mulţi clienţi; 3.3. riscurile inerente activităţii sunt asumate de către persoana fizică ce desfăşoară activitatea; 3.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfăşoară; 3.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacităţii intelectuale şi/sau a prestaţiei fizice a acesteia, în funcţie de specificul activităţii; 3.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare şi supraveghere a profesiei desfăşurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea şi exercitarea profesiei respective; 3.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfăşura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terţe persoane în condiţiile legii;“. 24. Ca atare, eventualitatea realizării de venituri fluctuante şi chiar nerealizarea de venituri din activitatea de avocat este inerentă acesteia. În schimb, raţiunea instituirii prin lege a sistemului de pensii al avocaţilor şi, în general, a oricărui sistem de asigurări sociale constă în asigurarea unor riscuri, de exemplu, bătrâneţea, boala, invaliditatea etc., care, prin natura lor, implică realizarea cu titlu permanent de prestaţii către beneficiarii acestora. Astfel, dacă este de conceput ca un avocat să nu realizeze venituri într-un anumit interval, nu se poate admite ca beneficiarului prestaţiilor sistemului de pensii să i se suspende plata dreptului la pensie, eventual pe o durată proporţională cu cea în care avocaţii activi nu au realizat venituri. Într-adevăr, potrivit unuia dintre principiile fundamentale de organizare a sistemului de pensie al avocaţilor, cel al repartiţiei, „fondul de pensii şi cel destinat altor drepturi de asigurări sociale se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce revin sistemului de pensii şi altor drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor, conform prezentei legi“ [a se vedea art. 2 lit. i) din Legea nr. 72/2016]. De aceea este cu totul îndreptăţită soluţia legislativă criticată de către autorul excepţiei, nefiind încălcate art. 44 alin. (1) şi art. 47 din Constituţie. 25. În sfârşit, autorul mai arată că, deşi nu se varsă la bugetul de stat, prelevările la fondul de asigurări al avocaţilor se supun art. 56 din Constituţie, deoarece servesc un interes public, prin degrevarea corespunzătoare a sistemului public de asigurări sociale. Întrucât prevederile criticate instituie în mod injust şi contrar logicii contribuţiile menţionate, se încalcă art. 56 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Cu privire la acest aspect, se observă că şi în cauza soluţionată prin Decizia nr. 770 din 22 octombrie 2020, paragraful 37, anterior menţionată, s-a invocat art. 56 alin. (2) din Constituţie. În acel context, Curtea a statuat că unul dintre principiile constituţionale care legitimează sistemul fiscal naţional este principiul contributivităţii, prevăzut de art. 56 alin. (1) din Constituţie, care presupune obligaţia cetăţenilor de a contribui la cheltuielile publice (a se vedea Decizia nr. 900 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274 din 22 decembrie 2020, paragraful 94). În cauză, Curtea a reţinut că sunt respectate prevederile art. 56 din Constituţie, atâta vreme cât opţiunea legiuitorului de a nu stabili el însuşi cuantumul taxelor şi al contribuţiilor datorate pentru formarea bugetului baroului şi de a o delega organelor de conducere ale profesiei de avocat nu permite acestuia să acţioneze în mod arbitrar, ci, dimpotrivă, potrivit legii. Aceste considerente sunt relevante şi în soluţionarea prezentei cauze, astfel încât critica raportată la art. 56 din Constituţie este, de asemenea, neîntemeiată. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Narcis-Adrian Oprea în Dosarul nr. 7.006/109/2018 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 19 alin. (1) şi ale art. 20 din Legea nr. 72/2016 privind sistemul de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale ale avocaţilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin-Marian Văduva -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
