Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌──────────────┬───────────────────────┐
│Valer Dorneanu│- preşedinte │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Cristian │- judecător │
│Deliorga │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├──────────────┼───────────────────────┤
│Marieta Safta │- │
│ │prim-magistrat-asistent│
└──────────────┴───────────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate referitoare la Legea privind suplimentele alimentare, formulată de Preşedintele României. 2. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 7.153 din 13 noiembrie 2020 şi constituie obiectul Dosarului nr. 2.062 A/2020. 3. În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine că legea criticată încalcă prevederile art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul bicameralismului. 4. Se arată, mai întâi, că legea criticată stabileşte cadrul legal referitor la suplimentele alimentare comercializate ca produse alimentare şi prezentate ca atare. În acest sens, actul normativ transpune în dreptul intern Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la apropierea legislaţiilor statelor membre privind suplimentele alimentare şi creează cadrul juridic necesar punerii în aplicare directă a Regulamentului (CE) nr. 1.925/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind adaosul de vitamine şi minerale, precum şi de anumite substanţe de alt tip în produsele alimentare şi a Regulamentului (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, precum şi a Regulamentului (UE) nr. 515/2019 al Parlamentului European şi al Consiliului privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru. Totodată, legea supusă controlului de constituţionalitate stabileşte Ministerul Sănătăţii ca autoritate competentă în domeniul suplimentelor alimentare pe bază de: vitamine; minerale; amestecuri de vitamine şi/sau minerale; substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic, altele decât vitamine şi minerale; amestecuri de vitamine şi/sau minerale cu substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic, altele decât vitamine şi minerale; amestecuri de vitamine şi/sau minerale cu extracte vegetale şi/sau animale; amestecuri de vitamine şi/sau minerale cu extracte vegetale şi/sau animale, cu substanţe cu efect nutriţional sau fiziologic, cu plante şi/sau produse ale stupului. De asemenea, sunt reglementate condiţiile generale privind introducerea pe piaţă a suplimentelor alimentare, pe baza certificatului de notificare, în acord cu Regulamentul (UE) nr. 515/2019, precum şi modul de etichetare şi de efectuare a publicităţii suplimentelor alimentare. Se susţine că, prin modul în care a fost adoptată, legea dedusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor art. 61 alin. (2) şi ale art. 75 alin. (1) din Constituţie, fiind încălcată competenţa primei Camere sesizate. 5. Astfel, conform fişelor legislative înregistrate pe pagina de internet a Senatului, respectiv a Camerei Deputaţilor, actul intitulat „Proiect de Lege privind suplimentele alimentare“ a fost înregistrat pentru dezbatere la Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a fost prezentat în Biroul permanent în data de 7 septembrie 2012. În forma iniţiatorului, legea transpunea în dreptul intern o serie de articole ale Directivei 2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la apropierea legislaţiilor statelor membre privind suplimentele alimentare, astfel cum a fost modificată prin Directiva Comisiei 2006/37/CE de modificare a anexei II la Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la includerea anumitor substanţe, prin Regulamentul (CE) nr. 1.137/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 2008 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului şi a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din Tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control, prin Regulamentul (CE) nr. 1.170/2009 al Comisiei de modificare a Directivei 2002/46/CE a Parlamentului European şi a Consiliului. Totodată, se crea cadrul juridic necesar punerii în aplicare directă a Regulamentului (CE) nr. 1.925/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte listele de vitamine şi minerale şi formele sub care pot fi adăugate în produsele alimentare, inclusiv în suplimentele alimentare. În data de 30 octombrie 2012, Senatul, în calitate de primă Cameră competentă să îl dezbată, a respins proiectul de lege privind suplimentele alimentare. Legea, în forma iniţiatorului, a fost prezentată în Biroul permanent al Camerei Deputaţilor în data de 12 noiembrie 2012, iar 8 ani mai târziu, după parcurgerea procedurilor de avizare şi a dezbaterilor, aceasta a fost adoptată în data de 20 octombrie 2020, cu un număr de 26 de amendamente admise, potrivit raportului comun al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi al Comisiei pentru sănătate şi familie. 6. Cu ocazia adoptării legii criticate de către Camera decizională, pe lângă actele normative europene transpuse prin lege în forma iniţiatorului şi, implicit, prin cea respinsă de prima Cameră, au fost transpuse în plus Regulamentul (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.924/2006 şi (CE) nr. 1.925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei, cu modificările ulterioare, precum şi Regulamentul (UE) nr. 515/2019 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008. De asemenea, forma iniţiatorului, avută în vedere, dezbătută şi respinsă de prima Cameră competentă, prevedea, în domeniul suplimentelor alimentare, o competenţă partajată a autorităţilor, între Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Naţională Anti-Doping, în funcţie de compoziţia de bază a acestor suplimente. Însă, potrivit art. 1, respectiv art. 10 din forma legii adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, Ministerul Sănătăţii este stabilit ca unică autoritate competentă în domeniul suplimentelor alimentare, atât în procedura de introducere pe piaţă, cât şi în cea de constatare a faptelor de încălcare a legii şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale. 7. Se arată că, din analiza parcursului legislativ al legii criticate şi compararea formelor acesteia din momentul iniţierii şi de la momentul adoptării, se poate observa că în Senat, ca primă Cameră sesizată, textele şi soluţiile menţionate nu au fost dezbătute, legea dedusă controlului fiind semnificativ modificată de către Camera decizională faţă de forma iniţiatorului şi, implicit, a primei Camere sesizate. Prin urmare, prima Cameră sesizată nu a avut ocazia să analizeze, să dezbată şi să hotărască asupra soluţiilor legislative nou-introduse de Camera decizională. Ca urmare, în forma adoptată, Legea privind suplimentele alimentare nesocoteşte principiul constituţional în virtutea căruia o lege nu poate fi adoptată de o singură Cameră, legea fiind, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament. 8. Se invocă, în continuare, jurisprudenţa Curţii Constituţionale referitoare la principiul bicameralismului, arătându-se că, în cazul de faţă, în urma analizei comparative anterior prezentate şi ţinând cont de considerentele cu caracter de principiu stabilite prin această jurisprudenţă, rezultă că forma finală a legii, prin transpunerea unor noi acte normative europene şi prin stabilirea unei autorităţi competente unice în domeniul suplimentelor alimentare şi eliminarea unor autorităţi, precum Agenţia Naţională Anti-Doping ori Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, din procedura de certificare a unor suplimente şi de control al respectării prevederilor legale, aspecte neavute în vedere de iniţiator, se îndepărtează în mod evident şi fără nicio justificare obiectivă de la scopul şi filosofia iniţiale ale legii. Camera Deputaţilor a realizat modificări şi completări, care, prin ele însele, sunt de natură să determine încălcarea principiului bicameralismului, deoarece acestea reprezintă modificări de concepţie a reglementării, atât prin raportare la voinţa iniţiatorului care a dorit instituirea unor competenţe partajate ale autorităţilor în ceea ce priveşte domeniul suplimentelor alimentare, cât şi prin raportare la actele normative europene transpuse. Aşadar, Camera Deputaţilor, adoptând în calitate de Cameră decizională Legea privind suplimentele alimentare, a sustras dezbaterii şi adoptării primei Camere modificările şi completările care vizează aspecte importante ale legii, precum stabilirea autorităţilor competente în domeniu şi reglementarea introducerii pe piaţa naţională a suplimentelor alimentare, în acord cu Regulamentul (UE) nr. 515/2019. Prin adoptarea celor 26 de amendamente propuse s-a produs nu doar o schimbare de esenţă faţă de forma iniţiatorului şi de cea adoptată în prima Cameră sesizată, cât mai ales o configuraţie în mod evident diferită. Prin urmare, aportul semnificativ sub aspect cantitativ şi calitativ al Camerei Deputaţilor este de natură să contravină exigenţelor principiului bicameralismului instituit de art. 61 alin. (2) din Constituţie. 9. În considerarea argumentelor expuse, se solicită Curţii Constituţionale admiterea sesizării de neconstituţionalitate şi constatarea neconstituţionalităţii Legii privind suplimentele alimentare, în ansamblu. 10. În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 17 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere. Niciuna dintre autorităţile menţionate nu a comunicat punctul său de vedere. CURTEA, examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, legea criticată, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate. 12. Astfel, sesizarea a fost formulată de Preşedintele României, autoritate aflată între titularii dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale cu obiecţii de neconstituţionalitate, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie. Obiectul sesizării se încadrează în competenţa Curţii, stabilită de textul constituţional menţionat, acesta vizând o lege adoptată de Parlament, dar nepromulgată. În ceea ce priveşte termenul de sesizare, se constată că, potrivit fişei legislative, legea criticată a fost adoptată în data de 20 octombrie 2020 de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională. La aceeaşi dată a fost depusă la secretarul general al Camerei Deputaţilor, pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curţii Constituţionale, iar în data de 26 octombrie 2020 a fost trimisă la promulgare. Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 13 noiembrie 2020, aşadar în cadrul termenului stabilit de art. 77 alin. (1) din Constituţie, înainte de promulgarea acesteia. Astfel, sesizarea este admisibilă sub toate cele trei aspecte menţionate ce privesc legalitatea sesizării. 13. Prevederile constituţionale invocate în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate sunt cuprinse în art. 61 alin. (2) şi art. 75 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul bicameralismului, astfel cum a fost dezvoltat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale. 14. Examinând criticile de neconstituţionalitate astfel cum au fost formulate, Curtea constată că, în privinţa principiului bicameralismului, invocat în cauză de autorul sesizării, are o bogată jurisprudenţă prin care a statuat că, ţinând seama de indivizibilitatea Parlamentului ca organ reprezentativ al poporului român şi de unicitatea sa ca autoritate legiuitoare a ţării, Constituţia nu permite adoptarea unei legi de către o singură Cameră, fără ca proiectul de lege să fi fost dezbătut şi de cealaltă Cameră (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2009, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 13 aprilie 2017, paragraful 53). Legea este, cu aportul specific al fiecărei Camere, opera întregului Parlament, drept care autoritatea legiuitoare trebuie să respecte principiile constituţionale în virtutea cărora o lege nu poate fi adoptată de către o singură Cameră (Decizia nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, Decizia nr. 3 din 15 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 29 ianuarie 2014, Decizia nr. 355 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 8 iulie 2014, paragraful 38, Decizia nr. 624 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 22 noiembrie 2016, paragraful 39, Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 21 februarie 2017, paragraful 29, sau Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2017, paragraful 32). Ca urmare, dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului. Modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce asupra propunerii legislative adoptate de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului (Decizia nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, precitată, paragraful 53). 15. Având în vedere aceste considerente, Curtea a stabilit două criterii esenţiale pentru a se determina cazurile în care, prin procedura parlamentară, se încalcă principiul bicameralismului: existenţa unor deosebiri majore de conţinut juridic şi existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. Întrunirea acestor criterii este de natură a afecta principiul care guvernează activitatea de legiferare a Parlamentului, plasând pe o poziţie privilegiată Camera decizională, cu eliminarea, în fapt, a primei Camere sesizate din procesul legislativ (Decizia nr. 710 din 6 mai 2009, Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, precitată, paragraful 29, sau Decizia nr. 89 din 28 februarie 2017, paragraful 54). 16. Cât priveşte situaţia particulară în care Camera de reflecţie a respins propunerea legislativă, iar Camera decizională a adoptat-o, Curtea a reţinut că „acest act de voinţă politică, concretizat prin votul de respingere al primei Camere, nu oferă Camerei decizionale posibilitatea de a face abstracţie de scopul iniţial al legii, de concepţia şi filosofia propunerii legislative, astfel cum se reflectă în obiectul de reglementare al legii“ (a se vedea Decizia nr. 718 din 8 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 998 din 15 decembrie 2017, paragraful 51; a se vedea şi Decizia nr. 298 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 28 iunie 2018). Altfel spus, faptul că în Camera decizională a fost adoptată o soluţie diametral opusă celei din Camera de reflecţie (în sensul de adoptare/respingere a proiectului/propunerii legislative) nu este de natură să aducă atingere, în sine, principiului bicameralismului întrucât o astfel de posibilitate este reglementată în art. 75 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „după adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv“. În această privinţă, Curtea a statuat că „numai în ipoteza în care în Camera decizională ar face abstracţie de scopul iniţial al legii, de concepţia şi filosofia propunerii legislative, în sensul criteriilor anterior enunţate, s-ar produce o astfel de încălcare“ (a se vedea Decizia nr. 153 din 6 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 10 iunie 2020, paragraful 78). 17. Prin urmare, nu se poate susţine încălcarea principiului bicameralismului atât timp cât legea adoptată de Camera decizională se referă la aspectele principiale pe care le-a avut în vedere propunerea/proiectul de lege în forma sa însuşită de Camera de reflecţie. În acest sens, modificările aduse formei adoptate de Camera de reflecţie trebuie să cuprindă o soluţie legislativă care păstrează concepţia de ansamblu a acesteia şi să fie adaptate în mod corespunzător, prin stabilirea unei soluţii legislative alternative/complementare care nu se abate de la forma adoptată de Camera de reflecţie, în condiţiile în care aceasta este mai cuprinzătoare sau mai bine articulată în cadrul ansamblului legii, cu realizarea anumitor coroborări inerente oricărei modificări (a se vedea în acest sens Decizia nr. 765 din 14 decembrie 2016 sau Decizia nr. 429 din 21 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 24 iulie 2017, paragraful 31). 18. În prezenta cauză se observă că proiectul intitulat Lege privind suplimentele alimentare a fost înregistrat la Senat pentru dezbatere în data de 7 septembrie 2012, fiind respins de Senat în data de 30 octombrie 2012. Acesta a fost transmis Camerei Deputaţilor care, în calitate de Cameră decizională, a adoptat, în data de 20 octombrie 2020, Legea privind suplimentele alimentare, într-o formă modificată faţă de cea a iniţiatorului, respinsă de prima Cameră sesizată, respectiv de către Senat. Acesta este contextul în care Preşedintele României apreciază că a fost încălcat principiul bicameralismului, cu motivarea că forma legii adoptată de Camera decizională cuprinde următoarele aspecte de noutate: a) pe lângă actele normative europene transpuse prin lege în forma iniţiatorului şi, implicit, în forma respinsă de prima Cameră, au fost transpuse în plus Regulamentul (UE) nr. 1.169/2011 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1.924/2006 şi (CE) nr. 1.925/2006 ale Parlamentului European şi ale Consiliului şi de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE şi 2008/5/CE ale Comisiei şi a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei, cu modificările ulterioare, precum şi Regulamentul (UE) nr. 515/2019 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoaşterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008; b) forma iniţiatorului, avută în vedere, dezbătută şi respinsă de prima Cameră competentă, prevedea, în domeniul suplimentelor alimentare, o competenţă partajată a autorităţilor, între Ministerul Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Agenţia Naţională Anti-Doping, în funcţie de compoziţia de bază a acestor suplimente. Însă, potrivit art. 1, respectiv art. 10 din forma legii adoptate de Camera Deputaţilor, în calitate de Cameră decizională, Ministerul Sănătăţii este stabilit ca unică autoritate competentă în domeniul suplimentelor alimentare, atât în procedura de introducere pe piaţă, cât şi în cea de constatare a faptelor de încălcare a legii şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale. 19. Raportat la aceste susţineri, aşa cum au fost formulate, Curtea nu poate reţine pretinsa încălcare a principiului bicameralismului. 20. Astfel, cât priveşte pretinsa noutate determinată de „transpunerea“ unor regulamente europene, se observă că, potrivit art. 288 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), „Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări şi avize. Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru“. Aşa cum s-a evidenţiat în literatura juridică de specialitate, expresia „se aplică direct“ înseamnă că regulamentele fac parte din sistemele juridice naţionale, fără a fi necesară transformarea sau adoptarea acestora prin măsuri legale naţionale. Ca urmare, trimiterea la regulamente europene în cuprinsul unei legi, chiar inadecvată (prin utilizarea termenului „transpunere“), nu produce consecinţe juridice în privinţa evaluării respectării principiului bicameralismului, întrucât temeiul aplicării regulamentelor nu este reprezentat de legea adoptată de Parlament, ci de dispoziţiile din TFUE citate, obligatorii în temeiul şi potrivit regulilor stabilite de art. 148 din Constituţie, care reglementează raporturile dintre dreptul naţional şi cel al Uniunii Europene, precum şi obligaţiile ce revin autorităţilor publice ca urmare a aderării la Uniunea Europeană. Altfel spus, indiferent dacă legiuitorul român trimite sau nu la un regulament european în cuprinsul unui act normativ, regulamentul se va aplica direct în sistemul juridic intern în temeiul dispoziţiilor art. 288 din TFUE. În concluzie, menţiunea referitoare la o serie de regulamente europene nu este de natură să determine încălcarea, prin legea ce face obiectul sesizării, a principiului bicameralismului, criticile formulate din această perspectivă fiind neîntemeiate. 21. Cât priveşte opţiunea Camerei decizionale în privinţa autorităţii competente în domeniul suplimentelor alimentare, se observă că ambele Camere ale Parlamentului s-au raportat la aceeaşi materie şi aceeaşi formă a reglementării avute în vedere de iniţiator, Ministerul Sănătăţii fiind autoritate competentă în domeniul suplimentelor alimentare atât în redactarea legii dezbătute de Senat, cât şi în cea dezbătută şi adoptată de Camera Deputaţilor. 22. Pentru a putea fi reţinută afirmaţia cuprinsă în sesizare, referitoare la existenţa unei configuraţii esenţial diferite a formei legii adoptate de Camera decizională, de natură să încalce principiul bicameralismului, ar fi trebuit să se evidenţieze, în concret, care sunt textele/soluţiile legislative modificate esenţial. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit să se analizeze efectele opţiunii Camerei Deputaţilor în privinţa autorităţii competente în domeniul suplimentelor alimentare - cum şi de ce schimbă aceasta în mod radical reglementarea. „Existenţa unei configuraţii semnificativ diferite între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului“, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale citate, nu reprezintă o pură evaluare matematică (număr de texte modificate) şi nici existenţa, în sine, a unor diferenţe de redactare a unor texte de lege. Sintagma citată are semnificaţia de modificări de esenţă, de substanţă a reglementării, de natură să demonstreze că în Camera decizională s-a făcut abstracţie de scopul iniţial al legii, de concepţia şi filosofia propunerii legislative şi că există o configuraţie semnificativ diferită între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului. În lipsa unei asemenea motivări, care să releve, punctual, modificările operate în Camera decizională şi consecinţele acestora în privinţa conţinutului reglementării, de natură să afecteze legea în substanţa sa, nu poate fi reţinută pretinsa încălcare a principiului bicameralismului. Aceasta cu atât mai mult cu cât, aşa cum rezultă din Raportul comun al Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice şi al Comisiei pentru sănătate şi familie, în motivarea amendamentelor introduse în Camera Deputaţilor se arată, între altele, faptul că „Agenţia Naţională Anti-Doping nu dispune de atribuţii în reglementarea domeniului care face obiectul prezentei legi“. Despre aceste aspect nu se face nicio vorbire, însă, în sesizarea adresată Curţii Constituţionale, criticându-se doar, fără nicio motivare, faptul că în cuprinsul legii adoptate de Camera decizională nu mai apare autoritatea menţionată. 23. În lipsa unei fundamentări în sensul arătat, critica apare ca o simplă afirmaţie lipsită de substanţă, ceea ce echivalează cu lipsa unei motivări a sesizării de neconstituţionalitate în sensul art. 10 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. Întrucât Curtea Constituţională nu se poate substitui autorului în realizarea acestei motivări, critica astfel formulată nu poate fi reţinută ca temei de constatare a neconstituţionalităţii legii. 24. Aşa cum Curtea Constituţională a mai subliniat şi cu alte prilejuri, acceptarea tezei pe care se fundamentează, implicit, sesizarea, în sensul că respingerea unei legi în Camera de reflecţie obligă Camera decizională fie să respingă legea, fie să o adopte într-o redactare identică celei dezbătute în Camera de reflecţie, ar avea semnificaţia deturnării rolului de Cameră de reflecţie a primei Camere sesizate, în sensul că aceasta ar fi Camera care ar fixa în mod definitiv conţinutul proiectului sau al propunerii legislative. Or, a nega posibilitatea Camerei decizionale de a se îndepărta de la forma votată în Camera de reflecţie ar însemna limitarea rolului său constituţional, iar caracterul decizional ataşat acesteia devine iluzoriu. S-ar ajunge la un veritabil mimetism, în sensul că cea de-a doua Cameră se va identifica, în ceea ce priveşte activitatea sa legislativă, cu prima Cameră, neputându-se îndepărta în niciun fel de la soluţiile legislative pentru care a optat prima Cameră, ceea ce este contrar, până la urmă, chiar ideii de bicameralism (Decizia nr. 505 din 18 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 890 din 4 noiembrie 2019, paragraful 25). 25. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind suplimentele alimentare este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 decembrie 2020. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
