Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬──────────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │- judecător │
│Licu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├─────────────────┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│- │
│Krupenschi │magistrat-asistent-şef│
└─────────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (6) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH) din Măgurele, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 836/93/2017 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.571D/2019. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent-şef precizează că autorul excepţiei a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care arată că aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate a fost admisă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, astfel că cea din dosarul de faţă urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. 4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, învederând Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate referitoare la aceleaşi dispoziţii de lege, invocată de acelaşi autor prin prisma unor critici similare, solicită respingerea excepţiei de faţă ca devenită inadmisibilă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 6 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 836/93/2017, Tribunalul Ilfov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (6) lit. c) şi art. 11 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH) din Măgurele, judeţul Ilfov, într-o cauză având ca obiect pretenţii solicitate pentru neexecutarea unor obligaţii contractuale (erori de proiectare) stabilite printr-un contract administrativ. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate încalcă exigenţele unui proces echitabil, statuate în art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, întrucât prin aplicarea mutatis mutandis a ipotezei procedurii de control de legalitate a emiterii actului administrativ unilateral, respectiv extinderea acesteia asupra efectelor civile ale drepturilor şi obligaţiilor corelative ce iau naştere în baza contractelor administrative, se ajunge la următoarele efecte neconstituţionale: (i) imposibilitatea realizării procedurii plângerii prealabile după expirarea termenului de 6 luni, calculat de la data încălcării obligaţiei, deşi dreptul material la acţiune aferent obligaţiei încălcate nu este prescris, iar în unele cazuri nici măcar nu a început să curgă; (ii) imposibilitatea formulării acţiunii în contencios administrativ după expirarea termenului de 6 luni de la încheierea procesului-verbal de conciliere/efectuarea procedurii prealabile (maximum 6 luni de la încălcarea obligaţiei), deşi dreptul material la acţiune aferent obligaţiei încălcate nu este prescris, iar în unele cazuri nici nu a început să curgă; (iii) limitarea excesivă devine şi mai evidentă, prin reglementarea termenului de un an de decădere pentru sesizarea instanţei judecătoreşti [prin art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004], termen calculat de la data procesului-verbal de conciliere [maximum 6 luni de la încălcarea obligaţiei contractuale]. De asemenea, se susţine că textele de lege criticate au un caracter echivoc, ambiguu şi lipsit de claritate, aspect ce contravine exigenţelor referitoare la calitatea legii, prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie. 7. Tribunalul Ilfov - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând că normele legale criticate sunt ambigue, neclare şi imprevizibile, deoarece nu sunt corelate cu normele civile şi procesual civile sub aspectul eliminării distincţiei între actele juridice civile şi actele juridice comerciale şi al eliminării concilierii directe în cazul contractelor administrative. În special în cazul unei autorităţi publice şi al încheierii de către aceasta a unui contract, procedura plângerii prealabile şi termenul de 6 luni de la data executării obligaţiilor contractuale în care autoritatea publică se poate adresa instanţei sunt de natură să încalce accesul efectiv la justiţie, deoarece, de regulă, eventualele vicii de execuţie a obligaţiilor contractuale nu pot fi sesizate şi constatate în termen de 6 luni de la data executării obligaţiei, ci pe parcursul exploatării imobilului, construcţiei etc., aşa cum este speţa în cauză. Totodată, limitarea accesului liber la justiţie în cazul autorităţilor publice este mai grav, având în vedere că principiul de bază al raporturilor de drept administrativ este prevalenţa interesului public faţă de cel privat. Mai mult, procedura plângerii prealabile este impusă numai părţilor din contractele de achiziţie publică, în timp ce pentru aceleaşi categorii de contracte, încheiate potrivit principiului consensualismului, această obligaţie nu mai subzistă. Aşadar, textele legale criticate sunt contrare art. 1 alin. (5), art. 16 şi 21 din Constituţie. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este indicat în cuprinsul încheierii de sesizare, îl reprezintă dispoziţiile art. 7 alin. (6) lit. c) şi art. 11 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 7 alin. (6) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Din criticile formulate, Curtea reţine că autorul excepţiei este nemulţumit, pe de o parte, de conţinutul normativ al părţii introductive a art. 7 alin. (6), iar, pe de altă parte, îşi limitează critica la dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. e) şi la sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere“ din cuprinsul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, dispoziţii aplicabile în speţa dedusă judecăţii. Totodată, Curtea reţine că prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, prevederile art. 7 alin. (6) au fost modificate, iar cele ale art. 7 alin. (6) lit. c) şi ale art. 11 alin. (1) lit. e) au fost abrogate. Având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, conform căreia pot face obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile legale abrogate, dar care continuă să producă efecte juridice în cauză, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate în redactarea de la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei de judecată, conform Încheierii din 6 noiembrie 2017 de sesizare a Curţii, şi nu de la data trimiterii şi înregistrării acestei sesizări la Curtea Constituţională (30 septembrie 2019), întrucât ele au continuat să producă efecte juridice în cauza dedusă judecăţii şi după momentul abrogării exprese. Prin urmare, obiect al controlului îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 7 alin. (6) şi ale art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, precum şi ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care au următorul conţinut: - Art. 7 alin. (6): „Plângerea prealabilă în cazul acţiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7), care va începe să curgă: [...]“; – Art. 11 alin. (1) lit. e) şi alin. (2): "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: [...] e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz." 12. Prevederile constituţionale indicate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii şi în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele legale criticate au mai constituit obiectul unei alte excepţii de neconstituţionalitate invocate de acelaşi autor, faţă de aceleaşi critici de neconstituţionalitate, excepţie soluţionată prin Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 11 martie 2020, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia şi a constatat următoarele: 1) dispoziţiile art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, sunt constituţionale numai în măsura în care nu impun autorităţii publice contractante parcurgerea procedurii prealabile; 2) sintagma „are semnificaţia concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind aplicabile în mod corespunzător“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 7 alin. (6) şi dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, precum şi sintagma „data încheierii procesului-verbal de conciliere“ din art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt neconstituţionale. 14. Pentru a ajunge la această soluţie, Curtea a examinat, mai întâi, evoluţia legislativă a dispoziţiilor criticate şi a constatat că, în forma sa iniţială, art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 asimila procedura prealabilă în cazul acţiunilor care vizează contractele administrative cu procedura concilierii specifică litigiilor comerciale, motiv pentru care textul prevedea expres aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor din Codul de procedură civilă, mai precis a art. 720^1, iar prin Legea nr. 262/2007 s-a introdus precizarea potrivit căreia plângerea prealabilă trebuie făcută într-un termen de 6 luni, calculat în funcţie de anumite momente indicate exact de lege. Dispoziţiile art. 720^1 din Codul de procedură civilă au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă - Legea nr. 134/2010, însă art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu a fost modificat în mod corespunzător. Faţă de această incongruenţă legislativă, în practica judiciară s-a consacrat interpretarea potrivit căreia şi în ipoteza contestării contractelor administrative este obligatorie, aidoma actelor administrative, parcurgerea procedurii plângerii prealabile. Or, Curtea a constatat că această interpretare judiciară are valenţe neconstituţionale, reţinând, în esenţă, că este deosebit de dificil, dacă nu chiar imposibil de aplicat procedura plângerii prealabile, specifică actelor administrative, prin analogie, şi contractelor administrative, care, fiind acte juridice bilaterale încheiate între o instituţie publică şi o entitate de drept privat, sunt, în principiu, irevocabile. Revocarea actului de către autoritatea publică emitentă reprezintă, însă, raţiunea instituirii procedurii prealabile, iar în cazul contractelor administrative aceasta este posibilă numai în favoarea entităţii private cocontractante, care, în calitate de persoană vătămată, poate solicita şi obţine revocarea contractului, nu însă şi în favoarea celeilalte părţi a contractului, instituţia publică neputând obţine revocarea actului emis de entitatea privată. Totodată, Curtea a mai reţinut că, în cazul contractelor administrative, procedura prealabilă este utilă numai dacă obiectul litigiului vizează anularea, nu şi executarea contractului, deoarece în cadrul procedurii prealabile un act administrativ se poate revoca numai pentru motive de nelegalitate sau inoportunitate. Observând şi caracterul neclar şi imprevizibil al normelor juridice criticate, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate. 15. Având în vedere că Decizia nr. 12 din 14 ianuarie 2020 a fost pronunţată şi publicată în Monitorul Oficial al României ulterior sesizării Curţii cu prezenta excepţie, Curtea urmează să o respingă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“ (în acelaşi sens a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 279 din 17 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 676 din 6 iulie 2022). Chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, decizia anterioară de constatare a neconstituţionalităţii poate reprezenta însă motiv de revizuire invocată în prezenta cauză în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 301 din 5 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iulie 2014, paragraful 20, Decizia nr. 418 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1018 din 26 octombrie 2021, sau Decizia nr. 235 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 2 august 2022, paragraful 20). 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (6) şi ale art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 212/2018, precum şi ale art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“ (IFIN-HH) din Măgurele, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 836/93/2017 al Tribunalului Ilfov - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 2 martie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
