Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Marian Enache │- preşedinte │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Mihaela Ciochină │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Cristian Deliorga │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Laura-Iuliana │- judecător │
│Scântei │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Gheorghe Stan │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Livia Doina Stanciu│- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsescu │ │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────────┼──────────────────┤
│Valentina │- │
│Bărbăţeanu │magistrat-asistent│
└───────────────────┴──────────────────┘
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 privind înfiinţarea Universităţii „Tibiscus“ din Timişoara, excepţie ridicată de Uniunea Fundaţia „Augusta“ din Timişoara în Dosarul nr. 6.604/30/2017 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 311D/2019. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 noiembrie 2022, în prezenţa reprezentanţilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, doamna avocat Andreea Mazalu şi domnul avocat Ionuţ Dojană, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, şi cu participarea reprezentantului Ministerului Public, doamna procuror Loredana Brezeanu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru 15 decembrie 2022, dată la care, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru 31 ianuarie 2023, când a pronunţat prezenta decizie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 1 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.604/30/2017, Tribunalul Timiş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 privind înfiinţarea Universităţii „Tibiscus“ din Timişoara, excepţie ridicată de Uniunea Fundaţia „Augusta“ din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în revendicare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 484/2002, în mod nelegal, nejustificat şi cu încălcarea dreptului de proprietate al autoarei excepţiei, s-a stabilit că Universitatea „Tibiscus“ din Timişoara, nou-înfiinţată, dispune de patrimoniu propriu, înscris în anexa ce face parte integrantă din lege, care este proprietatea universităţii prin efectul legii, ceea ce reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate ocrotit de dispoziţiile art. 44 din Constituţie, coroborat cu dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, se arată că, în lipsa voinţei juridice a proprietarului, legea nu poate lipsi de dreptul de proprietate o persoană decât în cazurile anume prevăzute, respectiv expropriere pentru cauză de utilitate publică ori rechiziţionare în caz de război sau de declarare a stării de război, şi în niciun caz nu poate lipsi de dreptul de proprietate o persoană privată în favoarea unei alte persoane private, alta decât statul român sau autorităţile de stat. 5. Precizează că legea, privită ca titlu, este mod de dobândire, iar nu de pierdere a proprietăţii şi vizează situaţia în care statul dispune de patrimoniul său propriu în favoarea terţilor, iar nu de patrimoniul terţilor (în cauză, Uniunea Fundaţia „Augusta“) în favoarea altor terţi (respectiv Universitatea „Tibiscus“), deoarece prin lege nu se poate dispune de bunul altuia, atributul dispoziţiei aparţinând exclusiv proprietarului. 6. Arată că trecerea bunurilor din patrimoniul Uniunii Fundaţia „Augusta“ în patrimoniul Universităţii „Tibiscus“ prin efectul legii nu poate reprezenta un titlu de proprietate valid în sensul dispoziţiilor art. 645 din Codul civil din 1864. Aşadar, se susţine că Legea nr. 484/2002 nu reprezintă un titlu de proprietate valabil, care să ateste fără echivoc transferul dreptului de proprietate din patrimoniul autoarei excepţiei în patrimoniul Universităţii „Tibiscus“, întrucât dispoziţiile acestei legi sunt parţial neconstituţionale în raport cu art. 44 din Constituţie şi cu art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că prin „împroprietărirea“ de facto a Universităţii „Tibiscus“ cu toate bunurile mobile şi imobile menţionate în anexa Legii nr. 484/2002 au fost încălcate prevederile constituţionale care protejează dreptul de proprietate privată, singura ingerinţă admisă în această materie fiind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, situaţie ce nu poate fi reţinută în prezenta cauză. 7. Se susţine că, deşi Universitatea „Tibiscus“ a fost acreditată să funcţioneze ca instituţie de învăţământ, este evident că transferul dreptului de proprietate care se pretinde a fi operat în baza Legii nr. 484/2002 nu a operat, în realitate, în mod legal şi nici nu îndeplineşte condiţiile legale de expropriere pentru cauză de utilizate publică, în principal pentru că, pe de o parte, autoarea excepţiei nu şi-a manifestat vreodată voinţa de înstrăinare a dreptului de proprietate şi, pe de altă parte, în ipoteza exproprierii, nu s-a produs vreun act al acestei proceduri specific reglementate şi nici nu a primit vreodată o justă şi prealabilă despăgubire, conform dispoziţiilor constituţionale, care să repare prejudiciile substanţiale suferite. Prin dispoziţiile criticate s-a creat, în mod nelegal şi neconstituţional, o aparenţă publică de legalitate prin înregistrarea în evidenţele de carte funciară a dobândirii de către Universitatea „Tibiscus“ a dreptului de proprietate, prin efectul legii, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile menţionate în anexa Legii nr. 484/2002, în lipsa acordului autoarei excepţiei, în calitate de proprietar exclusiv asupra acestor bunuri. 8. În aceste condiţii, autoarea excepţiei, Uniunea Fundaţia „Augusta“, susţine că nu se poate aprecia faptul că, în temeiul art. 5 din Legea nr. 484/2002, dreptul de proprietate asupra bunurilor menţionate în anexa protocolului de predare-primire încheiat cu Universitatea „Tibiscus“ ar fi fost transferat în patrimoniul acesteia din urmă, întrucât o astfel de interpretare ar echivala cu o încălcare a dreptului său de proprietate, dar şi cu o preluare abuzivă din patrimoniul său a dreptului de proprietate asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile prevăzute în anexa la Legea nr. 484/2002, fără acordul său, împotriva voinţei sale şi fără a exista vreo prealabilă şi justă despăgubire. 9. Se susţine, în concluzie, că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 sunt neconstituţionale în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al autoarei excepţiei, întrucât bunurile imobile înscrise în anexa la lege nu pot să devină proprietatea Universităţii „Tibiscus“ în lipsa voinţei juridice a proprietarului acestora, Uniunea Fundaţia „Augusta“, voinţă juridică ce nu a existat. Un drept de proprietate privată nu poate să iasă din patrimoniul titularului şi să intre în patrimoniul unei alte persoane private, în baza sau prin efectul legii. 10. Tribunalul Timiş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, în pofida susţinerilor reclamantei, conform cărora legea poate fi mod de dobândire a proprietăţii doar în situaţia în care statul transferă dreptul său de proprietate către un terţ, iar nu şi în cazul în care acesta este transferat unui terţ de la o persoană de drept privat, Codul civil din 1864 (în vigoare la momentul constituirii ex lege a dreptului de proprietate al pârâtei) consacră şi situaţii de dobândire a proprietăţii private, în baza legii, de către un alt particular: dobândirea fructelor de către posesorul de bună-credinţă (art. 485 din Codul civil din 1864) şi dobândirea de către vecini a dreptului de proprietate comună asupra zidului despărţitor, plătind jumătate din cheltuielile care s-au făcut cu edificarea lui). 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentanţilor autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 privind înfiinţarea Universităţii „Tibiscus“ din Timişoara, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 17 iulie 2002, potrivit cărora „Patrimoniul prevăzut în anexă este proprietatea Universităţii «Tibiscus» din Timişoara prin efectul legii“. 15. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 din Constituţie şi celor ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că din analiza dosarului cauzei rezultă că aceasta a fost ridicată într-o acţiune în revendicare imobiliară prin comparaţie de titluri, în care se dispută între Uniunea Fundaţia „Augusta“ din Timişoara şi Universitatea „Tibiscus“ din Timişoara dreptul de proprietate privată asupra unor bunuri imobile. 17. Autoarea excepţiei critică prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 prin care se stipulează că patrimoniul prevăzut în anexa la legea menţionată este proprietatea Universităţii „Tibiscus“ prin efectul legii. Susţine că această dispoziţie legală este neconstituţională întrucât îi încalcă dreptul de proprietate privată asupra bunurilor cu privire la care, anterior înfiinţării instituţiei de învăţământ superior pârâte, a încheiat cu aceasta un „protocol de predare-primire“. 18. Susţine că trecerea bunurilor din patrimoniul Uniunii Fundaţia „Augusta“ în patrimoniul Universităţii „Tibiscus“ prin efectul legii nu poate reprezenta un titlu de proprietate valid, autoarea excepţiei precizând, totodată, că nu şi-a manifestat vreodată voinţa de înstrăinare a dreptului de proprietate privată prin intermediul protocolului de predare-primire la care se face referire. Autoarea excepţiei susţine că este vorba, în realitate, doar despre un protocol de predare-primire a unor bunuri în folosinţă gratuită, încheiat pentru cazul în care se va înfiinţa o universitate, bunuri care să alcătuiască baza materială în vederea utilizării în procesul de învăţământ. 19. Cu privire la aceste afirmaţii, Curtea reţine că, în cauză, instanţa învestită cu soluţionarea procesului are competenţa de a stabili natura juridică a protocolului încheiat între Uniunea Fundaţia „Augusta“ şi Universitatea „Tibiscus“, precum şi efectele juridice ale acestuia, în condiţiile în care prevederile Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior şi recunoaşterea diplomelor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552 din 11 noiembrie 1999, în vigoare la acel moment şi, în principiu, cunoscute de reclamantă în baza principiului nemo censetur ignorare legem, stipulau că, pentru înfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior este necesar ca acestea să deţină în proprietate (sau prin închiriere) bunurile necesare funcţionării [art. 24 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 88/1993]. Ca atare, în considerarea acestui context legislativ, instanţa trebuie să verifice dacă din probatoriul administrat rezultă sau nu intenţia autoarei excepţiei, Uniunea Fundaţia „Augusta“, de a transfera însuşi dreptul de proprietate sau doar posesia şi folosinţa bunurilor cu privire la care poartă acţiunea în revendicare în cursul soluţionării căreia a fost ridicată excepţia. 20. De aceea, excedează analizei Curţii Constituţionale susţinerea în sensul că dispoziţiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 sunt neconstituţionale în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al autoarei excepţiei pe motiv că bunurile imobile înscrise în anexa la lege nu pot să devină proprietatea Universităţii „Tibiscus“ în lipsa voinţei juridice a proprietarului acestora, Uniunea Fundaţia „Augusta“. 21. Totodată, Curtea observă că anexa la Legea nr. 484/2002 prin care a fost înfiinţată universitatea menţionată enumeră şi individualizează bunurile în litigiu, cuprinzând şi o rubrică în care este indicat titlul în temeiul căruia este deţinut fiecare bun. Totodată, într-o notă finală, aceeaşi anexă specifică faptul că „Prezenta anexă are la bază protocolul de predare-primire a patrimoniului dintre Uniunea Fundaţia «Augusta» din Timişoara şi Universitatea «Tibiscus» din Timişoara, care se înfiinţează prin lege“, iar „Actele legalizate la notariat, în original, se află la dosarul Legii privind înfiinţarea Universităţii «Tibiscus» din Timişoara, de la Camera Deputaţilor“. Aşadar, legea criticată nu face altceva decât să consfinţească o situaţie de fapt dedusă din documentaţia însoţitoare a proiectului de lege înaintat Camerei Deputaţilor ca primă Cameră sesizată. 22. Autoarea excepţiei mai arată că, în opinia sa, legea poate fi mod de dobândire a proprietăţii doar în situaţia în care statul transferă dreptul său de proprietate către un terţ, iar nu şi în cazul în care acesta este transferat unui terţ de la o persoană de drept privat. Faţă de această susţinere, Curtea reţine că, potrivit art. 645 din Codul civil din 1864, în vigoare la momentul încheierii protocolului în discuţie, legea reprezintă unul dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate privată, fără ca alte prevederi ale codului menţionat să facă vreo diferenţiere în funcţie de calitatea subiectelor de drept între care se face transferul de proprietate în această manieră. Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, astfel că interpretarea restrictivă susţinută de autoarea excepţiei nu îşi găseşte fundament în reglementările Codului civil invocate. 23. Având în vedere că susţinerile formulate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt concentrate pe prezentarea detaliată a situaţiei de fapt, tinzând să probeze dreptul de proprietate privată al reclamantei Uniunea Fundaţia „Augusta“ asupra bunurilor în discuţie, în detrimentul Universităţii „Tibiscus“, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, fiind antamate aspecte ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, care nu poate să exercite controlul de constituţionalitate prin prisma unor argumente ce ţin de fondul litigiului. 24. De altfel, Curtea observă că, din studiul legislaţiei în materie, rezultă că toate universităţile private din România au fost înfiinţate prin legi similare celei supuse controlului de constituţionalitate în cauza de faţă, în toate aceste legi regăsindu-se într-o formă identică textul de lege criticat prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate. De asemenea, fiecare astfel de lege conţine câte o anexă cuprinzând bunurile intrate în patrimoniul respectivelor instituţii de învăţământ superior, la finalul căreia se regăseşte aceeaşi menţiune ca şi în legea criticată în cauza de faţă, potrivit căreia anexa are la bază protocolul de predare-primire a patrimoniului dintre diverse fundaţii sau asociaţii şi universităţile corespunzătoare, care se înfiinţează prin respectivele legi. 25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 484/2002 privind înfiinţarea Universităţii „Tibiscus“ din Timişoara, excepţie ridicată de Uniunea Fundaţia „Augusta“ din Timişoara în Dosarul nr. 6.604/30/2017 al Tribunalului Timiş - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Timiş - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 31 ianuarie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
