Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────┬──────────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Marian Enache │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Petre Lăzăroiu │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mircea Ştefan │- judecător │
│Minea │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Daniel Marius │- judecător │
│Morar │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Livia Doina │- judecător │
│Stanciu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Simona-Maya │- judecător │
│Teodoroiu │ │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Varga Attila │- judecător │
├───────────────┼──────────────────────┤
│Mihaela Senia │- │
│Costinescu │magistrat-asistent-şef│
└───────────────┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Popescu şi Silvia Popescu în Dosarul nr. 5.549/270/2013/a1 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.204D/2017. 2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei de neconstituţionalitate, Constantin Popescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost în mod legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care, în susţinerea criticilor formulate, prezintă situaţia de fapt care a generat cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. 4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 5. Prin Încheierea din 6 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.549/270/2013/a1, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Constantin Popescu şi Silvia Popescu, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat de autori împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă ca nefondată cererea de suspendare, întemeiată pe art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, formulată în cauza care are ca obiect o revendicare imobiliară. 6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că dispoziţiile art. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care nu dau în competenţa instanţei de judecată soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare a cauzei. 7. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă apreciază că textul normativ nu stipulează o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a procesului pendinte, formulată de recurenţii-pârâţi, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, în considerarea unui alt dosar aflat pe rolul instanţelor, care, odată soluţionat, ar avea o influenţă determinantă în soluţionarea prezentei cauze. Această împrejurare nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, respectiv a dreptului de acces la o instanţă de judecată, cu atât mai mult cu cât art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă consacră opţiunea instanţei învestite de a suspenda sau nu judecata cauzei, iar părţile îşi pot formula apărările pe care le consideră corespunzătoare în procesul pendinte, ulterior respingerii cererii de suspendare. De asemenea, faptul că legiuitorul este îndrituit constituţional să aprecieze cu privire la căile procesuale de remediere a hotărârilor judecătoreşti, statuând asupra normelor şi procedurilor aplicabile, nu este de natură să conducă la ideea încălcării dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare. 8. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul, în raport cu susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit cărora dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care curtea de apel nu are competenţa de a judeca şi recursul declarat împotriva încheierii de respingere a suspendării, apreciază că aceste critici vizează interpretarea şi aplicarea normelor juridice, chestiune de resortul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, deci care excedează controlului de constituţionalitate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate invocată este inadmisibilă. 10. Pe fond, consideră că reglementarea nu contravine principiului constituţional al liberului acces la justiţie şi nici nu instituie vreo discriminare. Pe de o parte, părţile interesate au posibilitatea de a exercita calea de atac a recursului sau, după caz, a apelului, fapt ce rezultă din coroborarea dispoziţiilor din Codul de procedură civilă. Ceea ce diferă este numai momentul la care se poate exercita calea de atac, potrivit art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001, care prevede că „Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afara de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii“. Pe de altă parte, diferenţierea soluţiilor legale pentru cele două cazuri are o premisă raţională şi obiectivă, şi anume cea a efectelor juridice diferite produse de încheierea de admitere a suspendării judecării faţă de cea de respingere a suspendării judecării cauzei. 11. Avocatul Poporului arată că, în literatura de specialitate, s-a reţinut că încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 din Codul de procedură civilă, aceasta putând fi atacată odată cu fondul, dacă hotărârea pronunţată, prin care instanţa se dezînvesteşte, este susceptibilă de vreo cale de atac; soluţia decurge din faptul că aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută de art. 466 alin. (4) din Codul de procedură civilă, norma aplicabilă şi în recurs, dacă este cazul, potrivit art. 494 din Codul de procedură civilă. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, Curtea Constituţională a reţinut că diferenţierea soluţiilor legale pentru cele două cazuri are o premisă raţională şi obiectivă, şi anume cea a efectelor diferite produse. Având în vedere aceste argumente, apreciază că dispoziţiile art. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. 12. Preşedinţii Senatului şi Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, cu următorul conţinut: „Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.“ 15. Din notele scrise ale autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, reiese, în mod indirect, că aceştia susţin că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi dispoziţiile art. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, soluţia legislativă pe care acestea o consacră, prevăzută de art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, a fost analizată de Curte, din perspectiva aceloraşi critici de neconstituţionalitate, raportate la art. 21 din Constituţie, instanţa constituţională constatând conformitatea normei procesuale cu Legea fundamentală. În acest sens sunt Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, Decizia nr. 224 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003, Decizia nr. 117 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, şi Decizia nr. 293 din 23 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 2 iulie 2013. Prin deciziile menţionate, instanţa constituţională a reţinut că „textul legal criticat nu conţine nicio dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul - este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Astfel, nu se poate reţine nicio încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul“, potrivit prevederilor art. 466 alin. (4) din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie. 17. Astfel, din analiza textului de lege criticat rezultă că încheierile de respingere şi, respectiv, cele de admitere ale cererilor de suspendare a cursului judecării procesului produc efecte juridice diferite. Dacă, în primul caz, cursul judecăţii nu se întrerupe, în cel de-al doilea efectul constă în suspendarea judecării procesului cel puţin până la soluţionarea căii de atac formulate împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea. Împotriva încheierilor de respingere a cererii de suspendare se poate face apel odată cu fondul, potrivit art. 466 alin. (4) din noul Cod de procedură civilă, iar împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea se poate face recurs cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului. Diferenţa de tratament juridic în cele două cazuri rezultă din efectele produse de cele două tipuri de încheieri, de respingere şi, respectiv, de admitere a cererii de suspendare a judecării procesului. Astfel, potrivit art. 413 alin. (1) din Codul de procedură civilă, măsura suspendării este lăsată la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs sau atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Dispoziţia procedurală nu are un caracter imperativ, instanţa având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecării procesului. 18. Prin urmare, caracterul raţional şi obiectiv al diferenţei de tratament juridic al normei procedurale cuprinse în art. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă rezultă din grija legiuitorului de a nu se întârzia judecarea cauzei, prin judecarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare. Astfel, în caz de suspendare, judecarea cauzei respective poate dura foarte mult, însă în situaţia respingerii suspendării, judecarea cauzei continuă. 19. Mai mult, Curtea a reţinut faptul că reglementarea procedurii de judecată, inclusiv a exercitării căilor de atac, se stabileşte prin lege, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie. 20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 21. Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Popescu şi Silvia Popescu în Dosarul nr. 5.549/270/2013/a1 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 414 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 ianuarie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
